Ce cuvinte să aleg, după ce reguli să le îngemănez, să potspera că aș putea transmite măcar o părticică din scânteierea unei seri în care geniul lui Bach, uriașul talent al Artistului Alexandru Tomescu și vioara Stradivarius au înălțat OMENIEI cea mai curată odă?
Două ore,
în care am avut senzația că vioara
crește din umărul acestui tânăr minunat, atât de generos, că
arcușul lui are suflet, curgându-și rostogolirile
sonore în împlinirea armoniei
universale.
Dumnezeu
l-a înzestrat cu talent, distincție, farmec, forță creatoare, dar și cu o mare
putere de a ajuta, de a se implica
într-o cauză curată- aceea de a dărui
căldură și un acoperiș copiilor bătuți
de soartă, respinși de cei care i-au adus pe lume..
O seară perfectă de
totală dăruire în slujba celor lipsiți de noroc..o seară în care
Alexandru Tomescu și vioara lui ne-au
învățat să visăm frumos pe muzica lui
Bach!
Unde putea
să se reverse preaplinul celor șase Sonate
și Partite, gândite ca un ansamblu, într-un tot armonios, trecând peste
rigiditatea ritmurilor, într-o căutare a atingerii perfecțiunii sunetului, unde
altundeva decât într-o biserică, locul atât de
aproape de sufletul lui Bach?
Eleganță
discretă, parfum de crini imperiali
risipiți bogat printre figuri de sfinți,
lumini în strălucitoare, magice jocuri colorate asemenea sclipirilor bucuriei ! Biserica catolică Sfântul Anton din orașul nostru, penultima dintre cele douăsprezece catedrale, în care și-a făcut auzit glasul arcușului, preschimbat în chemare, a fost locul perfect în
care Artistul Alexandru Tomescu ne-a învățat
lecția compasiunii, a smereniei,
a mersului către echilibrul egoului cu lumea exterioară, dăruind prin muzică Lumină și căldură sufletelor orfane.
Împăcarea
sinelui cu lumea celor fără de noroc, prin generozitate.
El,
Artistul, face uriașul pas- ne trimite
prin simplitatea succesiunii lent-repede-lent-repede, într-o realitate
armonică, ce nu se poate povesti.
Se simte!
Întoarcerea
omului către om, prin echilibru
între dramatism și odihnitor.
Johann Sebastian Bach, Alexandru Tomescu,
vioara Stradivarius- omul, mai aproape de Dumnezeu!
Bach rămâne unul dintre cei mai populari în ale muzicii clasice. Şi dacă şi mâna care-l cântă,ori urechea care-l ascultă, sunt în armonie...generozittea e la ea acasă. :)
RăspundețiȘtergereNu sunt sau nu eram o ascultătoare împătimită a muzicii lui Bach.
RăspundețiȘtergereSeara trecută a fost ceva la limita dintre real și fabulos- din două ore, nu știu dacă vreo câteva minute, gândul mi-a fugit altundeva.
Știi, acest Artist, Alexandru Tomescu, este atât de autentic , atât de transpus, de liniștit în ceea ce face că pur și simplu, muzica mi-a oprit respirația.
Da! muzica lui Bach deschide porți nebănuite, poți privi și asculta viața altfel.
Eu cand am aflat ca Bach obisnuia sa scrie printre solfegii cand compunea "pentru gloria lui Dumnezeu" am ramas foarte impresionat.Apoi cand am descoperit acea arie ce am postat-o si pe blog (eu o consider o culme a perfectiunii ,a frumusetii desavarsite)...am cazut mult pe ganduri reamintindu-mi despre veneratia sa divina...Bach e Omul lui Dumnezeu!
RăspundețiȘtergereCea mai mare parte a vieții, Bach și-a petrecut-o în biserică, compunând muzică, improvizând la orgă, lăsându-și imaginația să creeze. El căuta perfecțiunea !
RăspundețiȘtergereO lume ideală, imaterială, o accedere către spații astrale!
Frumos spus-„Bach este omul lui Dumnezeu!
Dacă ai fi ascultat concertul de aseară, sigur ai fost uimit!
Ceva divin!
Bună seara, doamna Gina,
RăspundețiȘtergereMă bucur mult că există oameni asemeni lui, Alexandru Tomescu care, pe lângă faptul că este un artist excepţional are şi un suflet plini de generozitate şi compasiune faţă de semenii lor mai năpăstuiţi de soartă!
Îmi place foarte mult si muzica lui Bach, pur si simplu e înălţătoare dar şi Alexandru Tomescu, este genial, pe mine pur şi simplu m-a cucerit!
Cred că ati avut o seară magică, doamna Gina, nici nu putea fi altfel şi mă bucur mult pentru dumneavoastră!
O seară minunată vă doresc, doamna Gina! :)
Ștef,
RăspundețiȘtergerea fost cel mai frumos concert la care am participat vreodată.Cum spuneam, cuvintele sunt de prisos- starea a fost un amestec de înălțare, măreție, fascinație, admirație!
Alexandru Tomescu a concertat în douăsprezece catedrale din țară, în locuri cunoscute sau mici, nesemnificative, fără să fie remunerat- este gestul lui de UManitate, într-o vreme , când , pentru cei mai mulți, timpul înseamnă bani..
Seară bună îți doresc!