Hristos a inviat!

 Sarbatorile Pascale  sa ne fie fericite, aducatoare  de bucurii, de sanatate, de armonie!

cine înalță, cine lovește?

Spune  povestea   că, într-o vreme uitată prin calendare,  într-o țară frumoasă și bogată, domnea un cârmuitor puternic. Din când în când, obișnuia să-și  pună la încercare supușii. Le adresa întrebări,  prin sfetnicii lui, bine plătiți.

Într-un an , întrebarea -care este cel mai bun lucru din lume și care este  cel mai rău a dat  mare bătaie de cap, nu doar oamenilor de rând, dar și celor învățați.

Primul  a venit consilierul împărătesc.

-Măria ta, cel mai bun lucru pe lume  este înțelepciunea. Dacă ești chibzuit și înțelept,  poți trăi bine, îi poți ajuta și pe alții, care îți vor rămâne îndatorați și te vor respecta. Vei învinge toate relele!
Cel mai rău lucru este prostia. Prostul își bate joc de toți, și toți își bat joc de el.

A venit în fața împăratului  vistierul.

- Doamne, banii sunt lucrul cel mai de preț în lumea asta- poți cumpăra orice, poți deschide toate ușile,  dacă ai bani, lumea toată îți stă la picioare.
Cel mai rău lucru este sărăcia.
Cine se uită la cei săraci?
Cine are nevoie de ei?

S-a apropiat, măreț,  conducătorul gărzilor sale, șeful armatei.

-Măria Ta, sănătatea este cel mai de preț lucru- iată, de la ultima bătălie, am o rană la picior.
M-au operat cei mai buni medici, dar  nu mi-au putut da un picior  perfect sănătos. Mi-aș da toată averea să am piciorul meu întreg.
Cel mai rău lucru este boala. Când intră în trup, greu o mai poți alunga.

Bătrânul grădinar sta deoparte. A venit și el să-și spună părerea.

-Măria Ta, eu nu știu carte, iubesc florile, iarba și copacii, le înțeleg graiul, de asta  spun  că lucrul cel mai bun este  înțelegerea. Eu și nevasta mea suntem săraci, avem doar  o căsuță și multă înțelegere unul pentru celălalt. 
La noi este veselie, pentru că avem înțelegere.

Și dacă aș mai avea o viață, tot așa aș trăi- în înțelegere..Cel mai rău lucru este cearta. 
Îi poți înțelege pe cei care țipă unii la alții? Sunt răi, egoiști, răzbunători.

 Regele era tare nedumerit- toate răspunsurile îl impresionaseră.

Se lăsa,  ușoară, seara.

A venit călugărul de la schit. El era duhovnicul împăratului. Ridicându-și ochii către  mai- marele său, i-a spus:

- Doamne, cel mai bun și cel mai rău lucru  este unul și același.

 Curioși, sfetnicii  și-au tras scaunele mai aproape. Apoi s-a așternut liniștea.

-Ce vă voi spune este  mult prea simplu, atât de simplu, că poate fi la îndemâna tuturor.
Este vorba, mărite, despre cuvânt .
Da, cu vorbe blânde își  leagănă mama  pruncul , îl încurajează învățătoarea pe școlarul mic și speriat, îl pregătește doctorul pe bolnav , înainte de operație , cuvântul  schimbă destine, face și desface legi și tratative,  stabilește sau, dimpotrivă, sparge liniștea, cuvântul alintă, mângâie, învață, ocrotește, cuvântul abuzează, schimonosește chipuri și suflete,  cuvântul presează, intoxică, laudă, liniștește, adună , dar  și alungă, cuvântul  leagă prietenii, slujește iubirea, dar și ura, violența.
Cuvântul înseamnă forță, lumină, toleranță și pace, dar și  anarhie, aroganță, insultă.
Cuvântul  poate fi armonie.
Fără cheltuială, fără efort.

