și problemele cu elevii pe care îi pregătea.
Matematica este îmblânzitorul care a domesticit universul.
Lucian Blaga.Oricine ai fi- părinte/bunic/soră/frate/prieten, dacă ai în preajmă un copil care se pregătește pentru a fi admis în liceu, cum intri în camera lui de lucru, nu se poate să nu observi, mai presus de orice alte cărți, culegerile.
Numărul culegerilor este direct proporțional cu implicarea adulților, doritori să (mai) pună câte o cărămidă la pregătirea tânărului.
Autorii? mai contează?contează că exercițiile circulă de pe o culegere pe alta? sau că probleme a căror rezolvare solicită cunoștințe ce se învață în clasa a V-a apar în culegeri pentru clasele a III-a și a IV-a?
Pe copertă, unii anunță că testele au rezolvări după modelul MECTS.
Rezolvă-le pe toate și ești ca și admis!..//
Mi-a revenit în minte unicul, extraordinarul matematician, Grigore Gheba, autorul culegerii ale cărei probleme și exerciții le-am lucrat cu mare plăcere, cu un fel de voluptate , fără să mă fi obligat cineva.
Citește aici povestea omului care a luminat mintea și drumul a mii de copii !
Și natura își are geometria ei! //
Tu ce spui?
Doamne cate exercitii si probleme dupa Gheba si altii am mai rezolvat elev fiind.In generala ,dirigul,profesor de matematica, ne daduse intr-un an vreo 900 de exercitii si probleme din culegeri de matematica.Asta era "cadoul" pentru vacanta de vara!Ma intalneam cu doua colege cand la mine cand la ele si matematicizam nu gluma.Eram copii constiinciosi si ambitiosi ,nu se exista "nu vreau" ca astazi,mai cu seama ca matematica era regina invataturii considerata.Bineinteles, nu am reusit toata tema(eram cat pe ce) dar a fost bineinteles foarte incantat de caietulul plin si inca vreo jumatate,,,nu am uitat,am primit si un 10.Cat de usor se ia astazi,nu?
RăspundețiȘtergerePS:Stii vb aceea,:cere omului mai mult decat poate ,ca sa dea cat poate!" asta era cu siguranta strategia lui!
Am putea aborda problema din mai multe unghiuri- mie mi-au plăcut mult exercițiile și problemele din culegerea „Gheba„. Știi cum „văd „eu astăzi lucrurile? erau frumoase, aveau acel ceva, care mă stimula să tot lucrez.O fi așa, și pentru că nu exista și o altă variantă.
ȘtergereȘi copiii mei au lucrat, la început tot din aceeași sursă. Apoi au apărut multe alte culegeri, am în bibliotecă o mulțime pentru: limba română, algebră, geometrie, analiză matematică, fizică, chimie, istorie, geografie, informatică, economie politică.
Vezi, ca și în cazul tău, vacanța devenea un fel de obligație de a lucra probleme, pagini întregi.
Nu vreau să fiu ipocrită- eu, ca profesoară, am „dat ca teme de vacanță„ doar lectură.
Știu că , într-un fel, tot obligație era, dar cine și cum să-l ajute pe copil să citească?
Este perfect, dacă se reușește în familie, dar se întâmplă totdeauna așa?
Formarea gustului pentru lectură rămâne datoria profesorului, a școlii.
Ți se pare „corect„ să-i oferi copilului un 10, după o muncă de-o vară? o fi corect, din punctul de vedere al unora, mie nu mi se pare..nu pentru asta trebuie să lucreze copilul, ci să se „lumineze„. De aceea, n-am înțeles niciodată „tema-pedeapsă”.
Și nici n-am aplicat o asemenea ”tehnică”.
Revin la culegeri--foarte puțini sunt copiii care lucrează „neîmpinși de la spate„. Cu cât mai multe sarcini, cu atât mai mare ”opoziția„.
Vezi, cum am privi problema, ajungem tot la felul/arta/tehnica/psihologia de a-l determina să lucreze din plăcere/interes/pasiune. Părerea mea.
Nu ni s-a promis un 10 pentru tema de vacanta...a fost forma lui de apreciere,deoarece nu prea se astepta ca noi (cativa desigur) sa lucram atat de intens .Eu am avut mereu constiinta lucrului facut pana la capat,si cat mai bine cu putinta,elevul silitor dublat de un soi de perfectionism.
ȘtergereDe fapt, asta este si unul din crezurile mele,constiinta lucrului bine facut,cu multa abnegatie,daruire si maxim efort de care dispui...asa simt si cred eu ca vrea Dumnezeu!Sunt foarte nelinistit cand ceva nu-mi iese cum imi doresc.
