(sau când imposibilul pare posibil...)
http://pefilme.com/vokzal-
Am văzut filmul cândva, sunt mulți ani de atunci, chiar nu mai știu câți. Filmele adevărate și cărțile foarte bune nu se uită niciodată, de tot: o gară, un peron, un pianist și o chelneriță, câte încurcături, un pian,o vină, care nu este a lui, închisoarea, o iarnă, ce iarnă! drumul, un acordeon
Și o iubire.//
Sfârșit de februarie cu ploaie și nori, o zi între altele ca ea.
Sau diferită.//
„Nu mai trăim, rătăcim, nu mai suntem la fel, ne-am pierdut flacăra, dar, nu e prea târziu să alegi alt drum.
”Am avut noroc, mâna aceea mi-ai întins-o dumneata.
Sunt tot timpul cu oameni, printre oameni, dar sunt singur.”
”În viață nu depindem de șefi, ci cine este de serviciu.”
„Așa ești tu- firească și mă faci și pe mine să fiu firesc, să mă simt ca tine.. Sunt așa cum sunt. Nici nu știi ce însemni.
Ești minunată!„
O chelneriță și un pianist..
„De ce vorbim prin peretele ăsta?...da, eu sunt un om cu principii.
Platon Sergheevici. Vera.
”Nu te teme, joacă totul pe o singură carte.
Dacă nu ai un as în mânecă,
miza e chiar viața ta
Să nu te temi de o nouă încercare!„
Deci?
”Curând, viața mea va fi la clasa a treia....”
”Rătăcim, nu e prea târziu să încerci ca la început, să alegi alt drum, să crezi în magie
Să nu te lași,
Grăbește-te!„
