luni, 1 februarie 2010

la povesti..

In joc de vapai scurte, incalzind camaruta, noaptea parea fara sfarsit. Pentru matusa nu era ceva nou. Doar ca acum avea cu cine sa-si imparta gandurile. Am ajuns si la lucruri mai serioase. Eu intrebam, ea isi tot intoarcea amintirile de pe o parte pe alta. Si eu, si ea stiam cate ceva. Eu , de la tata. Ea, din auzite. I-am promis ca n-o sa las povestile sa se risipeasca. Satele noastre se tin de mana. Intre vaile a doua rauri- Argesul si Neajlovul. Nu este de mirare ca sunt foarte vechi. Oamenii au fost atrasi de luncile prielnice. Se pastreaza povesti... L-am vazut intr-o vara, eram copil. I se spune Vadu' Stanchii. Saracut, case risipe , micute. Curti stamte. Cum a putut fiecare. Drum de tara. Praf si pietre. Se zice ca, demult, un mare domn, numele nu i se mai pastreaza, ar fi trecut intr-o noapte smolita si ploioasa , pe la hanul, aruncat pe spinarea unui damb. Crasmarita- frumoasa foc! Ca toate crasmaritele! Pentru ca vinul era dulce si mersul Stanchii ametitor, domnul a mai trecut si-n alte nopti. I-a cerut femeii sa –l astepte. Credincioasa. Seara de seara. Cu lampa aprinsa. Intr-o noapte de toamna lipicioasa, intunecata de nu se mai vedea nici cosul hanului, s-a auzit tropot de cal strunit. Nemancat si obosit , Domnul a batut in geam.Cauta odihna in bratele Stanchii. Femeia isi uitase promisiunea. Hanul era plin de drumeti. Si-au platit scump placerea de a bea vin la Vadu’ Stanchii. Le-au fost taiate bratele . De la coate. Si aruncate corbilor. In toate partile. De atunci, cele doua sate vecine se numesc Corbii Ciungi. Si Corbii Mari.

11 comentarii:

  1. Foarte frumoasa legenda satelor!
    Nu cumva Domnul acela sa fi fost Alexandru Lapusneanu?Sau poate Vlad Tepes?:)

    RăspundețiȘtergere
  2. Tatal meu vorbea de Vlad Tepes..
    Recunosc - nu m-am documentat-, din nu stiu ce motive.
    Imi plac povestile. Asa cum sunt. Fara chei.
    O zi buna!

    RăspundețiȘtergere
  3. Nu ştiam acastă legendă. Ştiam localităţile, doar...

    RăspundețiȘtergere
  4. Vijelios final a avut legenda satelor, Gina!
    Aprig si razbunator domnul cel mare! Mare noroc a avut Crasmarita ca nu a patit nimic...
    Ce frumos ne-ai depanat caierul povestii in caldura ocrotitoare a camarutei virtuale!
    Mai stii si alte asemenea istorisiri? Promit sa vin cu scaunasul, sa-l asez la gura sobei si sa te ascult cu luare aminte!

    RăspundețiȘtergere
  5. Toate sunt aproape de Bucuresti. Doua sunt , acum, destul de mari, unul chiar la autostrada.

    RăspundețiȘtergere
  6. Pescarus!
    Tatal meu mi-a spus multe , multe lucruri frumoase. Eram mica. Nu stiam ca-l voi pierde atat de tanar. Odata cu el, s-au pierdut multe povesti. Unele chiar adevarate.
    Vorbeam ieri de tandrete, de acea blanda armonie de care avem nevoie , unii de la ceilalti. Amani.. crezand ca o vei face intr-un moment potrivit. Amani..si te trezesti ca este prea tarziu.

    RăspundețiȘtergere
  7. "La fagadau/ la vadul rau/" Poate face cineva un han pentru turistii d-nei Udrea...Ca nu-s ai mei...

    RăspundețiȘtergere
  8. Da, nu este rea deloc reclama..turisti sunt, loc destul, vointa cat se poate, crasmarita are ie, mai ramane sa gasim un mester.

    Cu sau fara licitatie?

    RăspundețiȘtergere
  9. @ Daurel, fara vreo intentie ascunsa.
    Mai mult, in gluma.

    RăspundețiȘtergere
  10. Domnul acesta a fost foarte crud si gelos.Legenda ma infricoseaza si cred ca domnul e Vlad Tepes.

    RăspundețiȘtergere