muzicienii nu se pensionează,

se opresc din cântat atunci când muzica nu mai face parte din ei. Louis Armstrong

Dimineață, într-o sală, unde așteptarea a depășit cu mult   elasticitatea  nervilor mei,  cum nu aveam  nicio carte  în poșetă, am  răsfoit presa  locală, peste care toamna  și-a așternut săptămâna ei de întâmplări vesele și triste.

 Pe prima pagină  a celui mai citit ziar local ( așa scria acolo, nu  pot să garantez) , o poză mare. Un domn , pe a cărui mână strălucește  un ceas care a costat 128000 de euro. Cred că ar mai fi  de adăugat o sumă, n-am reținut exact, oricum  se preciza că respectivul obiect valorează cât două apartamente în  municipiul nostru sau cât un apartament din capitală. 

Nu era specificată  zona.

 Domnul, proprietarul ceasului, tocmai a împlinit 33 de ani și, pentru că este „artist„, concertase  joi seară într-unul dintre hanurile argeșene, unde lumea s-a bulucit  să-l asculte, să facă dedicații și să vadă bucuria de pe fața cântărețului, culegând bancnotele aruncate  de publicul generos, iubitor de muzică  în care  trădarea, uitarea și  iubirea aprind  fiori  pe coloana vertebrală și   întorc pe dos inimile.

Mi-am amintit că  tocmai la ora când deșteptătorul domnului răsfrângea scânteieri de diamant  sub privirile  ascultătorilor vrăjiți, în același oraș , doar la câțiva kilometri, în  sala mare a sindicatelor,  ( ni se tot promite că Filarmonica va avea  un loc doar al ei) ticsită de lume, sub bagheta  lui Alexandru Ganea,  orchestra, ai cărei   componenți  erau  îmbrăcați impecabil,  în alb și negru , ne-a răsfățat  cu un concert pentru vioară și orchestră, de A. Haciturian și  cu o suită de extraordinare Tablouri dintr-o expoziție, de M. Musorgski.

Și-a pus toată pasiunea și dăruirea,  în acorduri magice,   excepționalul violonist, domnul  Florin Croitoru.

N-am observat să fi purtat ceas.

I-am  zărit  broboanele de sudoare care îi scăldau fața. 

Și arcușul vrăjit.

Și un  anume fel de eleganță  nesofisticată.
 De  lord.

 Ce știu este că  membrii orchestrei sunt, cei mai mulți,  bucureșteni, câțiva vin de la Vâlcea. Săptămână de săptămână, fie ploaie, vânt, zăpadă.

 Să amintesc de salarii?

 Nu, mai bine nu.//
cum este lumea asta croită?