frânturi de jurnal în vremea pandemiei

motto.„Munca este cel mai potrivit dezinfectant...” ,  

Nicolae Iorga.

Caietul  cu  margini tocite este, cel mai adesea, prietenul meu  care nu trădează niciodată.  Confesor  fără grai, dar  cu  așa o minte bună și o inimă încăpătoare  , că pot să  bat  în fereastra lui  la orice oră din zi și  din noapte.
Este o dimineață   frumoasă de mai  cu pălărie verde, plină de  flori  galbene  și albe.  Am voie să  părăsesc  apartamentul pentru câteva ore. Deși  iubesc mersul pe jos  și -mi place să trăiesc intens clipa  când pot să îmbrățișez  cu toată ființa mea curățenia naturii, ceva  mă  oprește  să  ies afară.
 Ceva  care  vine dintr-o revoltă. Revolta  că  nu mai înțeleg  lumea. Treaba asta cu împărțirea  oamenilor în” persoane  vulnerabile”  și  lumea   adevărată îmi aduce, parcă, zilnic,  un fel de tristețe, pe care  nu prea pot să  o înving de fiecare dată.
    Conștientizez  tot mai multă  orbecăială  în jur: unii se tem  de   boală  și stau în casă, sperând  că așa  vor putea trăi  mai mult, ( cu ce preț?) alții, dimpotrivă,  strivesc regulile  conviețuirii  impuse de autorități și acționează  aiurea.
  Bunăoară,   doamnele  astea cu vârste  cuprinse între  40 și  64 de ani. Categorie  invincibilă! (așa  vor fi crezând, cumva, persoanele apaținătoare)
După ce-și termină ce au ele de făcut prin casă, ies  rapid în  fața  blocului și, una  lângă alta, (  apare așa, sporadic câte o mască)  se așază  nu chiar lipite, dar  destul de  aproape,  ocupând cele două bănci situate  față în față.   Deunăzi, o  fumătoare  ședea  grecește  chiar pe   locul  intrării în scară.  Să te crucești, nu-i așa?
   Și vorbesc. Vorbesc întruna.
 Nu contează  că   la un etaj superior un student la medicină   învață  serios.  Nici  că sora lui  este  liceană  preocupată.  Nici că alte persoane cărora programul ăsta ciudat le-a dat viața peste cap  ar  vrea să doarmă atunci când pot.Nici  că  în bloc există persoane  care  muncesc de acasă, străduindu-se , din greu, să-și mențină  locul de muncă.
Un tătic  joacă fotbal cu  fiul , altul   pălăvrăgește  cu  un vecin,  copii de toate  vârstele aleargă pe trotinete.
Ai zice  că   fiecare  poate  să facă ce vrea.
 Și că doar el  contează.
 El și   nimic altceva.
Dar tu? tu,  persoana  care  a trăit toată viața  în respect pentru ordine ( fără exagerare), într-o decență  a   lucrurului  bine și la timp  făcut?
  Care este locul  tău astăzi într-o lume fără busolă?

Votează totdeauna

pentru un principiu. Dacă votezi în acest fel, te poți gândi cu încântare că votul tău nu va fi niciodată pierdut. 
John Quincy Adams- 1767-1848, al șaselea președinte al SUA

Este o zi specială. 
Va fi, probabil, o noapte foooarte lungă.
 Prin studiouri Tv , prin secții de votare  și cine  mai știe pe unde, oamenii mari, tătici ,mătuși, bunici, mămici și  unchi   nu  se vor purta cu mănuși, chiar dacă  gerul este aspru.
 Să-și arunce mănușa  ar fi prea de tot..
 Mă gândesc că tot copiii, în drăgălașa lor  puritate,   ne înseninează  așteptarea.
 Așadar-

  Ce este acela un serviciu?
Servici e un om care stă și semnează condica, sau stă ca sa bea o cafea. (7 ani)
Ce sunt vecinii?
-Vecinii sunt niște oameni care stau la un loc și când nu au mălai, ei se împrumută. (7 ani)
-Vecinii sunt niște oameni, care tatăl meu și mama mea se împrietenează, ca sa-i dea o sută de lei. (8 ani)

Ce sunt microbii?
-Microbii sunt niște viermișori, stă la măsea, mănâncă, se satură si p'ormă iese afară, se așază pe trotuar și când trec oameni le intra lor în gură. (7 ani)
-Microbii sunt niște gândăcei mici de tot, ei sunt ascunși pe la aprozar. Ei văd ca ai cumpărat cartofi, sar pe cartofi și dacă nu-l speli pe cartof, tu mori. (7 ani)
-Microbii intră înăuntru la om și acolo lasă fel de fel de murdarii, că ei sunt murdari pe picioare și îl îmbolnăvesc pe om. (7 ani)

Cum luminează licuricii?
-Licuricii au un pic de păr și gaz și piticii ii dau foc și se aprinde.
-Licuricii sunt mici, au o lampă și vin la oamenii care visează si se uita la ei, cu lampa, ca să vadă ce visează. (7 ani)

De ce au cruce pe spate unii păianjeni?
Unii păianjeni au cruce, ca ei sunt popa la păianjeni. (7 ani)

De ce își fac oamenii cadouri?
Oamenii își fac cadouri, ca să nu fie nesimțiți. (7 ani)

De ce găina nu zboară pe sus, ca celelalte păsări?
Găina nu zboară pe sus ca celelalte păsări, pentru că-i e frică să nu scape oul, când îi vine să-l facă. (10 ani)

De ce unii oameni donează sânge?
Oamenii care au calorii grase, probabil că ăștia sunt oameni grași, donează sânge la aia care le curge sânge din nas. (7 ani)

Pe unde tot zboară avioanele, unde se tot duc, toată ziua și toată noaptea?
Avioanele merg în Germania , la munte, la mare și la Breaza. (5 ani)

La ce folosesc sprâncenele?
Sprâncenele folosesc ca să țină fruntea sus, să nu-i vină fruntea pe ochi. (6 ani)

Dacă bretelele țin pantalonii, ce ține cravata?
Cravata e făcută să se spânzure unii bărbați și să le ia alții gagicile lor. (9 ani)

De ce există ceasuri cu cuc și nu cu cocoș, din moment ce cocoțul e cunoscut ca ne trezește dimineața?
-Ceasurile sunt cu cuc și nu cu cocoș, deoarece cucul a fost prima pasare sculătoare. (11 ani)
-Mult mai ușor învață un mecanism cu roți dințate să zică: Cu-cu decât Cu-cu-ri-gu. (13 ani)
-Meșterul care a băgat prima dată cucul în ceas s-a gândit ca nu poate sa strâmteze ditamai cocosul și să-l bage acolo, și de atunci ceasul a rămas asa, cu cuc și nu cu cocoș. (11 ani)

De unde vine obiceiul să spunem că trebuie udată încălțămintea sau haina nouă?
Obiceiul că trebuie udată haina sau încălțămintea nouă vin de la prietenia omului cu băutura. (14 ani)

Chiar nu se poate învăța fără note la școala?
Profesorii nu renunță la note în școală, pentru că s-ar lipsi de plăcerea pe care o au când unii elevi îi imploră să nu-i lase corigenți. (12 ani)//
Un dar muzical   pentru liniștea noastră