Copiii care nu au simt matematic dezvoltat ,fireste ca lucreaza din neplacere,din obligatie... totul este o mare corvoada pentru ei!Ce este aberant este faptul ca sunt notati dupa acelasi barem national ce vizeaza simt matematic,nu gluma!Cine il are ,privilegiat,nu?
Să știi că eu sunt de acord cu profesorul tău, care n-a făcut nicio promisiune, dar v-a răsplătit, așa cum a putut, pentru efort.
ȘtergereVezi? ajungem, din nou, la perfect/ț(ionism).
Poate că greșesc, poate că nu, dar așa văd eu educația fiecărui copil, așa cum spui- fără jumătăți de măsură, fără tărăgănări.
Ca mamă și ca profesoară, am fost percepută ca fiind foarte exigentă.
Cu mâna pe suflet spun- am fost și sunt, înainte de toate, exigentă cu mine însămi.
Dar și cu toți cei de a căror educație/instrucție am fost/sunt răspunzătoare.
O să-ți spun ceva care are și nu prea legătură cu tema- aveam niște vecini- profesori, înstăriți, emancipați, fără copii.Eram prieteni. Am îndrăznit să-i întreb de ce nu vor un copil.
-Pentru că este foarte greu să-mi asum creșterea și educația lui, așa cum aș vrea, mi s-a răspuns(el), ea era mai nesinceră..
Rigoarea, respectul pentru caietul de teme, pentru manuale,pentru respectarea programului- de muncă/somn/joacă etc., pentru școală așa cum este-bună/rea se formează acasă.
În familie- nu poți cere ca un copil să tindă către perfecțiune, arătând tot timpul cu degetul către școală, vorbindu-i de rău pe toți dascălii, laolaltă. Pentru că nu sunt toți la fel.
Categoric!
Cu un fel de ură.
De unde această ură?
De ce? dacă și familia și școala doresc același lucru- bunăstarea totală a copilului?
Și să nu uităm aiureala asta din televiziuni- se aduc cele mai stupide exemple- foști premianți/olimpici/ sportivi/ cântăreți etc..rămași fără bani, fără sprijin..
Societatea pare a fi total negativă.
Părerea mea.
Imi aduc aminte ca imi propusesem toata tema de vacanta,din ambitie!Si eram in stare,doar ca o anume culegere o avea o colega ,si atrebuit sa plec la bunici si timp suficient nu am mai avut.Proful era un domn cu adevarat,un om foarte sensibil si bineinteles impatimit de matematica,Imi aduc aminte ce dizertatii facea despre matematica la ore,,,eram copii intelegeam atat cat puteam si noi,dar entuziasmul lui l-a transmis.Imi plac oamenii care stiu sa se entuziazmeze,care se dedica unui crez,indiferent cat de marunt ar fi,dar sa fie!.Nu-mi place lancezeala spiritului,oamenii anosti,ce nimic parca nu-i incanta.Iar de ceva ani incoace am sentimentul fr pregnant ca s-a cam inmultit aceasta tabara!
ȘtergereVezi? ajungem la o trăsătură de caracter, care poate exista sau nu-ambiția.
ȘtergereSuntem diferiți, ca oameni.
Dacă un copil nu este ambițios, familia, eu spun adesea, mama, poate înlocui ambiția, cultivându-i copilului perseverența, rigoarea, un fel de disciplină. Dacă acestea lipsesc, dacă se lucrează la întâmplare..ce să mai spunem?
Profesorul entuziast??
Cred că este visul fiecărui copil să aibă un profesor care să-i stimuleze creativitatea!
Câte talente mor, doar pentru că nimeni nu le descoperă, nu le stimulează..
Tot timpul vom ajunge cu discuția la rolul mamelor în formarea copiilor.
Și abia apoi urmează profesorul.
Bineînțeles că nu este vreo lege..
De acord..poti fi sau nu ambitios, perfectionist etc...stii, unii copii sunt catalogati ca lenesi spre exemplu,nu este insa chiar asa,ceva in organismull si creierul lor nu functioneaza intocmai normal,altii sunt supradinamici,nu se pot concentra la lectii,este un sindrom nu chiar demult descoperit si cercetat astazi cu atentie.
ȘtergereEntuziasmul,,,sa stii ca m-am referit la general.Eu sunt un trist de felul meu,dar si cand ma entuziazmez!!!Imi plac oamenii care stiu sa se bucure precum copii ...e atat emotie, frumusete in viata totusi ,dar vb cuiva "multi se comporta ca si cum nu ar fi vii"...
