prin cuvânt,

 ne exprimăm gândurile, dorințele, sentimentele, încercăm să ne înțelegem unii  cu (pe) alții.
Cuvântul rostit se stinge, cuvântul scris rămâne. Se întâmplă,  adesea,  ca  dorința exprimată de el   să  nu se împlinească. Ori să nu fie înțeleasă. De aceea, cuvântul trebuie să fie limpede, clar.
Cuvintele se adună în reguli. 
Regulile  le fac oamenii pentru oameni.
 Copiii învață regulile pe care le concep adulții.
- De ce trebuie să le învățăm? te poate întreba oricare dintre copii.
-Să ne înțelegem/ să comunicăm/ să gândim/ să judecăm/ să  transmitem idei/ atitudini etc., vine răspunsul.//
  Discutam  deunăzi cu  o persoană apropiată despre  cum ne este.
 Nu ne este prea bine.
De ce? de unde încep relele?
-De la încălcarea regulilor,  zice  interlocutorul meu.
-Așa este,  zic, după  o clipă de  gândire.//
Tot mai des, auzi lasă, domle,  că se poate și așa, nu cade lumea din cauza asta.. sau  unii  fură miliarde și  nu-i pedepsește nimeni, doamna X  locuiește într-un modest  cămin studențesc, unde plătește mult mai puțin decât ar costa  dacă ar locui, ca politician ce este, în hotel,  deci face economie , și tot pe ea o arătăm cu degetul?

Cam mare introducerea.. unde vreau să ajung?
 N-o să-ți vină să crezi. 
Vreau să ajung exact la ce m-a  necăjit astăzi. Un subiect  de teză la Limba română, clasa a VIII-a.
 De la început , spun că nu critic, că  uite așa vreau eu..  Greșeli/exagerări  voi fi făcut și eu, dar, dacă acum  văd lucrurile  mai clar, de ce să nu le spun?

 Subiectele  tezei, indiferent de clasă, scrie clar în  programă,  se  formulează    din materia studiată în semestrul respectiv , iar  timpul de lucru este  o oră. Subiectele se formulează   fără a lăsa loc de ambiguități.
 Orgolioși din fire,  acceptați de către părinții care cred că, cu cât  sunt subiectele mai dificile, cu atât este mai bine, profesorii încalcă prima regulă-  teza durează două ore, subiectele   se formulează din toată materia pentru examen, chiar dacă un subiect de literatură a mai fost  indicat spre a fi rezolvat într-o  clasă   anterioară.

Ajungem la banala despărțire în silabe. când auzi un cuvânt precum  balaur , îl desparți : ba-la-ur/.  
Sau ba- laur.  

Să existe două modalități  diferite, și să fie corecte amândouă?

 Nu prea crezi, așa-i? 

Nici eu.

 O să zâmbești, o să mă critici, poate, dar eu  îți spun  sincer că , la toate examenele  la care am participat în calitate de profesor examinator,  am avut, de fiecare dată, în poșetă Dicționarul ortografic, ortoepic și de punctuație.
 Ziceam că   mă vei critica, pentru că  m-ai putea întreba dacă  medicul  citește din tratate în timp ce operează sau inginerul  se uită pe schemă, când construiește. 

Eu zic că da, fiecare   trebuie să citească tot timpul. ( medicul  citește  înainte de operație!)

În cazul despre care vorbim,   chestiunea este așa:  nu se dau , spre rezolvare, la teze/  teste/examene  situații  neclare.

 Și nu  se recomandă  înlocuiri.

 Asta am învățat în facultate de la profesorul meu de Limbă Română , MARIN Z. MOCANU, și asta i-am învățat pe elevii mei-  se analizează  situația dată, nu  una ipotetică..

Revenim la subiect- despărțirea în silabe - corectă sau incorectă- înseamnă puncte. 

Ele se câștigă. 

Sau se pierd.

Am dat fuga la DOOM/2.

 Bineînțeles că respectivul cuvânt nu apare despărțit în silabe, ci doar forma de feminin balauroaică- oricum nu se folosește!( să nu râzi) 

 Alerg  la google.

 Ei bine, găsesc  două posibile răspunsuri: 

forumsoftpedia. com  îl situează în categoria hiat: ba-la-ur, alături de aur,  graur, flaut, Paul  etc...

ro.scribd. com  îl   categorisește printre diftongii coborâtori-  ba-laur, chiar mă minunez, pentru că  de același tratament  beneficiază și aud..

Încearcă, te rog, să rostești  aud într-o  singură silabă .

 Aud   foșnetul pădurii!
Nu-i așa, că ai senzația că vorbești în altă limbă?

Dacă te-am obosit, te rog să mă scuzi, dar vorbeam despre  rele .
Și despre Reguli.
Și despre noi,  vorbitorii de Limbă Română.( am scris cu majuscule, pentru că asta simt)

Limba noastră-i  un șirag de piatră rară..
 L-am  slăvit în gând pe Alexe Mateevici!