Cea mai talentată profesoară, știutoare a tuturor graiurilor, fără să fi fost vreodată eleva cuiva, este NATURA . Doamne, cum reușește acestă colosală nevăzută mână să adune toate culorile, toate glasurile, toate șoaptele în atâta frumusețe?
O casuta undeva langa un lac cu trestii,este locul in care mi-as dori trai si visa.Undeva la ses sau campie.Imi plac iarasi mult padurile de campie.Au un parfum altefel decat cele de munte...razbate poetica orizontalei.La ses ma fascineaza ritmul bland ondulat...mioritic accent. Si marea imi place foarte mult,dar fara lume pestrita...si Dunarea si mai mult! Imi plac imprejurimile Bucurestiului cu salba lui de lacuri! Nu ma mira ca te retragi uneori acolo,inspira o liniste sacra!
Da! Cred că o căsuță pe malul unui lac chiar este tot ce poate fi mai frumos!
Am văzut și lacuri de munte,cred că iernile sunt sinistre acolo..
În răsăritul și în apusul soarelui,lacurile din preajma capitalei se transformă în mărgele fermecate-atâta liniște! o pace care vine de nicăieri și de pretutindeni. Păcat că întinsa câmpie necultivată, transformată în parcele care se vând mult prea scump, este acoperită de ciulini. Acolo își fac veacul, printre maci,niște maidanezi.. poți să treci peste toate neajunsurile, sacrul se simte în liniștea începutului fără sfârșit..
p.s. În urmă cu un an, am revăzut Lacul Sărat și Dunărea. Am descoperit un oraș de poveste- Brăila - un alt fost Mic Paris, mai captivant decât București. Seara, Dunărea este magică! Poate citești pe aici- http://incertitudini2008.blogspot.ro/2011/08/in-orasul-cu-salcami.html
Da! Este superbă fața soarelui când se retrage sub plăpumioară.. este atât de blândă, atinge fruntea lacului cu buze fierbinți, îi mai trimite un mănunchi de raze și pleacă..
O casuta undeva langa un lac cu trestii,este locul in care mi-as dori trai si visa.Undeva la ses sau campie.Imi plac iarasi mult padurile de campie.Au un parfum altefel decat cele de munte...razbate poetica orizontalei.La ses ma fascineaza ritmul bland ondulat...mioritic accent.
RăspundețiȘtergereSi marea imi place foarte mult,dar fara lume pestrita...si Dunarea si mai mult!
Imi plac imprejurimile Bucurestiului cu salba lui de lacuri!
Nu ma mira ca te retragi uneori acolo,inspira o liniste sacra!
Da!
RăspundețiȘtergereCred că o căsuță pe malul unui lac chiar este tot ce poate fi mai frumos!
Am văzut și lacuri de munte,cred că iernile sunt sinistre acolo..
În răsăritul și în apusul soarelui,lacurile din preajma capitalei se transformă în mărgele fermecate-atâta liniște!
o pace care vine de nicăieri și de pretutindeni.
Păcat că întinsa câmpie necultivată, transformată în parcele care se vând mult prea scump, este acoperită de ciulini. Acolo își fac veacul, printre maci,niște maidanezi.. poți să treci peste toate neajunsurile, sacrul se simte în liniștea începutului fără sfârșit..
p.s.
RăspundețiȘtergereÎn urmă cu un an, am revăzut Lacul Sărat și Dunărea.
Am descoperit un oraș de poveste- Brăila - un alt fost Mic Paris, mai captivant decât București.
Seara, Dunărea este magică!
Poate citești pe aici-
http://incertitudini2008.blogspot.ro/2011/08/in-orasul-cu-salcami.html
Vaaaai, e superba a patra poza! Cu adevarat "cea mai talentata profesoara" e natura, ma minunez si eu mereu de tot ceea ce ne inconjoara!
RăspundețiȘtergereDa!
RăspundețiȘtergereEste superbă fața soarelui când se retrage sub plăpumioară.. este atât de blândă, atinge fruntea lacului cu buze fierbinți, îi mai trimite un mănunchi de raze și pleacă..