Dacă am ști să trăim bucuriile mai intens, sunt convinsă că ne-ar fi mult mai bine!
ȘtergereCât sau ce îți trebuie să te bucuri?
Rolul profesorilor este sa selecteze culegerile din care copiii sa lucreze si apoi sa le coordoneze munca. Nu se poate lucra din toate culegerile aparute pe piata, (de)si unele sunt chiar valoroase! Cred ca nepotelul tau e deja in etapa testelor de sinteza, bine ar fi sa lucreze cate un test, doua, pe zi si sa se autoevalueze (sunt la final raspunsuri si bareme), asa, pentru antrenament.
RăspundețiȘtergereGheba - n-o mai am, daca as gasi-o la un anticariat, mi-as lua-o, s-o mai frunzaresc!
S-a schimbat structura programei scolare de-atunci... Si examenele sunt mai dificile. Se dau si probleme de tip practic, care obliga copiii sa gandeasca, sa fie pregatiti pentru inedit si pentru inovare. Si asta e foarte bine, diferentiaza mult notele la examen!
Frumos spus, mult prea altfel în realitate, dragă acuarelă!
ȘtergereSă privim lucrurile realist- cine sunt autorii acestor culegeri? n-aș nega că mulți sunt adevărate personalități, oameni cu prestație serioasă pe lotul școlii românești.
Nu sunt , însă, toți la fel, așa că elevul X , de fapt , toată clasa primește câte un 10( nu cum primea Modart) doar pentru că îi cumpără culegerea profului.
Sau a prietenului acestuia, proful luându-și amărâta cotă de 10/15/%, dacă îi vinde cărțile.
Sau cei doi fac schimb- fiecare vinde cărțile celuilalt.
Să-ți vorbesc despre cât de dificile și încâlcite probleme și exerciții ajung prin multe culegeri? să-ți spun că pentru a deveni „persoană exigentă„ autorul așază lângă probleme pentru un nivel acceptabil altele valabile pentru o clasă superioară??
Spui că nepoțelul meu ar trebui să lucreze unul sau două teste zilnic..este absolut imposibil-sunt două examene- Limba română și matematică.
Las matematica deoparte, spun doar că testele respective conțin: algebră, geometrie, trigonometrie, aritmetică.
În culegerile pentru Limba română sunt texte( am scris corect)pentru a căror înțelegere,un copil de 13/14 ani are nevoie de ceva timp, ca să nu spun „destul„.
Și dacă respectivul copil, ajutat de X, de Y, a înțeles cam cum trebuie abordat un text liric, ei, bine! știi ce trebuie să scrie pe foaia lui?
„Opinia mea este..„auzi și tu”opinie..„, apoi:
-”În primul rând este vorba despre..„
-„În al doilea rând este vorba despre..„
Frumos, da?
Adică, dacă un copil nu-și însușește acest stupid mod de apune cuvintele unul lângă altul riscă să obțină un punctaj mic, deși el a ”simțit” mesajul poeziei, este creativ, original etc.
Este forțat să spună lucruri care nu au nicio legătură cu receptarea poeziei.
Nu uita( revenim la ce spui tu- un test/două pe zi) că acest copil stă 6 ore la școală, are teme de pregătit la alte 4-5 obiecte pentru a doua zi.
Când mai este el copil?
Sau : mai este el copil?
Alegerea culegerilor ar trebui sa fie facuta cu multa responsabilitate de catre profesorul de la clasa... Dar si in mod realist. Si tot profesorul ar trebui sa coordoneze activitatea aceasta de recapitulare prin teste date cat mai des elevilor, ca antrenament pentru examen. Fara acest antrenament, care trebuie inceput din vreme, nu se pot obtine rezultate optime.
ȘtergereStiu ce spui. E greu, e groaznic de greu pentru acesti copii sa tina pasul cu tot ce li se cere ca volum de munca! Dar eu zic ca prioritare ar trebui sa ramana, in clasa a opta, romana si matematica. Restul sa aiba o alta pondere, lectiile sa le invete din clasa la majoritatea materiilor... Sigur ca asta depinde mult si de profesorii respectivi, cat sunt ei de intelegatori... Si de prea multe ori nu sunt deloc.
Media aceasta generala a anilor de gimnaziu, care are asa o pondere mare la intrarea in liceu a stricat totul in invatamant, parerea mea! Si nu doar a mea!
Cu putina bunavointa si cu ceva noroc, se poate si mai bine!
