vineri, 11 iulie 2014

un pictor

ar avea mult de lucru...


Dincolo  de fereastră,  neobosită, ploaia își despletește șirul ei de gânduri albe.

 Limpezește  în duș rece creștete verzi.

  Conuri în mărgele, nuci în 
coajă, palme de frasin.

Nestingheriți, guguștiucii își văd de treburile lor.

Dezorientat, un cățel  își scutură  blana.

Culori, sunete, stropi, forme, senzații, într-o  gramatică fragedă, compunând  fireasca poezie a firii.

O frumusețe discretă, curată, lipsită de grandoare.
 Etern  poem  de verde sublim,  misterios popas  pe nevăzute punți între  nori  solitari și  lacrima clipei.



&nbs

4 comentarii:

  1. "Dincolo de fereastră,
    neobosită,
    ploaia își despletește șirul ei de gânduri albe.
    Limpezește în duș rece creștete verzi.
    Conuri în mărgele, nuci în coajă, palme de frasin."

    Si Ion Voicu cu Balada lui Ciprian.

    Cautare continua, asteptare, inclestare.
    Risipa in contul unei Clipe, in lacrima ei. Toate, adunate, alcatuiesc intr-un intreg frumos poezia observatorului indragostit de litere, suferind din patima. O patima dupa frumos, dupa alcatuire fireasca fiintiala. Nu mi se pare ca spun prea mult, este loc si de mai mult, de o apreciere recunoscuta.
    Doamna ma bucura ca am ocazia sa va cunosc, ca am prilejul sa admir cum scrieti, ca pot sa astept sa mai descopar frumuseti, taine si originalitate.

    RăspundețiȘtergere
  2. Mă emoționează ce-mi spuneți. Și mă obligă.
    Ce adun eu pe aici sunt stări, gânduri, trăiri, licăriri plăcute , tapiserii ce se împletesc de la sine, ceva ce am descoperit tocmai când credeam că am uitat-un ideal abandonat, visuri din copilărie, din adolescență, o legătură între ceea ce văd și ceea ce simt..
    Se creează în mintea mea tot felul de asocieri între idei, imagini, cuvânt- cald și duios, pentru că sunt clipe, când nu mai por delimita clar ce este realitate, ce este doar senzație.
    Îmi place să-mi personalizez gândurile, în straie de vorbe!

    RăspundețiȘtergere
  3. Fiecare ploaie are farmecul ei! Irlanda m-a invatat sa iubesc ploaia- altfel, as fi murit, probabil, la cat ploua pe aici- si asa am inteles ca nici o ploaie nu seamana cu alta! :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Tânjesc după ploile călduțe din verile copilăriei! aveau miros de mere dulci!

    RăspundețiȘtergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.