Oricât de multe probleme aș avea de rezolvat, oricât de rea ar fi vreme, dacă ajung în județul meu, nu pot să nu-mi revăd satul, ulița, casa în care zăvorâte îmi sunt amintirile, cimitirul unde și-au aflat odihna părinții.De fiecare dată, ordinea este alta..
Cuibărit în lunca Argeșului, satul și-a schimbat numele în câteva rânduri.
Să aibă legătură treaba asta cu apartenența primarilor la un partid sau altul? poate.. cele 103 văduve , da , atâtea sunt, de toate vârstele- mi-a spus o mătușă, care nu are motive să exagereze-nu știu ele ce și cum.http://incertitudini2008.blogspot.com/2010/01/sat-fara-barbati.html
În actul meu de naștere, satul se numea Tudor Vladimirescu, ce mă mai mândream..mai apoi a fost schimbat și încă o dată..
Războiul-al doilea, cred- i-a lăsat cadou două gropi uriașe- una în centru, alta la granița cu satul vecin- urâte, orbite întunecate noaptea , locuri pline de mărăcini , nisipuri și câini rătăciți, ziua.
Fostul primar, nu contează culoarea politică, colegul meu de liceu, partener de dans pe la ceaiuri, medic veterinar de profesie, n-a făcut cine știe ce schimbări, poate doar în ograda proprie.
Actualul, ceva mai tânăr, dușman declarat al fostului, s-a impus în forță, ca să zic așa, întâi a turnat asfalt pe toate drumurile principale ale celor opt sate , câte cuprinde comuna, fonduri Ue, spune careva..firme fără licitație..
Cimitirul, tot rupt de stradă a rămas- un metru- doi de asfalt, să poți coborî civilizat cu mașina, n-a fost să fie.
Mare mi-a fost mirarea săptămâna trecută, nu mai văzusem satul din august, să văd că au dispărut ambele gropării, minune mare!
Cea din centru , doar pe jumătate-în partea dinspre stradă cineva și-a construit o firmă serioasă, lumină, steluțe, ghirlande, în spate, încă sunt gunoaie, pietre, cărămizi..
Cimitirul, stadionul și școala se țin de mână, în față, o fântână părăsită, o fi costând prea mult cumpăna..
Altă minune!
Groapa din fața lor nu mai există. Nu mi-a venit să cred-parc! Bănci, copaci exotici, ronduri, ploua, n-am putut să fac o poză măcar.
Un gând tot mi-a trecut așa prin minte- cine să-și caute odihna pe băncile vopsite în culoarea toamnei, poate, cumva, elevii care se plictisesc de atâta școală, suporterii echipelor de fotbal sau bătrânele venite să-și pomenească morții..nu, nu trebuie să fiu cârcotașă, vin și eu, așa, în treacăt și , în loc să fiu mândră, caut nod în papură.
Ce n-am înțeles eu cu mintea mea este- dacă s-a investit atât de mult în parcul ăsta modern, de ce nu s-o fi gândit nimeni la intrarea în cimitir?
Lumea a curățat aleile, mormintele, a fost o vară ploioasă, au crescut multe buruieni..grămezi uriașe zac, de o parte și de alta a porții căzute, apăsând pe umerii obosiți ai gardului.
O rudă mi-a șoptit- popa și primarul nu-și fac vizite…
Excelentă foto cu lunca, mi-a mers la inimă și n-o voi uita prea repede. Zi plăcută și... mulțumesc mult de tot pentru toate comentariile de pe blogul meu. Mă onorează.
RăspundețiȘtergereȘi țara și-a schimbat numele :)
RăspundețiȘtergereAndi,
RăspundețiȘtergereBucuria mea este cu atât mai mare, cu cât știu că ești o persoană specială!
Mulțumesc mult!
Da, sigur, multe s-au schimbat..satele au istoria lor, care nu prea are legătură cu politica.
În iarnă, am stat de vorbă cu actualul primar despre toponimia câtorva sate din zonă, am scris despre asta.
Trei dintre ele au legătură cu trecerea lui Vlad Țepeș .
Satul meu este cuprins între Argeș și Neajlov..sunt lucruri deosebit de frumoase, chiar numai legende, de-ar fi.
O zi frumoasă îți doresc!
