marți, 18 mai 2010

fiecare îsi are fântâna lui

în care își caută cerul sufletului.

Pe la răscruci, la margine de drum, sub poala pădurii, lângă biserici sau școli, în plină câmpie sau unde nu te mai așteptai, când îți ardea gura de sete, răsărea o fântână. De piatră, cu lanț sau  cu lumânare, cumpănă și greutăți. Să fii ferit, dacă erai copil. Deseori, alături, un jgheab, pentru animale. Și o căniță agățată la vedere pentru tine, călătorul.
Să fi stat multă vreme la sfat sătenii când au ales locul, meșterii, tuburile, găleata?
Cine știe? 
Am avut totdeauna fântâna în curte. Cu apă limpede și bună. Cea dintâi era în mijlocul grădiniței de flori. O salcie pletoasă și-a întins prea mult rădăcinile, a pătruns printre îmbinările tuburilor și după o vreme, fântâna a secat.
Tata a săpat alta, în fața bucătăriei. Departe de gutui.
Tata nu mai este. Nici curtea nu mai este a mea.
Văd rar fântâna.
Cu ochii copilului care am fost.

Pe atunci nu se vorbea de apa minerală sau plată. Nici că trebuie să consumi doi litri pe zi, ca să faci fata presiunilor vieții.
Nu se știa de pietre la rinichi, de boli de ficat sau de stomac.
Se murea de bătrânețe.
Lumea a evoluat. Câmpiile și-au schimbat în fel și chip perimetrul, stăpânii și vecinii. Pădurile au rămas doar pe hartă.
Au secat fântânile.
A sporit setea.
S-au înmulțit răscrucile.
Omul s-a adaptat.
Întreprinzătorii au ridicat popasuri, ici un  hotel,colo un  restaurant, cu  locuri de parcare, frigider, la intrare, burdușit cu licori colorate.
Nimic nu se oferă.
Totul costă.


29 de comentarii:

  1. "Padurile au ramas doar pe harta.
    Au disparut fantanile.
    Setea a sporit. .
    Si rascrucile.
    Omul s-a adaptat"...

    S-a adaptat desfiinţând în mare parte natura înconjurătoare...

    RăspundețiȘtergere
  2. O amintire tare draga din copilarie este jocul cu fantana. Ma aplecam pe buza ei si strigam cat ma tineau rarunchii: Catiiiiiiiiiiiiii, iar ecoul raspundea: Catiiiiiiiiiii. Si apoi topaiam intr-un picior: imi stie nu-me-le, imi stie nu-me-le....

    RăspundețiȘtergere
  3. o sa ma privesc in prima fantana care imi va iesi in cale...poate vad altceva

    RăspundețiȘtergere
  4. Pomul, fantana, copilul...semnele trecerii prin lume; desigur, Blaga, filozoful vesniciei satului.

    RăspundețiȘtergere
  5. Zilnic,de cateva ori,faceam drumul pana la bacea Ursane,cu galetuta rosie de 5 L ,dupa apa.Eram prea mica sa trag apa din fantana ,asa ca pana am invatat imi umpleau galeata bacea Ursane,ori nana Firoanda.
    Aveau multe povesti de zis,ca de ,erau batrani...
    Desi in simplitatea lor,imi pareau bogati,aveau apa buna de baut,rece ca gheata,limpede ca un cristal.
    Noi nu am avut acest noroc.Apa din "fantanile" noastre era uleioasa,chiar daca tati sapase in mai multe locuri.
    Acum apa curge la robinet,dar lipsesc povastile...

    RăspundețiȘtergere
  6. Cris, toate se schimba. Nu doar omul.

    RăspundețiȘtergere
  7. Cati,
    Stiu jocul. Fiecarui copil ii venea randul. Tipa cat putea.

    RăspundețiȘtergere
  8. LPP,

    De fiecare data, vezi altceva!

    RăspundețiȘtergere
  9. Daurel,

    Si o casa, oricat de mica. Dar sa fie a ta.

    RăspundețiȘtergere
  10. Angi, asa este.
    Cat a durat constructia fantanii din curte, mergeam in capatul ulitei. Zaboveam cu prietenele, pana ma striga mama..
    Apa de la robinet? nici pe departe ..

    RăspundețiȘtergere
  11. Ca de obicei orice popas pe pagina ta este un moment de relaxare binevenit.

    RăspundețiȘtergere
  12. Corneliu!

    Nu te-am mai 'vazut" de-o vesnicie..bine ai (re)venit!

    RăspundețiȘtergere
  13. Salutare ! Nici eu nu te-am mai vazut de o vesnicie ,draga coleguta ..Adevarul este ca-mi fuse dor de tine ,ca de o apa rece din fintina mea de la Potlogi..Am si eu o poza cu fintina noastra, si cu mama scotind apa ..Este si acum inconjurata de flori ,iar linga ea un cires batrin ,dar care inca mai rodeste ..In schimb mama nu mai este .. Of,of..

    RăspundețiȘtergere
  14. http://avp-online-five.blogspot.com/search?updated-max=2005-12-25T18%3A14%3A00%2B02%3A00&max-results=2
    M-am intors ca ti-am promis ca iti prezint un poet de care as fi vrut sa auzi mai de mult .Dar nu-i nimic ,niciodata nu este prea tirziu..

