de ieri, de astăzi

 Jinduiam după zăpezile de altădată, de câțiva ani..
Ne-au fost ascultate dorințele.


S-a pornit să ningă în troiene.
Albul îneacă drumuri și gânduri..am rătăcit abecedarul cu file colorate, mai știi? Ana are mere..
Fănuță, fulg, fular.
Brăduleț, brăduț, drăguț, /ninge peste tine/haide, hai în casa mea /unde-i cald și bine/Pom de Anul Nou te fac/O, ce bucurie!/Cu beteală-am să-te-mbrac/Și steluțe-o mie..
Ai crescut, te-ntreci cu crestătura de pe tocul ușii,și gândurile cresc, unele albe, ca neaua, altele..caietul tău de caligrafie, tocul cu peniță, sugativa din penarul de lemn, pictat în albastru.
Răsfoim albumul vieții, rătăcim semnul de carte, povestea curge, lângă sobă stă bunicul, miroase a ceai de tei în bucătărioara cu plită, răzbat glasuri-
Sunt copii. Cu multe sănii/De pe coastă vin țipând,/Și se-mping și sar râzând;/Prin zăpadă fac mătănii/Vrând-nevrând./Gură fac ca roata morii/Și de-a valma se pornesc/Cum prin gard se gâlcevesc/Vrăbii gureșe…

Dai ușor pagina,
N-am mai trecut de mult prin sat si-mi spune/Un om ce de pe-acasă a venit/Cum c-a-nflorit la noi mălinul/Și c-ai albit, mămucă, ai albit.
Alt om mi-a spus c-ai stat la pat bolnavă./Eu nu știu cum să cred atâtea vești,
Când din scrisori eu vad precum matale/Din zi în zi mereu întinerești.
..
Se cern amintiri, prima bătaie cu bulgări, prima scrisoare cu parfum de iasomie..
Ce bine că eşti, ce mirare că sunt/Două cântece diferite, lovindu-se amestecându-se,/două culori ce nu s-au văzut niciodată,/una foarte de jos, întoarsă spre pământ,/una foarte de sus, aproape ruptă/în înfrigurata, neasemuită luptă/
a minunii că eşti, a-ntâmplării că sunt...

Iarna își ninge povestea.
A ta, a mea, a noastră..
Păcat că mintea nu are undeva, un întrerupător, de la care să oprim doar sentimentele dorite..
Am mai fi vii?