de bună dimineața , la moș așteaptă!

Este  ora la care ar fi trebuit  să fie în clasă, dacă ar fi avut cursuri  dimineața. Sau să se pregătească de plecare spre  școală, dacă ar fi învățat după amiază.

Venind  din nordul cartierului, adunați în ceată, ca la colind, cei  opt/nouă tineri, îmbrăcați la fel, amestec de nea și de cer, ca să fie recunoscuți că  se află în  slujba  celui care-i păstorește,  împărțeau, cui accepta să primească, pliante cu promisiuni, care mai de care mai  plăcut mirositoare. ( nu mă îndoiesc de asta, bineînțeles)

În  secunda următoare, am zărit freza aceea de poveste, sursă de inspirație pentru pamflete dedicate la încheierea deloc de invidiat a nu știu câtor mandate de mai mare peste cetate.  

 Și, m-am gândit, fără să vreau ,că nesătulă și fără simțul măsurii ființă   poate fi  omul.

 Sau așa sunt( doar) unii.

legea ca o poartă

Înainte - până și hoții aveau simțul măsurii .Johnny Răducanu, muzician.

Astăzi, ca și săptămâna trecută, mulți petrec.

Mai ieri îl sărbătoreau pe Sfântul Valentin, astăzi, se distrează   de Dragobete.

Nu comentez.

Altă problemă  am.

Aflu   din presă că o doamnă , cu înalte funcții- administrative și politice- trecută de câțiva ani buni de vârsta încetării activității didactice, a fost la noi în oraș.
Cu treburi de partid.

Nu fac politică, să nu se înțeleagă că aș fi ignorantă. Sau că-mi este indiferent ce se întâmplă în jur.

Departe de mine toate acestea.

Problema mea este – dacă  legea hotărăște , ca toate femeile, indiferent  de puterea de muncă pe care o au, de inteligență/ pricepere/ dăruire/rezultate,/ pasiune/tinerețe intelectuală/fizică, sufletească, aspect fizic/psihic   etc.trebuie să se pensioneze la vârsta de 6o de ani, de ce  nu este valabilă  această lege pentru toată lumea?

De ce tocmai persoanele cu funcții politice devin excepții?

Citeam un interviu cu o altă doamnă, tânără, ce este drept, ocupantă a unui scaun cu spătar înalt, tot în MEC, care se lăuda că n-a acceptat continuarea activității niciunui cadru didactic , aflat la vârsta  pensionării, pentru a-i  încuraja pe tinerii absolvenți, deși, dacă ținem seama de ton,  opinia respectivei doamne este lipsită de eleganță, de o anume decență.
Mă rog, asta este altă problemă..aroganță,  în loc de respect, desconsiderație , în loc de considerație,  pentru cel care cere să i se acorde un drept...chestiuni trecute, deja, la rubrica a fost odată ca niciodată..

Ce să mai vorbim- dura lex, sed lex!

Asta zic și eu!

 Fiecare a muncit cât  i-a permis  legea.

Dar, aceeași lege spune că o persoană născută, de exemplu, în aprilie 1948,    de câțiva ani buni,  ar fi trebuit să lase locul altcuiva, adică  să se   pensioneze.

De ce tocmai o persoană politică, fost ministru în MEC, încalcă, cu bună știință,  legea?

Chiar este de neînlocuit?

Este o vorbă- legea este ca o poartă.

Vițeii( chiar și unchii lor, boii) se opresc în fața ei. Și așteaptă. Mult și bine.

Leii sar (pe deasupra).

Cățeii își fac loc( pe dedesubt).//

 Recomand, cu mare căldură , o lectură.

http://news.corect.com/arts/johnny-raducanu-tara-romaneasca-pana-si-hotii-aveau-simtul-masurii