 Cuvântul poate face mult bine. Și tot atât de mult rău.

Depinde doar de om- el decide cum trebuie să folosească   acest dar de la Dumnezeu- spre bine sau spre rău.
Sfetnicii și-au înclinat capetele.
Cârmuitorul a plecat  cel dintâi.
Cu fruntea în pământ...
( am povestit  o parabolă, primită  de peste ocean, de la o prietenă.)

Crezi în  forța cuvântului rostit?

catalogul virtual

Nu știu cum o fi pe la alții, pe la noi , se zice  că ar fi început prin 2006, când un tânăr profesor diriginte al unei clase  de  liceu, aflat în impas, pentru că toți elevii lui  au  chiulit la ora de muzică, i-a convocat pe toți părinții și, expunându- le problema, a obținut consimțământul acestora pentru a concepe un catalog  pe internet.

Simplu, nu?

 Părintele , aflat în fața calculatorului, citește notele puștiului  său,  vede absențele și eventualele observații.

Mai departe???

De-a lungul anilor, s-au inventat tot felul de metode menite să-l țină pe copil sub observație, ca sub o lupă.

Nu vreau să sugerez, cumva, că  aș fi diriginta care a descoperit secretul aflării metodei celei  mai potrivite de a crea armonie între școală-copil- familie.

N-am găsit-o și nici nu cred că  o va descoperi cineva prea curând...

Câteva observații, totuși,  aș avea de făcut ca rezultat al experienței mele pedagogice..Acel atât de  mult discutat caiet al dirigintelui, acum se va numi portofoliu- este util, mai mult decât util.

Început de la grădiniță, cu informații sincere din partea părinților  și chiar a  medicului de familie, continuat la gimnaziu și liceu..o să-mi spui că în liceu, adio, dirigenție! nu te contrazic deloc, cum ziceam, caietul- portofoliu este o oglindă a fiecărui ins care trece printr-o școală.

 Acolo este EL!!

Cu ajutorul acestui martor ominiprezent-în cazul fericit în care dirigintele chiar își face meseria- se pot face mai târziu aprecieri , măsurători, evaluări cât mai corecte, în privința comportamentului, a atitudinii față de ceilalți, față de muncă, părinți, necunoscuți, superiori etc.

Poate că numărul abuzurilor/bătăilor/conflictelor/crimelor, chiar,   ar scădea.

Zic și eu..

//Revenind acum la catalogul virtual- cât din viața unui copil va cuprinde?

-au toți părinții internet?câți știu să-l folosească?

-Legătura între cei trei factori- școală, copil, familie se va reduce la o simplă luare la cunoștință?

Sigur că putem discuta mult, chiar îmi doresc, dar o problemă mi se mai pare demnă de luat în seamă.

 M-am „lovit ” de ea, în anii mei de dăscăliță ,  să nu râzi de termenul acesta-îmi amintește de spusele unui elev- cât ne-ați mai dăscălit , n-a fost rău deloc- am  corectat-o, pe cât mi-a stat în putință, cam târziu .

Obișnuiam ca la ședințele cu părinții să citesc notele din catalog cu voce tare.  Într-o seară, am realizat că nu este corect, nu este moral deloc!

De aici se pot ivi tot felul de neînțelegeri, toată lumea aude tot, discuțiile se mută în alte locuri, sunt copii care nu reușesc să treacă peste momente grele, sunt orgolii....

Copilul are dreptul la intimitate!!

În cazul catalogului virtual i se mai respectă acest drept?

Și o întâmplare, povestită astăzi de un fost elev, acum  licean  la o prestigioasă instituție . Colegul lui a fost respins de către profesoară, din nu știu ce motive,  cu o zi înaintea unui concurs  foarte important.

Nimeni n-a putut să afle cum  a fost blocat siteul cu  subiectele și desfășurarea  respectivului concurs de informatică, care , bineînțeles, a fost amânat pentru o altă dată.

p.s.Ce spui?