națiunea română

doarme îngrijorător de profund. Adrian Pintea

 A trăit arzând îmbogățit cu fiecare zi, cheltuindu-se pe sine.

53 de ani, 45 de filme, 26 de piese, în care a fost actor sau regizor.

Lumea își duce cursul, timpul șterge urme , memoria, vorba cuiva,  își amintește chiar și uitarea.
 Care parte din viață este mai adevărată? cea  vie sau  cealaltă de după stingere?

Televiziunile și ziarele și-au amintit de marele actor Adrian Pintea la câte un parastas.
Sau cu prilejul  conflictelor juridice iscate între moștenitori. 
Legendele spun că atunci când murea un faraon,  era îngropat cu soţiile şi sclavii lui, pentru că după ce cunoscuseră măreția stăpânului-zeu, existența lor  devenea inutilă, irațională.
 Viaţa își pierdea însemnătatea  fără prezenţa lui, nimeni nu se mai putea ridica până la înălţimea Lui,la ce bun să mai trăieşti într-o lume care, fără El, devenea deodată pitică?

Deunăzi, numele  actorului a  fost rostit din nou, ca lumea să afle un amănunt zgomotos-marea lui iubire  pentru regretata actriță[ Irina Petrescu.

Important e să nu mai lăsăm să treacă timpul pe lângă noi. Ideal ar fi să ne facem urgent rost de TEME ALE EXISTENTEI, în care să credem cu adevărat. Din păcate, trăim într-o lume cu care nu ne putem identifica și vizavi de care nu poți să reacționezi decât afișând o detașare ironică. Asta atunci când nu-ți explodează mintea de draci, de dezgust, de panică morală și de panică a bunului-gust. Iar acestea sunt stări cu care ne confruntăm zilnic. Eu cred că la ora asta națiunea română doarme îngrijorător de profund, iar horcăitul acestui somn nu-mi sună deloc a bine. Stau uneori și mă-ntreb ce visează și m-apucă spaima. 
Că știți: sunt vise și sunt coșmaruri. Optimiști fiind, am putea spune că națiunea română nu mai are coșmaruri. Că de-abia am scăpat de cel mai aprig, respectiv toata perioada comunistă. Interesant ar fi de aflat dacă am scăpat realmente. Dar eu sper, cu toată ființa mea, că visurile românilor sunt drepte și limpezi, pentru că merităm, în sfârșit, o perioadă de înseninare a frunții și a conștiinței, o ieșire din mizeria și din cataclismul moral prin care am trecut. 50 de ani au fost de ajuns. Sunt sigur că și bunul Dumnezeu e de acord cu termenul ăsta. Eu sunt foarte atașat ideii soluțiilor personale. Dacă fiecare dintre noi va găsi câte o soluție de bună calitate, până la urmă vom reuși să ajungem în punctul în care ne vom spăla frumos pe față, ne vom strânge mâinile și vom spune: “Gata cu prostiile! Hai să ne-apucăm de treabă!”. 
Și din nou zic: trebuie să crezi în ceva. În iubire, în Dumnezeu, în dreptate, în armonie.
 În opinia mea, o națiune care își abandonează idealurile doar de dragul economiei de piața, mai ales sălbatică și comică așa cum e la noi, face o alegere nefericită".

(Adrian Pintea, interviu, în: Formula As, iulie 2002)
Sunt adeptul îmbătrânirii demne, frumoase, pe cât se poate mai plină de energie. Adrian Pintea//