căci, până la urmă,

fericirea este, după mine, lupta dreaptă și nobilă și grea de a evita nefericirea. Leopoldina Bălănuță Nu mi-am permis să adaug  vreo vorbă.   Am ascultat RUGA  ei. Îți amintești vocea  aceea unică?  Dor de Leopoldina  Bălănuță
În decembrie 2006, Leopoldina Bălănuță ar fi împlinit 72 de ani.  Așa însă, Regina ne-a părăsit, spre nefericirea noastră, bieți muritori nevrednici să-i înțelegem tăcerile.
Deși au trecut opt ani de atunci, TEATRUL, pe care l-a venerat ca pe un templu, nu s-a înnobilat cu ilustrul său nume, pentru ca MIC este caracterul celor ce-ar fi trebuit să facă un gest de minimă normalitate. Dintre "soaptele" ei, cea despre fericire se cuvine să o ascultam ca pe o rugă, cu smerenie și sfiiciune, întru bunătatea lumii, săraca lume. Fericire este atunci când în adâncul sufletului tău, în adâncul ființei tale, găsești forța de a evita nefericirea.  Pentru că nefericire este: sa muncesti fara sa iubesti obiectul muncii tale, sa nu gasesti in jurul tau prieteni care sa aiba acelasi ideal de umanitate, sa pleci la drum cu semeni care la prima cotitura a drumului abandoneaza scopul caii alese; nefericire este sa spui ceea ce nu crezi, dar si mai mare nefericire este sa nu spui ceea ce crezi; nefericire este sa izbutesti sa adormi noaptea inainte de a te gandi macar la una dintre problemele care framanta lumea si timpul tau, nefericire este sa poti adormi noaptea inainte de a-ti judeca faptele de peste zi, nefericire este sa nu ai copii, nefericire este sa nu poti darui roadele muncii tale, nefericire este sa nu iti iubesti parintii si sa nu-i insotesti cu recunostinta pana la capatul drumului intru demnitatea speciei umane; nefericire este sa-i uiti pe cei care te-au invatat si care au adaugat fiintei tale comori nepretuite, nefericire este sa nu trudesti intru desavarsire, nefericire este sa nu stii sa duci pe umeri povara cea mai grea: succesul; nefericire este sa agonisesti mai mult decat iti este cu trebuinta, nefericire este sa uiti de unde ai plecat, nefericire este sa uiti spre ce ai plecat, nefericire este sa-ti vezi numele disparut inainte de disparitia trupului, nefericire este sa simti puterea devastatoare a singuratatii, nefericire este sa nu pretuiesti truda altora, nefericire este sa nu ai nevoie de arta, si cea mai mare nefericire este sa nu ai nevoie de cultura. si cate nefericiri mai sunt posibile pe pamant! Dar pana la urma eu cred ca nefericirea este o vina. Si daca in tine gasesti puterea morala de a-ti asuma vinovatia, eu cred ca deja ai facut un pas pe calea anevoioasa, dar sublima de a atinge macar o treapta a fericirii. Caci fericirea, pana la urma, este un ideal posibil de atins, fiind, dupa parerea mea, o forma a demnitatii umane. Căci fericirea este pâna la urmă, dupa mine, lupta dreaptă și nobila și grea de a evita nefericirea."  Autor: Marian Nazat p.s. să mă ierți că n-am avut vreme să  pun diacritice în tot textul.