Poate ca o fi din cauza lipsei barbatilor?! Ma gandesc ca altfel, s-ar fi gasit unul mai iute la manie, care sa-i inghesuie putin pe popa si primar!
RăspundețiȘtergereAm observat de-o vreme incoace, ca tot mai multi cer asemenea "impulsuri" cand e vorba sa faca o treaba serioasa. Si nu-i ceva specific plaiurilor mioritice, am intalnit-o relativ des si la oamenii de aici...
Altfel, cred ca ai fost tare norocosa sa-ti traiesti copilaria in asa locuri frumoase! :)
Adevarat, de indata ce ne vom scurge, oamenii vor uita sa mai sape groapa in care, pe langa noi, sa se scurga durerea, lacrimile...Sper sa nu se ajunga la asta.
RăspundețiȘtergereNu inteleg, cum putem plange, de ce lacrimile mele sunt calde, poate din cauza ca vor sa-mi incalzeasca sufletul, credeti?
Se schimba vremea- se schimna si ordinea...ce
Aici, cartierul in care m-am nascut se numeste Tudor Vladimirescu, ce habar nu aveam. E, n-a durat mult, decat 3 ani. Insa, acum sunt schimbari radicale. Si astea cu-n scop, domnul vrea sa atraga populatia, stiti Dv..
Saracul sat, acela fara lumina...caini rataciti, stiu cum e. E plin la noi de caini vagabonzi, atat de flamanzi, incat nu poti trece pe langa ei, de frica sa nu te muste, atunci cand primesc, aruncate de pe geam, cate-o bucata de carne, sau ceva stricat, ramasite din casa oamenilor..sunt multi, se bat pe acea bucata, iar eu, ma opresc ca un stalp de frica. S-au intamplat si altele...
Amuzanta povestea cu primarii,"poate doar în ograda proprie." haha... la cel de-al doilea personaj e mai amuzant: " în spate, încă sunt gunoaie, pietre, cărămizi.."
Saraca fantana...Pai, sunteti trista? Trebuie sa stim de fiecare data- lumea, e lumea...ei-sunt ei. Poate pentru ca cimitirul nu reprezinta valoarea fundamentala pentru ei. Asta, nu cred ca se schimba, 103 vaduve? Si lumea se destrama, viseaza...
Iar popa, si el tandaleste(sau cum se spune), ca doar, ce sa faca si el. Si totusi, stau si ma gandesc asa: nu-mi plac nici popii,nici doctorii, nici primarii, cum ar fi viata fara ei?
Imi aduc aminte :"Popa e omul dracului!" hehe..
L.
De ce m-ati dat de langa voi...
RăspundețiȘtergereCred ca a plecat singur...
Un coleg de liceu o cunostea pe Veturia Goga, care locuia la Ciucea; azi am fost (mai) curios...:
În ianuarie 1921 are loc căsătoria civilă cu Octavian Goga (politicianul „negociind” cu protopopul Lazăr Triteanu, soţul artistei, divorţul în schimbul unui scaun episcopal). În timp ce Goga se ocupa tot mai mult de politică, Veturia se dedică atât amenajării domeniului de la Ciucea, cumpărat în octombrie 1920 de la văduva poetului maghiar Ady Endre, cât şi călătoriilor în străinătate, la Karlsbad, Marienbad, Franzensbad etc., pentru tratarea sterilităţii. Pe 7 mai 1938, Goga moare, în urma unui atac cerebral, „gălăgioasa ilustră”, cum o numea Constantin Argetoianu, se schimbă, devenind mult mai retrasă. Se apropie de familia Antonescu, oscilând între Ciucea şi politică, face parte din grupul de interese care-l înconjura pe Mareşal, devenind „Muza lui Antonescu” (Mircea Goga) sau „un Rasputin à tout faire” (C. Argetoianu). Participă la adunarea legionarilor din septembrie 1940, alături de Maria Antonescu, fiind arestată împreună cu aceasta, în 1944, într-un oraş din jud. Gorj.
Ruxi,
RăspundețiȘtergereS-ar putea..deși în fiecare casă locuiește cineva tânăr.Mă gândeam că, dacă aș fi fost profesoară acolo- am fost cu mulți ani în urmă, aș fi luat elevii într-o sâmbătă, le-aș fi cumpărat saci și mănuși ..în câteva ore , locul ar fi arătat cum trebuie..