    RăspundețiȘtergere
  15. Imi amintesc si eu de fantanile bunicilor si de dulceata clipelor din copilarie petrecute pe ghizdurile lor.

    Frumos post ai creat si cata bucurie-durere aduce el.

    Parca ar fi trecut o mie de ani de atunci.

    Dar daca tin minte, povestile cu fantani au intotdeauna un fir de vraja in ele...ceva se intampla cand privesti in adanc.

    Numai bine,

    Irina

    RăspundețiȘtergere
  16. Draga mea colega,

    Bine ne-am regasit! Ti-am dus dorul!!
    Cat despre amintirile noastre cu si despre fantani- sunt coltisoare tainice de dor!

    p.s. Am retinut adresa , chiar am citit cate ceva!
    Multumesc mult!

    RăspundețiȘtergere
  17. Irina,

    Ai dreptate, de imaginea din fantana se leaga cateva povesti- chipul tau , chipul Lui..

    Ele sunt aducerea noastra aminte. Si dorul de casa.
    Multumesc mult pentru gandurile frumoase!

    RăspundețiȘtergere
  18. anamariadeleanu19 mai 2010, 09:35

    cit de binefacatoare este apa din fintina ta si cita nevoie nevoie este de apa curata, limpede

    RăspundețiȘtergere
  19. Anamaria,
    Pentru dimineti albastre!

    RăspundețiȘtergere
  20. "Tata nu mai este. Nici curtea nu mai este a mea.
    Vad rar fantana.
    Cu ochii copilului care am fost."
    Cat de bine e sa vezi o fantana intr-o zi de arsita, de vara vesnica, asa cum pare vara la sat, asa cum erau verile cand bunicii mei traiau si aveau, chiar dragii de ei, o fantana in curte...
    Nici tata nu mai este, nici bunicii, si nici curtea lor nu mai e a mea...Dar amintirie nu ni le pote fura nimeni, se intampla sa faca parte din hrana spirituala a noastra, care inseamna mai mult decat averile stocate peste averi!
    Va doresc o zi cat mai frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  21. Mirela,


    Este atat de placuta si linistitoare vizita ta!
    Limpede ca firul apei!

    Asa zic si eu- exista undeva, in suflete, o zestre , invelita cu dragoste, pe care nimic n-o poate rani, pentru ca este personala.

    p.s. foloseste singularul, te rog!..

    RăspundețiȘtergere
  22. Da. Din pacate, acum apa se cumpara. Eu am baut multi ani apa de Dunare. Cu rugina, de la robinet. Acum imi permit sa-mi cumpar apa mai curata, ambalata in recipient de plastic. Si consum, ca la carte, doi litri.
    Oare si aerul curat se va vinde in ceva timp ? Cati metri cubi ne vor recomanda ?

    RăspundețiȘtergere
  23. Leo,

    Stii cum e- obrazul subtire cu cheltuiala se tine.

    RăspundețiȘtergere
  24. Fantana aia despre care vorbesti poate exista vesnic in amintirea ta daca stii sa te intorci cu bucurie in trecut...

    Mai exista o fantana in noi insine. La aceasta fantana foarte putini au invatat sa-si potoleasca setea de cunoastere! Majoritatea o cauta in afara, cand colo...ea sta cuminte si tacuta in noi, asteptandu-ne poate chiar si o viata... Unii oameni nu ajung nici sa-i guste "apa"! Fantana asta, cu certitudine spun: e nesecata! Ii auzi clipocitul? :))

    RăspundețiȘtergere
  25. Shanti,

    Multumesc!
    Asta zic si eu- avem fantana proprie. Care nu trebuie sa sece niciodata. Pentru ca izvorul ei ne este sufletul.

    RăspundețiȘtergere
  26. Postarea ta Gina, imi aminteste de-o fantana de la bunici, la tara. Era o fantana batrana, sapata la o rascruce de ulite, in vremurile in care nu toata lumea avea fantana in curte. Larga, cu pereti de piatra pusa frumos una langa cealalta, nu foarte adanca. Nu o mai folosea nimeni de cativa ani, iar pe fundul apei puteai zari inotand cativa pesti de-o palma. Imi amintesc ca rareori luna mi s-a parut mai frumoasa ca atunci cand am vazut-o oglindita in ea intr-o noapte!
    Peste cativa ani, cand am revenit la bunici, pestii disparusera, iar fantana era plina de gunoaie. Am avut senzatia unui sacrilegiu... De-atunci, fantanile inguste, din tuburi de beton ma deprima.

    RăspundețiȘtergere
  27. Vezi tu, Ruxi, ne legam existenta, fara sa vrem , de imagini care altora scapa. O fantana inseamna mult mai mult decat apa. Este o legatura intre pamant, om si viata. Este un drum catre nemurire.
    Cand seaca, dispare un fir de viata. Ca un vis.
    De ce trebuie ca omul sa distruga simbolurile, miturile? Ele ne tin in viata..

    O seara buna!

    RăspundețiȘtergere