Vezi tu, așa gândim noi, în realitate, lucrurile se complică- fiecare profesor crede - așa este și normal- că obiectul lui este cel mai important. Și atunci „ plouă „asupra elevilor cu informații.
ȘtergereNu vreau să fiu răutăcioasă, specialitatea mea fiind „Limba română„-primul obiect din catalog și din lista examenelor, dar eu cred că mulți dintre profesori nu-i deprind pe copii să gândească, să se concentreze.
O schemă corectă, frumoasă, colorată asigură învățarea lecției din clasă.
Se întâmplă așa?
Nu.
Mai toți profesorii”dictează”.
Ai perfectă dreptate cu inconvenientele care decurg din ponderea mediei din gimnaziu la admiterea în liceu. De aici decurg marile greșeli.
Nu le comentez.
Sincer sa fiu Gina,pentru nimic in lume nu as vrea sa mai fiu elev!Nu sunt de acord cu sistemul nostru de invatamant!O spun ca unul care invatam la toate,bun la matematica si altele.Aceeasi parerea o are si un var de al meu care a terminat matematica.El spunea,"se invata in scoala noastra,dar dupa ce termini esti bolnav!"...nu ma mira ca avem atati olimpici,exigente prea mari,dar cu ce efort,oare e drept,cinstit?...pai noi studiem in clasa a cincea ce studieaza altii in strainatate in a 8-a...
RăspundețiȘtergereDe ce nu exista sisteme educationale diverse,democratie asta inseamna!De ce nu se imprumuta modele de dincolo!Un parinte ar trebui sa aiba posibilitatea de a opta pentru copilul lui!Tinerii,au dreptul de a opta cum studieaza,nu?
Crezi că eu sunt? nicidecum.
ȘtergereChestia este că nimănui nu-i pasă că există o „masă serioasă„ de experiențe pedagogice, psihologice,cunoștințe, posibile teorii, rezultate dintr-o îndelungată practică la catedră, care ” mor„, pentru că persoane ajunse pe fotolii înalte de prin compartimentele conducerii învățământului de toate gradele sfidează total ceea ce a fost bun în școala românească.
Preiau din mers„bucățele „ de ici/de colo, le cârpesc și gata! iată marea reformă.
COPILUL scapă printre degete.
El vine la școală.
Și la examene.
Apoi- Dumnezeu cu mila..
Cercetarea pedagogica ar trebui sa fie o Institutie, nu gluma!!!
ȘtergereStatul ar trebui sa investeasca mult in ea!
Stii,suntem un popor de birocrati,nu prea le avem cu inovatia,noul,ineditul,nu ne plac provocarile,creativitatea,imaginatia,fantezia...prea conservatori si prea hartogari!
Asta cred.
Să-ți spun câte teancuri de hârtii absolut inutile trebuie să întocmească un învățător, un profesor, așa, fără nicio noimă/
ȘtergereCând vine un ” mai- mare” direct la ”hârtii” se duce. Dacă sunt puse toate în ordine, este ok, restul nu contează.
Vezi? copilul lipsește din acest„ sistem„.
Ai auzit vreun lider de sindicat revoltat că școala face greșeli de neiertat față de elev?
Aș! după un an/doi de „ văicăreală” ei ajung în politică.
Pe vremea mea (am zis bine?) erau Arimescu si Gheba. Acum sunt sute de autori de culegeri si manuale. De multe ori ma intreb daca au cea mai vaga idee despre materia despre care scriu. La mate cred ca sunt cei care considerau Gheba prea complicata. Ma opresc aici. Sa nu spuna lumea ca sunt prea rautacios.
RăspundețiȘtergerePS Le-as mai trimite o vorba: "Uaaa! Analfabetilor"
„Astăzi„, dacă ești profesor și „ nu ți-a apărut „ cel puțin o culegere,este vai de capul tău.
RăspundețiȘtergereAdio nume,renume, puncte la dosar etc..
Valoare?
pe cine mai interesează?
Aveti perfecta dreptate!
RăspundețiȘtergereN-am spus-o ca să am dreptate, mă doare că lucrurile merg aiurea în școală.
ȘtergereImi spunea demult o profesoara de muzica ca la nu stiu ce schimb de experienta cu cei niste italieni,profesori si elevi,o fetita s-a aratat tare nedumerita de "gandaceii" din manualul de muzica"La ei se canta zdravan,cu bucurie,nu se solfegieaza ca pe la noi inca din clasa a 5-a.
RăspundețiȘtergereSi stii prea bine ce neam de mare cantareti sunt italienii astia! Cica nici Pavorotii nu stia citi pe partitura!