Locurile sunt minunate, poate că sunt și eu subiectivă, dar sufletul meu este acolo.
O seară frumoasă îți doresc!
Lav,
RăspundețiȘtergereMulte uită oamenii, este firesc, dacă n-am uita ar fi de rău.Sunt, însă, anumite lucruri din viața noastră care ar trebui să rămână luminoase.
Dacă cimitirul arată jalnic, asta înseamnă dispreț pentru cei care s-au stins,dar și pentru ființă, pentru om, pentru sine.
Lacrimile?există dincolo de noi, eu sunt tare plângăreață, și la bine și la rău..
Schimbările? sigur că le înțeleg, dar așa, numele locurilor sunt simboluri, au o poezie a lor, de ele se leagă evenimente , destine..
Ce să mai zic? Multe sunt altfel decât ar trebui..
Popa Tanda? finalul - ”Ține-l , Doamne, la mulți ani, că0i omul lui Dumnezeu”- asta după ce fusese urât, batjocorit, suspectat , cum zici..
Preotul ar trebui să rămână reper moral. La sat, cel puțin!
@ Daurel,
RăspundețiȘtergereÎn mare, știu aceste lucruri.
Am avut la facultate un curs de ”teoria literaturii”- un an.Am citit,conspectat și învățat mai mult decât la alte examene, poate, pentru că mi-a plăcut, dar și pentru că asistenta de seminar era o tipă foarte pregătită.
Ei bine, ce vreau să spun- am învățat de atunci că biografie este importantă în cazul unui scriitor, dar nu este esențială.
Nu trebuie, nu avem cum să punem semnul = între viața lui particulară și opera literară.
Ne uimește să aflăm că mulți mari scriitori, în viața particulară, au fost imorali, dar au creat personaje literare absolut impecabile.
Sau poezii minunate.
Știu cât de tumultuoasă a fost viața lui Goga, dar poezia lui este frumoasă!
Chiar foarte frumoasă!
Mulțumesc!
Corect- dispretul, care nu trb sa existe.
RăspundețiȘtergereva inteleg sentimentul..>:D<
:) ma bucur sa aud ca nu sunt singura" mare" care plange... E adevarat, sunt eu mare, dar ma simt bine cand plang, cu toate ca inainte nu era asa..
Si ce putem noi face, decat sa ne obisnuim..daca multe sunt alte decat ar trebui sa fie...
Raman amintirile!
L.
Buna locatie are satul tau Gina, in leaganul de legende si fapte care ne leaga pe toti. Cred ca pana la urma asta ramane...apa trece.
RăspundețiȘtergeresunteti rea, doamna....
RăspundețiȘtergereLav,
RăspundețiȘtergereNu ne obișnuim, chiar nu!
Le ducem pe toate- fiecare în felul său.Cu sau fără lacrimi.
Irina,
RăspundețiȘtergereLocurile”vorbesc”- graiul îl înțeleg puțini..legende,vise,povești ni le transmit bunicii și părinții, noi le filtrăm, păstrăm, adăugăm, la rândul nostru, dăruim altora câte ceva din trăirile noastre.
Și apa, de fapt, timpul se duce, luând cu el din fiecare.
Mulțumesc!
O zi bună să ai!
Fiecare localitate cu bune şi cu rele :)
RăspundețiȘtergereAnonim,
RăspundețiȘtergereNici nu știu cum e mai bine- să folosesc singularul , ori să fiu protocolară- sunt rea? prin ce spun ?sau , pentru că am adus în discuție tema?
Suntem un amestec de bine și rău; în anumite momente, în funcție de mulți factori, iese la iveală o anume parte din ființa nostră lăuntrică- din ce știu, toți avem, organic,aceeași componență-apă și hidrocarburi, în procente diferite.
Revin, sunt rea , ziceți- am răscolit amintiri?
Sau credeți că nu am dreptul să constat că sunt locuri, în viața unei comunități, care ar trebui respectate, mai presus de oricare altele, pentru că sunt sacre?
Nu încerc să -mi găsesc scuze, pentru că mă considerați rea, încerc să-mi dau seama cum sunt percepute vorbele mele.
Mulțumesc.
Iulia,
RăspundețiȘtergereCam așa, dar este o vorbă-omul sfințește locul..
Să se fi uzat atât, încât locurile să fie doar semne că acolo viețuiesc , temporar, oameni?
