Știu că lumea vrea veselie și ceva mai mult optimism.
Dacă aș avea, zău că le-aș dărui din tot sufletul.
Eu îmi încep săptămâna cu întâmplarea auzită de dimineață în Gara de Nord! ( am pus un strop de optimism în punctuație, e bine, da?)
Eu îmi încep săptămâna cu întâmplarea auzită de dimineață în Gara de Nord! ( am pus un strop de optimism în punctuație, e bine, da?)
O tânără doamnă îi
rezumă soțului predica rostită ieri la biserică. Să adaug că tustrei ( fetița colora de zor într-o cărticică
despre anotimpuri) mergeau la mare, pentru prima oară.
Într-o dimineață, la un colț de stradă, apare un cerșetor.
Părintele, fără sutană, caută în
buzunar și pune în palma întinsă un ban. A doua zi, în drum
spre farmacie, în același loc, aceeași mână întinsă. Încă un ban. A trei a zi, figura
se repetă. În ziua a patra, furat de gânduri, părintele se grăbește. Deodată
aude vocea răstită a cerșetorului:
-Hei, treci așa fără să-ți faci datoria? (întâmplător sau nu, micul spectacol, într-o altă variantă, îmi pare cunoscut)
-Hei, treci așa fără să-ți faci datoria? (întâmplător sau nu, micul spectacol, într-o altă variantă, îmi pare cunoscut)
Întrebare: dacă povestioara de mai sus ar fi o fabulă, ce morală i s-ar potrivi?p.s. În finalul cărții pe care am citit-o de curând, autorul exclamă :ce bine ar fi să avem un cap de schimbat pentru zilele mai puțin fericite!
Eu sunt ca cersetorul acela. Imi doresc sa se termine, dar nu se termina, ba maine trebuie sa cer si mai mult. Ma veti ajuta?
RăspundețiȘtergereM-ai pus în mare dificultate, Robert.
RăspundețiȘtergereDumnezeu să- te ocrotească!
Pai platim 25% in plus la fiecare produs, si daca s-ar putea ar mai mari TVA-ul. Inseamna ca cei care conduc tara cersesc? Adica avem un fel de corul milogilor?
RăspundețiȘtergereAsta este altceva- actele vorbesc!
RăspundețiȘtergereeu am să aleg de fiecare dată să gândesc pozitiv.
RăspundețiȘtergerede-aceea cred eu că zâmbetul mi-e prieten bun.
Frumos și sănătos! hi! hi!
ȘtergereMinunate flori de camp pentru zile care vestesc apropierea verii!
RăspundețiȘtergereInteresanta povestea cu cersetorul. Cand ii dai pomana in fiecare zi, el considera asta ca pe o obligatie. Eu as putea sa preiau ceva din "folcorul modern". :) Nu stiu daca exista asa ceva. De cand s-a invatat sa cerseasca, ii e rusine sa mai munceasca" si crede ca toti sunt obligati sa il ajute, as adauga eu. Mai am niste completari. Am vazut atitudinea aceasta, la unii functionari publici ori angajati ai spitalelor. Daca le duci o atentie, azi, una maine, alta poimaine deja considera ca e dreptul lor si se simt frustrate cand nu mai primesc.
Tot asa si cei care primesc ajutoare de la stat, sau cei care traiesc dupa principiul "ni se da". Au primit atata pomana incat li se da mereu. Iar cand sunt privati, e o mare tragedie.
Nu sunt de acord cu pomenile acestea. Nu dau bani la cersetori. Fiecare lucru pe lumea aceasta are o plata. Daca nu platesti pentru ce ai, inseamna ca lucrul acela ori nu este apreciat deloc, ori subapreciat, pentru ca l-ai fi primit oricum. La noi in Ardeal, la tara, chiar se spune ca, daca vrei sa te bucuri de un dar primit, trebuie, neaparat, sa oferi si tu ceva. Chiar daca a primit un catel, ori o pisica, de care proprietarul vrea oricum sa se scape, omul se simte obligat sa ii dea ceva. "Ca sa aiba noroc de el". La fel cand primesti cadouri. Din respect pentru cel care ti le-a dat, simti ca trebuie sa ii intorci gestul de a oferi.
da!
RăspundețiȘtergerePeste tot pe unde m-au purtat pașii, am văzut cerșetori. Nu știu cum se face, dar cei mai mulți erau români.
Problema are mai multe fețe, cred. Dacă te gândești la ipostazele„ prinț și cerșetor„, viața apare în tot tragismul ei.
Dacă vezi lucrurile din perspectiva păcălelilor, este ceva oribil.
Cât despre pomenile pe care le fac unii,mi se par jalnice- îi umilesc pe oameni, îi pun în situații-limită.
Ajut, dar nu suport meschinăria.
Nu spun ca nu e o problema sociala, dar daca vrei sa castigi in mod cinstit bani, o poti face. Trebuie doar vointa. De dimineata ma gandesc la o postare pentru Clubul Psi si uite ca mi-ai dat o idee. :)
RăspundețiȘtergereChestia este că la noi munca, munca adevărată nu este privită ca un mod curat și sigur de a trăi.
RăspundețiȘtergerePentru unii,sunt de preferat căile ocolite..
gina, să ştii că eu am văzut cei mai mulţi cerşetori în istambul. şi nu, nu erau români. :( ba chiar am fost cutremurată de sărăcia unei mame care ieşea seară de seară cu pruncul ei costeliv şi se aşeza în tăcere pe lespedea rece acoperită şi aplecată...
RăspundețiȘtergereeste o amintire extrem de dureroasă pentru mine.
Neșansa mea a fost să întâlnesc mulțí cerșetori români.
RăspundețiȘtergereÎn fața unei catedrale din Monaco, unde se oficia o nuntă „boierească„, o româncă tuciurie, recunoscută că cerșește, era foarte agresiv. Știi ce a spus- băi, noi aducem valută în țară..
Ma pot considera o fericita.
RăspundețiȘtergereNu prea am mai vazut cersetori...
Nici nu am timp de multe plimbari,dar parca au disparut din calea mea...
Imi plac florile de camp.Imi vine sa intind mana sa le iau!:)
DA!! Frumos!
RăspundețiȘtergereLa tine,toată lumea este harnică!
Flori de câmp tu ai mii, nu-i așa?!