Mereu mă duci cu gândul la întâmplări- eram dirigintă - copiii de atunci au în jur de 35 de ani.
RăspundețiȘtergereȚineam mult la ei și ei la mine, era a doua promoție în noua școală, unde intrasem printr-un concurs dur.
EWram grijulie, îi vizitam în pauze, vorbeam mult. Într-o pauză, când am intrat în clasă, mai erau câteva minute și se suna de intrare, lângă peretele dinspre ușă, se înșiraseră vreo zece elevi. Cu cărțile în brațe.
-Ce se întâmplă? am întrebat..s-au codit, dar mi-au spus: era „șirul proștilor„.
Așa voia să fie așteptată la oră, așa îi numea profesoara de muzică( soția directorului), recunoscută pentru aroganța cu care îi trata pe necunoscătorii„partiturilor„..
Da,mi-am amintit si eu de un caz .Aveam in gimnaziu o profesoara de muzica care ne obliga sa venim la cor.Altminteri luam un 4.Odata m-a dat afar ca susoteam la cor cu niste colegi.Am crezut ca m-a data afara definitiv,si tare incantat am fost, nu-mi placea deloc!Ce mai, scapasem de o belea , nu alta!Dupa ceva absente la cor,m-a intrebat de ce chiulesc....a trebuit sa ma reintorc ,daca nu ,ala eram la note!Nu mi-a placut muzica.Se solfegia mult,,lipsea bucuria fireasca de a canta pur si simplu.Eram totusi copii,nu viitori aspiranti la conservator!
ȘtergereVezi cât de mult contează un profesor în viața unui copil?
RăspundețiȘtergereAm avut un excelent profesor de muzică în liceu- compozitorul Gh. Carp!
Așteptam ora de muzică cu mare, mare bucurie. Niciunul dintre colegii mei nu a urmat Conservatorul, toți , însă, ne-am amintit, la toate revederile, cu mare drag de domnul Carp.
p.s.Sunt convinsă că am făcut greșeli,ca profesoară, poate și ca dirigintă, niciodată , însă,voit, intenționat.
Draga mea,Gheba a fost una dintre "Bibliile" reusitei mele la Lic.Pedagogic.
RăspundețiȘtergereAm inceput sa lucrez din vacanta clasei aVII-a ,apoi nu m-am oprit pana ce am dat examenul.
La romana am citit cartile,apoi am incercat sa dau frau liber imaginatiei si vocabularului.
Nu aveam nicio frica de faptul ca n-am invatat comentarii.Stiam/credeam ca pot vorbi liber despre un subiect propus.
Nu m-am inselat,asa ca am reusit,eu fetita cu doua codite de la tara,sa intru in acea clasa,singura pe judet.
Sincer,tare mi-am dorit sa ajung acolo,asa ca am muncit mult.
Acum ,ca si dascal,nu-mi incarc copiii cu tot felul de culegeri.Au o culegere la matematica,din care mai de voie ,mai de nevoie trebuie sa rezolve exercitii saptamanal,fiecare dupa puterile lui,chiar il pot folosi ca un ajutor alaturi de manual,iar la romana au "obligatia" sa citeasca,chiar optionalul merge tot spre citit.
Sunt de parerea ca daca un copil nu intelege mesajul citit nu va putea rezolva nici problema,chiar daca e matematician in devenire.
Culegerile recomandate le folosim si la orele suplimentare pe care le fac cu mare placere,lucrand cu grupe de copii,in clasa.Adica clasa a III-a cu clasa a IV-a si clasa I cu clasa a II-a.
Acum,dupa ore facem dans ca avem sambata concurs.
E o altfel de romana(strigaturi) si o altfel de matematica (numaratori).:)
Bafta lui Horica!
Acum Teddy se tine scai de noi sa-l trimitem la canto.
Am vorbit cu un prieten.Il va asculta.Il va coordona.
Ce sa-i fac,ii place muzica.:)
Mark inca nu mi-a cerut nimic.:)
Seara frumoasa!
Am zâmbit-Gheba, una dintre „Biblii„!
RăspundețiȘtergereDragă Angi, tu procedezi chiar corect, doar că admiterea într-un colegiu bucureștean este ceva mai dificilă decât în alte părți ale țării. Mai este și chestia asta cu mediile foarte mari din gimnaziu , care, deși nu au ” acoperire”, au relevanță la medie.
În fond, lucrurile ar trebui să fie mult mai simple.
Optimism avem, energie de asemenea, așa că bucuroși le-om duce toate.
Mult succes lui Teddy și pupici mămicii lui!