Gândul îmi zboară către două locuri, pe care le-am văzut la o destul de mare distanță în timp: mai întâi, Gura Humorului, într-un sfârșit de vară. Ne cumpăraserăm , cu mari eforturi, de toate felurile , ”Dacia„.
Gazdă ne era cineva care avea livadă, foc de vatră, o turmă de oi, slănină crudă și prăjită, ardei gras, pită caldă.Din pământul reavăn, se ridicau spre cer,în vălătuci, coloane de aburi
Mirosea a puritate.
Pentru o clipă, am simțit,fâlfâind, mângâierea, ca o aripă, a eternității.
Cred că era în 1978.
Taormina, 2015.
Străduțe în pantă, lumea toată poartă la îndemână niște haine de ploaie ușoare, colorate, ploaia vine din senin, trage o răpăială, iese, de nici nu știi unde, soarele.
Păstrez din vremea aceea un fulgarin verde și unul roșu.
Undeva, în capătul străzii principale, este o terasă cochetă., niște chelneri simpatici, vorbăreți, cu nelipsit zâmbet pe fețe. Lume multă,graiuri de pe toate meridianele, muzică în surdină.
Cred că era în 1978.
Taormina, 2015.
Străduțe în pantă, lumea toată poartă la îndemână niște haine de ploaie ușoare, colorate, ploaia vine din senin, trage o răpăială, iese, de nici nu știi unde, soarele.
Păstrez din vremea aceea un fulgarin verde și unul roșu.
Undeva, în capătul străzii principale, este o terasă cochetă., niște chelneri simpatici, vorbăreți, cu nelipsit zâmbet pe fețe. Lume multă,graiuri de pe toate meridianele, muzică în surdină.
Am băut o cafea excelentă, am mâncat o prăjitură tradițională, râdea , cu un ochi mare, soarele, imediat cerul și-a deschis baierile, lumea s-a ascuns. În următorul minut, toate reveneau ,firesc, la locul lor
Atâtea figuri de prin diverse colțuri de lume.
Totul ca-ntr-un film animat.
Mereu mi-a plăcut ploaia!
Mereu mi-a plăcut ploaia!
Ca o certitudine, printre atâtea întrebări.
Mi-am cumpărat în ziua aceea o poșetă bleumarin , de piele, după negocieri serioase cu negustorul italian, un moșulică șmecher, care-mi tot admira brățara românească de scoici, sperând, cumva, să obțină un preț avantajos doar pentru el.
Plouă....o citesc pe Michelle Obama, voluminoasă carte, 620 de pagini, răsfoiesc încet, îmi place stilul nesofisticat al acestei femei celebre, îmi place viața ei.
” pentru moment, toate problemele alunecaseră spre marginea minții mele, unde stăteau neglijate în stare latentă. Orice grijă putea să aștepte, mă gândeam, pentru că de acum eram NOI, și Noi eram fericiți.
Iar fericirea părea a fi un început pentru orice”.
Mi-am cumpărat în ziua aceea o poșetă bleumarin , de piele, după negocieri serioase cu negustorul italian, un moșulică șmecher, care-mi tot admira brățara românească de scoici, sperând, cumva, să obțină un preț avantajos doar pentru el.
Plouă....o citesc pe Michelle Obama, voluminoasă carte, 620 de pagini, răsfoiesc încet, îmi place stilul nesofisticat al acestei femei celebre, îmi place viața ei.
” pentru moment, toate problemele alunecaseră spre marginea minții mele, unde stăteau neglijate în stare latentă. Orice grijă putea să aștepte, mă gândeam, pentru că de acum eram NOI, și Noi eram fericiți.
Iar fericirea părea a fi un început pentru orice”.
