Esentialmente,

ma simt profesor, pentru ca aceasta calitate nu ti-o ia nimeni.Calitatea de senator e temporara, tine de vot, de jocuri politice. Profesoratul este profesorat, si chiar asa ma simt, imi place sa explic.Am o vocatie, in sensul latinesc al cuvantului( chemare). Ma simt chemat. Imi place sa explic.  
George Pruteanu

1. 
   

   
   

   Într-una din zilele trecute, nu mică mi-a fost mirarea, când, preocupată fiind să găsesc o anume instituție a statului, despre care nu aveam suficiente  informații, în mulțimea de trecători grăbiți, am zărit ochii albaștri și părul sârmos al profesoarei mele de limbă română contemporană. 
   Prima oara, dupa atatia ani, de cand am terminat facultatea.
   Dupa delicate pupaturi si amabilitati frumos glasuite de ambele parti- dumneaei și-a păstrat același simpatic rrr franțuzesc- a acceptat invitația mea să intrăm în localul de la colțul străzii.
   Ne-am asezat la o masă retrasă, cu vedere către porumbeii din piață. 
   Pare cam supărată întrucâtva, pentru că a trebuit să se pensioneze, desi la momentul cu pricina a primit o sumă frumușică, reprezentând , retroactiv, recompensele calculate din septembrie până la sfarsitul anului scolar.
   Vorbim de toate, despre colegii mei- risipiti care pe unde- rascolim amintiri dintr-o lume comună.. privind-o imi vine repede in minte alintul  pe care nu știu cine i l-a daruit, i se potrivea - mănușă, ba uite că am s-o spun că nu mă aude - găina, așa îi spunea , cu o anume nota de umor, dar si de tandrete, toată studențimea, care o avea ca profesoară de curs și de seminar..
   -Ce copii buni erați voi- inteligenți, muncitori și ascultători! Era o plăcere să vin la seminar! Cum să nu-mi amintesc?
   Bineînțeles că o aprob, păstrez și acum caietele ticsite de conspecte, nimeni nu îndrăznea să vină la seminar fără să fi parcurs bibliografia obligatorie, indiferent câte ore trebuia să petreacă în bibliotecă sau în sala de lectură.
   N-am uitat gestul leneș, vizibil calculat, cu care își scotea, din poșetă, caiețelul în care consemna cu exactitate plusurile, dar , mai ales, minusurile fiecăruia..
   Și tot așa, din vorbă în vorbă, îmi spune că, în vară, la susținerea tezei de absolvire, o tânără- coafură lipicioasă și fustă scurrrtă, scurrrtă ( superlativ absolut!!), întreruptă de un profesor din comisie , pentru a i se cere sa construiasca un enunt in care predicatul sa fie nominal, viitoarea profesoara de Limba si Literatura romana, clipocindu-și genele, din plin rimelate si cam prea obosite de nesomn , (intelectual) are nemaipomenita inspirație să spună, drept răspuns, o maximă adaptată -Noaptea e un sfeșnic bun!..lăsând onorata asistență ca la dentist..
   N-am întrebat ce notă a primit viitoarea profesoară de limba română..poate că nici nu aș fi amintit momentul , dacă astazi nu as fi vazut la stiri ce se mai intampla in scoala noastra draga, menita parca sa fie mereu cap de afis, la ASA NU.
   Totusi: sfeșnic/sfetnic, nici măcar paronime nu sunt..sau??

   
   

   
   Trăim în România, țara în care profesorii , mai ales cei tineri , au salarii foarrrrte mici..
   
   p.s. S-ar schimba, cumva, lucrurile in bine, daca s-ar majora salariile profesorilor?

cine înalță, cine lovește?

Spune  povestea   că, într-o vreme uitată prin calendare,  într-o țară frumoasă și bogată, domnea un cârmuitor puternic. Din când în când, obișnuia să-și  pună la încercare supușii. Le adresa întrebări,  prin sfetnicii lui, bine plătiți.

