despre educator, despre echilibru

Când hotărăști să te faci profesor, ar trebui să știi că , după ce termini facultatea, pe diploma ta nu va scrie că vei avea, ca elevi ,doar copii cu nivel de inteligență egal cu al tău.
Vei avea elevi diferiți.
Ei vin din familii diferite, din medii sociale și geografice diferite.
Unii au părinți iubitori, școliți, preocupați, cinstiți, alții nu văzut niciodată o bibliotecă,

poate că nu au niciun colțișor unde să-și pregătească lecțiile. Unii mint, alții plâng ușor, sunt și dintre cei care își însușesc obiectele colegilor, chiar le iau acasă, pe la ei nu au trecut niciodată Moșii, unii sunt bătăuși, dezinteresați, țipă, lovesc, distrug, alții nu se pot concentra, nu înțeleg nimic dintr-un text, fie el de câteva rânduri. Unii sunt lăudăroși, alții se tem să vorbească în fața clasei.Alții se plictisesc repede, pot deveni greau de stăpânit.
Unii vor să fie mereu premianți, fie că asta le este dorința, fie că așa li s-a spus de acasă. Altora nu le pasă dacă nu promovează anul.
Sunt și copii greu încercați de soartă. Ei și părinții lor, indiferent cât de mult luptă să depășească necazurile.

Tu, profesorul, dacă îți iubești meseria , dacă ai ales să fii bun și corect educator, dacă nu te-ai oprit la cursurile de psihologie și de pedagogie din facultate, îi vei privi pe toți cu aceiași ochi.
Te vei strădui cu fiecare în parte.
Vei descoperi mugurii din fiecare suflet, ajutăndu-i să se deschidă.
Să crească.
Să facă lumea mai bună!
Vei lumina minți.
Vei încălzi inimi!
Atât cât poți.

Altfel, ești un funcționar care așteaptă atent  ziua  de plată.

poate vom afla

 ce suntem, dar nu vom ști niciodată  ce putem fi.
William Shakespeare

De când marele Nicolae Iorga glăsuia că lumea va fi mai bună , doar schimbând școala, a trecut  aproape un veac.
 În ultimele două decenii, primeniri  s-au tot făcut, fiecare nou ministru al învățământului schimbând mai mult sau mai puțin, din ce începuse predecesorul, după cum l-au sfătuit  sfetnicii sau  cât  l-au lăsat pe el  sufletul și mintea. 
Citeam că de la anul, în gimnaziu, la unele obiecte de studiu  nu se vor mai pune note.
 Cred că este o măsură foarte bună, dacă  se va  și aplica.
 De câștigat au elevii. Când spun asta, mă gândesc că dacă, din păcate , tot nu se renunță la a se lua în considerare, la admiterea în licee și colegii, media generală din gimnaziu, poate că de acum , ea va fi mai aproape de realitate. Nu insist  cu  discuția în acest sens, ca să nu supăr pe nimeni, în fond, fiecare obiect de studiu își are importanța, frumusețea, locul lui în formarea unui viitor adult. 
Contează  cum   ajung cunoștințele în mintea copilului și la ce folosesc ele, cum  este ajutat copilul să le  folosească în propria-i dezvoltare. Nu doar să le adune în mintea lui, devenită, din păcate un sac  mult prea umflat.
Chestiunea este că profesorii care predau respectivele materii vor avea cam multă bătaie de cap. 
Până acum, catalogul  putea fi folosit  ca  o sperietoare, ca  o șansă de a-i ține în frâu pe eventualii rebeli. Fără note, lucrurile se cam complică.
 Ar mai fi un câștig, tot pentru elevi- ghiozdanul va fi, poate,  ceva mai ușor, că știți doar- fiecare părinte se străduiește să nu-i lipsească nimic copilului din lista transmisă de la școală - cei mici, sărmanii, au pentru fiecare obiect de studiu culegerea aferentă, plus caietul recomandat de către autorul respectivei culegeri.
 Fiindcă tot veni vorba, studiile arată că ghiozdanul unui elev  de gimnaziu ( serios)  cântăreşte, în medie, cam 8 kilograme, la o greutate a copilului de 32 de kilograme. 
Este ca şi cum un adult s-ar duce la serviciu, zilnic, cu un sac de cartofi în spate,  diferenţa fiind  că un copil de 11 ani este în creştere, iar  coloana  lui vertebrală poate fi afectată în mod sever de apăsarea  greutății din spate. 
O asemenea problemă trece aproape neobservată- mai există ( încă) bunici, în drum spre serviciu, părinții duc ei ghiozdanele copiilor, fiecare după posibilități . 
Ați văzut câți copii târăsc ghiozdanul?
 Sau câți dintre școlari sunt aduși de spate ?
 Au apărut tabletele.. 
Lux, ajutor, calitate sporită în actul învățării?
 Până când vom afla beneficiile acestei schimbări ultramoderne, un mare artist, Horațiu Mălăele, ne povestește ceva!

matematicile

 pun în joc puteri sufletești, care nu sunt  cu mult diferite de cele  solicitate de poezie și  de arte. Ion Barbu, matematician și poet

Chiar dacă este vacanță, puțínă gimnastică  ..de minte  nu strică!

 Mai ales că  este vorba despre alte vremuri.

 În anul  69 î.e.n.,  consulul  avea 2/3 din vârsta tribunului. 28 de ani mai târziu, vârsta  consulului era de 4/5 din vârsta  tribunului.

În ce an s-a  născut consulul?

Încerci?

un cadou de la cineva drag-

și un dar de la Mihai-