Îmi plac și mie cățeii.
Chiar și pisicile, de fapt, îmi plac animalele- curtea casei părintești avea loc pentru toate- doi cai ( se mai schimba câte unul la câțiva ani), doi porci, unul, neapărat, pentru Crăciun, o vacă sănătoasă, din când în când, primăvara , apărea și câte un vițel dolofan, vreo zece oi, un berbec de ale cărui coarne totdeauna mi-a fost frică, bunicul a avut într-o vreme și vreo câteva căprițe- simpatice animale, nu sufeream laptele de capră, vai! cât se plânge astăzi o rudă apropiată când nu găsește brânză de capră, cică întinerește, o fi, nu zic nu. Să povestesc despre găini, rațe și cocoși? împânzeau curtea de două ori pe zi, la masa de grăunțe. Cum aș putea să uit câinii? am avut mai mulți, eu îl țin minte pe Bujor, pentru că l-am iubit și l-am plâns cu tot sufletul meu de copil..
Motanul- Aurel- roșcat cu dungi albe, o frumusețe!
Și să nu-l uit pe Bil(l), boxer cu acte în regulă, cățel pentru a cărui educație a prestat din greu toată familia.
Despărțirea? de el? greu de povestit.
Cum spuneam, am o mare dragoste pentru animale, dragoste, care n-a reușit să mă transforme într-o împătimită, adică , sincer, poți spune ce vrei, dar nu reușesc să le înțeleg pe doamnele care vin în fața națiunii să se văicărească sau poate doar să spună așa cu voci mai răgușite cum duc ele cățeii rătăciți la spital, cum le dor pe ele inimile când văd un câine fără stăpân.
Dacă ar avea timp să vină în Trivale, sigur și-ar potoli dorul de câini slobozi, ca să nu spun mai mult.
Cineva i-a amintit unei asemenea persoane despre atâția copii abandonați, despre tot atâția bătrâni amărâți, Doamne, cât de complicate sunt toate pe lumea asta, că mă și întreb, te întreb și pe tine- cum o fi mai bine- cui să dai mai multă iubire? În câte să te împarți?
Până una alta, am un mic dar, un motiv de meditație( nu chiar filozofică, dar tot meditație cred că s-ar chema)
Hihi, oare persoana la care dormea cainele m-ar primi si pe mine odata cu stapanul animalului? :D
RăspundețiȘtergereIn alta ordine de idei, ador cateii, dar de cand cu Matei, mi-e groaza, uneori, sa ies pe strada, ca nu stiu de unde se iveste cate-un patruped dornic sa-si arate dintii si nu numai.
Mihai Constantinescu ne indemna, candva, sa iubim si cainii vagabonzi. Sa-i iubim, dar cu masura, zic eu! Trebuie o masura in toate!
Ufff, draga mea Crenguță!
ȘtergereÎnțeleg atât de bine întrebarea ta retorică, înțeleg și zbuciumul din spatele ei.
”Cel mai greu se crește carnea de om ” zicea bunica dinspre tata. Habar nu aveam unde „băteau „ vorbele ei- crescuse șapte copii.
Când , „fur„ câteva clipe de somn, „ să înfig cornul în pernă„ era tot ce-mi doream mai mult pe lume.
Dacă ai fi lângă mine, zău că te-aș ruga să-l „trimiți„ pe Matei,să-mi fie musafir !!!
p.s. mâna care împinge leagănul ține lumea!
Spune-mi te rog sincer,iti plac sau nu pisicile?!
RăspundețiȘtergereAmuzanta si trista totodata povestea cu acel cutu...
Sincer, îmi plac pisicile.
ȘtergereMă și gândisem să-mi iau una, dar nu aș avea cui să o las când plec, soțul meu nu cred că ar accepta să aibă grijă de ea.
La țară, sunt două pisici care vin cam în vremea prânzului, așa, tiptil, prin iarbă.. sunt , cum să-ți spun, extraordinare, șirete, calcă ușor, una este neagră, cu ochi verzi, cealaltă este dungată, cam cum era Aurel, motanul meu.
Au un fel de „școală”, nu vin împreună, una se apropie de ușa bucătăriei, stă , privește, eu îi dau câte ceva, mănâncă și zdup! fuge.
Cealaltă este ceva mai circumspectă, rămâne în iarbă , doar acolo își așteaptă masa, apoi pleacă.
Într-o zi, una dintre ele a auzit mașina și ne-a așteptat cocoțată pe stâlpul porții.
Povestea cuțului? da- cam cum este viața, nu?
p.s. fără să-l supăr pe cântăreț, mi se pare că nu are copii..
RăspundețiȘtergereSi totusi ce cult exista astazi pentru dinozauri! ..."se vand" bine !
RăspundețiȘtergereCând am adus vorba despre ei, m-am gândit la mai multe lucruri deodată- efemeritate, egalitate în fața succesiunii vremurilor, măreție..
RăspundețiȘtergereTu spui „ se vând bine„, cred că tocmai asta omisesem- lumea este inventivă!
Si eu regret dinozaurii, desi al meu era mic, mic si il purtam ca breloc la chei. Sase copii? Care e recordul mondial?
RăspundețiȘtergerenu știu.
ȘtergereNu pot. E de neinlocuit. Mai ales ca a fost lovit de un meteorit. Wow! A iesit cu rima!
RăspundețiȘtergerePS Medic veterinar cu doua asistente(nu se mai spune sora)? Ce cabinet interesant!
:)Labus face si el astfel de gesturi.Da cu laba in usa clasei,George ii deschide(e chiar langa usa)se pune linistit langa foc,trage un pui de somn in linistea clasei,apoi,cand se satura de ora se cere din nou afara,dand cu labuta in usa.
RăspundețiȘtergereGeorge il lasa afara.:))
Lui Labus ii place atmosfera orelor,sau glasul copiilor,ca el poate dormi toata noaptea.:)
Cât de simpatic trebuie să fie!! Să-i dai și lui să facă niște socoteli, Angi!!
RăspundețiȘtergereSe distrează micuții, văzându-l??