Într-un an , întrebarea -care este cel mai bun lucru din lume și care este  cel mai rău a dat  mare bătaie de cap, nu doar oamenilor de rând, dar și celor învățați.

Primul  a venit consilierul împărătesc.

-Măria ta, cel mai bun lucru pe lume  este înțelepciunea. Dacă ești chibzuit și înțelept,  poți trăi bine, îi poți ajuta și pe alții, care îți vor rămâne îndatorați și te vor respecta. Vei învinge toate relele!
Cel mai rău lucru este prostia. Prostul își bate joc de toți, și toți își bat joc de el.

A venit în fața împăratului  vistierul.

- Doamne, banii sunt lucrul cel mai de preț în lumea asta- poți cumpăra orice, poți deschide toate ușile,  dacă ai bani, lumea toată îți stă la picioare.
Cel mai rău lucru este sărăcia.
Cine se uită la cei săraci?
Cine are nevoie de ei?

S-a apropiat, măreț,  conducătorul gărzilor sale, șeful armatei.

-Măria Ta, sănătatea este cel mai de preț lucru- iată, de la ultima bătălie, am o rană la picior.
M-au operat cei mai buni medici, dar  nu mi-au putut da un picior  perfect sănătos. Mi-aș da toată averea să am piciorul meu întreg.
Cel mai rău lucru este boala. Când intră în trup, greu o mai poți alunga.

Bătrânul grădinar sta deoparte. A venit și el să-și spună părerea.

-Măria Ta, eu nu știu carte, iubesc florile, iarba și copacii, le înțeleg graiul, de asta  spun  că lucrul cel mai bun este  înțelegerea. Eu și nevasta mea suntem săraci, avem doar  o căsuță și multă înțelegere unul pentru celălalt. 
La noi este veselie, pentru că avem înțelegere.

Și dacă aș mai avea o viață, tot așa aș trăi- în înțelegere..Cel mai rău lucru este cearta. 
Îi poți înțelege pe cei care țipă unii la alții? Sunt răi, egoiști, răzbunători.

 Regele era tare nedumerit- toate răspunsurile îl impresionaseră.

Se lăsa,  ușoară, seara.

A venit călugărul de la schit. El era duhovnicul împăratului. Ridicându-și ochii către  mai- marele său, i-a spus:

- Doamne, cel mai bun și cel mai rău lucru  este unul și același.

 Curioși, sfetnicii  și-au tras scaunele mai aproape. Apoi s-a așternut liniștea.

-Ce vă voi spune este  mult prea simplu, atât de simplu, că poate fi la îndemâna tuturor.
Este vorba, mărite, despre cuvânt .
Da, cu vorbe blânde își  leagănă mama  pruncul , îl încurajează învățătoarea pe școlarul mic și speriat, îl pregătește doctorul pe bolnav , înainte de operație , cuvântul  schimbă destine, face și desface legi și tratative,  stabilește sau, dimpotrivă, sparge liniștea, cuvântul alintă, mângâie, învață, ocrotește, cuvântul abuzează, schimonosește chipuri și suflete,  cuvântul presează, intoxică, laudă, liniștește, adună , dar  și alungă, cuvântul  leagă prietenii, slujește iubirea, dar și ura, violența.
Cuvântul înseamnă forță, lumină, toleranță și pace, dar și  anarhie, aroganță, insultă.
Cuvântul  poate fi armonie.
Fără cheltuială, fără efort.

 Cuvântul poate face mult bine. Și tot atât de mult rău.

Depinde doar de om- el decide cum trebuie să folosească   acest dar de la Dumnezeu- spre bine sau spre rău.
Sfetnicii și-au înclinat capetele.
Cârmuitorul a plecat  cel dintâi.
Cu fruntea în pământ...
( am povestit  o parabolă, primită  de peste ocean, de la o prietenă.)

Crezi în  forța cuvântului rostit?