Doar câteva stele rătăcite, mirate și ele de atâta îndrăzneală, rămân să-i țină de urât . Sfioase, pâlpâie cu stângăcie pe furiș.
Broboadă cernită pe margini , aruncată peste pletele umede ale nopții tăcute, cerul și-a oprit respirația.
Bradul din fața ferestrei mele își poartă atent cerceii de conuri. Să nu piardă vreunul. Are motive să fie mândru și noaptea. În lumina slabă, care colorează întunericul , podoaba lui aruncă reflexe întunecate.
Vopsiți de o neasemuită mână în verdele cel mai verde, frasinii și mesteacănul își adună, orgolioși, tăcerea între crengi de frunze pline.
Două care fără roți, unul mic și altul mare, clipocesc în felinare.
Obosită de lunga-i plimbare printre vălătuci de iluzii, luna se așază într-un cuib pufos de nori .Cască discret pe sub batista cu străluciri de pulbere albă, clipește printre gene lungi de vise și se culcă.
Credincioase , cele câteva stele rămân să-i vegheze somnul.
Cata pace si liniste se simte in ce ai scris,,,foarte frumos!!!
RăspundețiȘtergereSa fie modul nostru de a invoca ceea ce adeseori ne lipseste?
Dupa unii luna asta plina aduce cu sine tot felul de manifestari nu tocmai benefice din cate stiu...nu stiu cum este ,dar stiu ca tare-mi place ochiul asta ceresc...mare,luminos,perfect rotund.
De ce o iubim?
ȘtergerePentru că este perfectă cum spui.
Cu princiara-i privire ne ocrotește din palatul ei fără margini. Eu așa o simt.
O cântă compozitorii, o imortalizați voi, îi înalță mituri poeții-
”Care
Undita subțire
Apa nopții o străbate?
Și ce
Mreana din poveste
Pe nisip de țărm se zbate?
Ce
Rembrandt pictând în pripă:
Nori, fantome, vijelie,
Zugrăvește pentru-o clipă
Lecția de-anatomie?„ Horia Furtună
"Bradul din fața ferestrei mele își poartă atent cerceii de conuri. Să nu piardă vreunul. Are motive să fie mândru și noaptea. În lumina slabă, care colorează întunericul , podoaba lui aruncă reflexe întunecate. "
RăspundețiȘtergereTe napadeste emotia. Imaginatia, poate traita, poate doar inchipuita, deschide starea sufletului spre admiratie, spre frumos. Oare nu-i poti spune poezie, nu vezi o interpretare a actorului cucerit? Lipseste doar o poza, in care printre ramurile copacilor se zareste cum luna cheama, cum luna face umbra!
Doamna nu mai sta la fereastra, umbla pe razele de lumina catre luna!
Am o amică, o fostă colegă de facultate, ea se teme de lună, zice că-i răpește energie...
ȘtergereÎmi place luna! de ce, n-aș putea spune.
Îmi place să„ o veghez„, să-i simt clipocirea, misterul..
De fapt, vreau să cred că a fost și ea femeie.
Pentru ca in singuratatea ei in imensitatea cerului impresurat de stele, regasim sentimentul singuratatii noastre care ne marcheaza adeseori...
RăspundețiȘtergeresi era una la parinti
si mandra-n toate cele
precum fecioara intre sfinti,
si luna intre stele...
Singuratatea aclama altminteri unicitatea fiintei...luna e unica,si noi oamenii ,fiecare e un unicat pretios, de am putea intelege,simti asta.....ne-am respecta si iubi altfel.
De ce crezi tu că oamenii n-ar simți că sunt prețioși, unul pentru celălalt?
ȘtergerePoate că nu toți pot gândi asta, dar în felul lor o știu.
Altfel, ar trăi degeaba.
Singurătate? da! din când în când, ești mai în siguranță singur.
Poate părea ciudat, dar asta cred.
"Broboadă cernită pe margini , aruncată peste pletele umede ale nopții tăcute, cerul și-a oprit respirația.
RăspundețiȘtergereBradul din fața ferestrei mele își poartă atent cerceii de conuri. Să nu piardă vreunul. Are motive să fie mândru și noaptea. În lumina slabă, care colorează întunericul , podoaba lui aruncă reflexe întunecate. "
Imagini superbe! Stirnesc emotia! Parca de la fereastra, o fiinta in stare de transa POETICA aluneca catre stele, printre ramuri, pe razele de lumina ale lunii, imaginind si zugravind ce vede pe pamint si cer, cum luna incheie o calatorie, o plimbare. Frumos si placut, inainte de un somn cu vise. Felicitari!
Îmi place cum spui ce spui.
ȘtergereȘtii cum văd eu lucrurile? ziua este ca și cum lipsește misterul. Toate se văd, așa cum sunt.
Noaptea, lumea capătă alte reprezentări...toate, grație lunii.Ea dă vieții mister, invită la meditație.
Cine, alta, decât luna, învăluie totul în nevăzute haine?
Semnal M... ehei, ce tineri, frumosi si nebuni eram! Doar Luna era si este aceeasi, atunci si acum! :)
RăspundețiȘtergereGabi, cum ar fi viața fără un strop de dulce nebunie?
RăspundețiȘtergere