Cica ca ranile nezgandarite se vindeca mai usor. Cel putin, asa se spune, doamna.
RăspundețiȘtergereFrumoase fotografii, referitor la ce scrieţi toate sunt trecătoare în lumea asta ce se află într-o continuă degradare dar cel mai important este ce avem noi în suflet şi ducem cu noi.
RăspundețiȘtergereAnonim,
RăspundețiȘtergereRegret sincer, nicio clipă n-am dorit să trezesc doruri, ce am spus era o trăire personală, o experiență proprie, încărcată de remușcări.
Toți suntem copiii cuiva.
Nu contează distanța de locul pe care îl porți în suflet.
Oriunde ai fi, îl duci cu tine.
Și dacă , din când în când, se trezesc amintiri, se întâmplă, pentru că tu/eu/el/suntem alții.
Copii mari, întâlnindu-se cu lumea din suflet.
Costea,
RăspundețiȘtergereEu nu știu deloc tehnica fotografică. Îmi plac mult fotografiile.
Fac poze , nu pentru fotografie în sine, ci pentru clipă!
Vreau să ”prind ” un loc, să-mi reamintesc simțămintele, detaliile sufletești.
Locurile, amintirile legate de ele le păstră cu noi, asta este sigur.
Doar că timpul este , adesea, dușmănos.
Atunci, daca nu ne-am obisnuit si continuam sa le ducem asa , pe toate...nu inteleg de ce mai plangem.
RăspundețiȘtergere:|
L.
Lav,
RăspundețiȘtergereObișnuința înseamnă rutină.
Ce ni se întâmplă este, de fiecare dată, altfel.
Nu ne plângem, plângem.
Imi e somn... am fost la un spectacol(Hotul de masti) sustinut in cadrul campaniei:
RăspundețiȘtergere''Copii fara Mos Craciun''..In drum sper casa, am avut parte de un baiat, de clasa 8. Atatea are copilul ala de spus. Stateam in fata lui si m-am intors in timp ce asteptam, cu privirea in spate si am zambit. Un copil, cu caciula si geaca, iar ochii lui exprimau atata tristete, dar si asteptare pentru spectacol. Frigul acumulat afara, se citea insa pe chipului lui, chiar daca agitatia din sala, facuse putina caldura. In fine, m-a intrebat daca sunt pe cosmote si am spus ca da, apoi m-a intrebat daca ii dau sa trimita un sms tatalui. Am zis ca scriu eu, dar a refuzat, atunci, l-am lasat pe el sa scrie:" Tata sunt fiul tau si o profesoara a zis ca la casa de cultura se da daruri si e gratis pa." Hmm, cred ca l-au lasat sa intre asa, fara plata, de fapt, chemat, iar faza cu darurile era o scuza, mi-a spus, cand am mers spre casa( cele 5 colege, plecand fiecare prin alte parti) dar in timpul spectacolului, il vedeam cat este de atent, cand se mai stingeau luminile ma intreba: "Tu ai prieten? " Ce nesimtita am fost, ma tot prefaceam ca nu inteleg pana am intrebat: prieten in ce sens? dar i-am spus Nu. Si el, imi tot spunea ca mereu si-a dorit o prietena, spre casa imi spunea ca e ''una'' de la scoala, dar ea e exclusa ca e nu mai stiu cum. Si multe, despre familie..Cand am ajuns la bloc, m-am oprit, m-a intrbat daca vreau sa ma conduca acasa i-am spus ca nu e nevoie si i-am zis si de ce. A spus: ''Oau'' ..asa ningea afara, am inghetat vorbind, m-a impresionat povestea lui. Va spun eu... vedeti? Sunt buni...saraci...frumosi..neajutorati.
Foarte frumoasa povestea. Morala? Tipic romaneste. Dar, daca vrei sa te dumiresti exact cum sta treaba intre primar si popa, e simplu: intreaba in sat daca s-a sfintit ceva din tot ce a facut actualul. Daca nu, clar ca e ceva necurat la mijloc.
RăspundețiȘtergereCati,
RăspundețiȘtergereUite cum răsare imediat vocea jurnalistului!!
Mulțumesc! O să țin minte!!!
Ups, am uitat sa ma semnez ieri, la commul lung!!
RăspundețiȘtergere16 decembrie 2010, 23:25