Pâlpâiri sfioase, joc indecis în verdele crud al amiezii!Roșu !
Roșu inconfundabil!
Nerostite promisiuni în fuga trenului.
Suave flori umanizate, câteva petale ușoare,fine ca o fustiță transparentă,pudică totuși.
O decență firească, femeiască, chiar dacă macul, în povestea lui, trebuie să fi fost bărbat.
Vântul poartă semințele cum vrea el, din mijlocul câmpului până în fața unui peron tocit de timp și de ploi.
Licăriri stacojii printre cioburi, șine, pietricele, scrâșnet de roți, pași, gânduri, promisiuni, batiste, geamantane doldora de visuri.
Macul dictează lecția vieții.
Splendoare, curaj, veșnicie de-o clipă, firicel firav într-o lume care aleargă...
Ca sa ajungem vara la Somes, la scaldat, trebuia sa trecem peste calea ferata iar apoi, pe o poteca de vreun kilometru, batucita, ce strabatea un camp auriu, de spice. La capatul ei, ajungeam la rau. Era minunat campul acela, o mare de aur, prin care se leganau flacari rosii, macii.Deasupra lor, cerul albastru, intens, fara nori se deschidea ca o oglina. Drumul printre maci, pana la Somes, zgomotul apei ce trecea prin turbinele barajului, vitalitatea si animatia zilelor acelea de vacanta, mirosul apei rascolite in arsita verii fac parte dintr-o perioada frumoasa a copilariei mele.
RăspundețiȘtergereMacii copilariei, flori de camp, prinse in par, ori in buchete efemere, palpaie bland, tremurator a vara.
Gabi,
RăspundețiȘtergereUite, am adus o splendidă poezie, dedicată acestor minuni cu fețe îmbujorate,
Macii,
de Magda Isanos
Ardeau ca nişte facle vii,
în vârf de firave tulpini.
Îşi înălţau râzând zglobii
obrazul roşu dintre spini.
I-am adunat cu mâini avare,
am rătăcit în seara blândă,
umplându-mi braţele de floare
învăpăiată şi plăpândă.
Şi m-am întors într-un târziu,
departe cîmpul rămânea,
atât de singur şi pustiu
în urma mea.
Dar când acasă-am încercat
să-i strâng într-un aprins buchet,
toţi macii mei s-au scuturat
ca nişte lacrimi pe parchet.
Superba poezie! Frumusetea campului trebuie sa ramana neclintita, la locul ei. Multumesc pentru ea. Nu am citit-o pana acum.
ȘtergereIti doresc sa ai un weekend cu cer senin si sa plutesti cu corabia viselor, pe o mare de maci, sclipind a vara si a viata noua!
Gabriela,
ȘtergereZilele astea mi-am îmbătat sufletul cu maci!! parcă niciodată n-au sclipit atât de frumos..
Bună seara, doamna Gina!
RăspundețiȘtergereTare tare dragi îmi sunt Macii, atât de gingaşi şi atât de fragili, dar care au devenit chiar un simbol pentru o viaţă nouă şi speranţă pentru viitor, după Primul Razboi Mondial, după ce pe câmpurile de luptă soldaţii au găsit Maci înfloriţi,... sunt florile mele favorite, doamna Gina! Când văd un Mac înflorit, pur şi simplu îmi înseninează ziua!
Mâine o să-mi petrec toată ziua înconjurată de maci. Sper să simt fericirea din plin, chiar dacă va fi o zi destul de grea pentru mine
O seară minunată vă doresc, doamna Gina, cu mult drag. :)
Minunată idee ai adus, Ștef! Macii- simbolul unei vieți noi!
RăspundețiȘtergereÎți doresc să-ți fie frumoasă ziua de mâine, cred că intuiesc ce urmează să faci.
Cu gânduri bune!
Ai mai puiblicat acest minunat cantec,sau ma insel?
RăspundețiȘtergereFoarte frumos scrii.:"geamantane doldora de vise" ,mi-a placut mult.
Nu știu, poate..pentru că-mi plac macii, și , cum ei se ivesc aducând bucurii, trebuie să-i însoțească și un cântec frumos, nu?!!
RăspundețiȘtergerece fericită trebuie că ai fost în apropierea lor! curios, ne plac macii deşi sunt anosmici... au însă atât de multă delicateţe în ei!
RăspundețiȘtergereEu sunt `navetistă„ către București..îi văd de la fereastra trenului, sunt atât de frumoși! efemeri, cum sunt clipele, nobili, cum sunt idealurile!
RăspundețiȘtergere