miercuri, 22 decembrie 2010

viața are gust de covrigi

 În plesnet de bici, frigul înțeapă în ascuțimea briciului... Piața acoperită este plină.
Unii vând, alții se uită.
Nu poți să n-o observi, păr bogat, revărsat din belșug peste haina cu glugă cochetă.
Fard discret.
Ai putea crede că obrajii îi sunt colorați de emoție. Cine știe ce gânduri îi trec prin minte...
Vinde covrigi.
Și fumează, în rotocoale albăstrui.
Mă opresc la câțiva pași de colțul ei de masă, nu mă vede.
Buna dimineața!
Tresare. Săru’mâna!
Fumezi?
Uimită, ca și cum i-aș fi descoperit copiuța.
Stinge țigara cu o mișcare iute. Pe marginea tarabei., lângă șirurile de covrigi.
Vă rog să mă scuzați!
Vecinele, colegele ei de muncă, au zâmbete și vorbe pe buze.
Ce vă uitați, dragă, așa? Este doamna dirigintă! Și profesoara mea. De română
Covrigii ei sunt tot rotunzi. La fel de înghețati ca toți covrigii  îngrămădiți pe mesele cenușii de beton printre care se strecoară, zgribuliți,câțiva cumpărători. 
Vorbele sunt calde.


21 de comentarii:

  1. E vremea covrigilor cu susan. Miroseau aromitor, aproape calzi, cu amintiri de şorţul mamei şi de cuptorul acela adevărat unde ardeau şi lemne şi coceni. Acum se încălzeau în mâinile noastre prin târg sâmburii susanului cu gust de mai vino. Si in spatele covrigilor se aude ecoul colindelor ce or sa vina!Frumoase amintiri din viitorul apropiat ne mai prezentati.

    RăspundețiȘtergere
  2. Aici, s-au deschis o groaza de covrigari...Chiar, luni seara, cand am iesit dintr-un local, la stanga observ " Simigeria" sau cu e la sfarsit...se intrec intre ei de numa...

    Imi place povestea....tigarile astea.. Am scapat si eu odata in capcana, dar mi-am revenit.

    Covrigi.. da..mai rar, imi cumpar...
    Nu cred ca vor fi covrigei pregatiti acasa ..

    RăspundețiȘtergere
  3. Moment încărcat de tristeţe. Cu miros de covrigi... Un tablou, natură vie cu dirigintă şi covrigi. Şi o iarnă care cerne gânduri...

    RăspundețiȘtergere
  4. Ionel Muscalu,
    Se aud colinde, cei mari sunt tot copii, se cern amintiri în aromă de scorțișoară!
    Verde și alb, cetină și omăt!

    RăspundețiȘtergere
  5. Eu, una, îi prefer pe ăia cu mac! :D

    RăspundețiȘtergere
  6. Anonim,

    Simigerie? sună mai îmbietor, cumva, decât covrigărie..
    Bine că nu te-au atras țigările,mare pacoste!
    p.s. dacă sunt covrigei gata făcuți, puțină lume îi mai pregătește în casă/Schimbări..

    RăspundețiȘtergere
  7. Cris,
    Da, avem de toate..și mai bune ,și deloc bune.
    Fata este studentă, se întreține singură.N-a găsit altceva de lucru, decât nimic..
    O seară bună!

    RăspundețiȘtergere
  8. Cum sa incep? ;)) Va rog sa ma scuzati sau ma scuzati -
    Am uitat sa ma semnez..am lasat comul azi cand nu eram acasa, in graba...dar am ras la povestea cu tigarea.
    Da, simigerie, mai e si Gigi, apoi Mr.Brezel si alte...de asta am spus ca se intrec intre ei.

    Capcana- chiar am cazut in ea! Adica, am avut un moment, cand m-au atras. Nici nu vreau sa ma gandesc...pacoste? E putin spus: drog!!! Era un plan, vroiam sa vad cat rau isi fac ai mei, niciodata nu m-au ascultat, e mult mai grav pentru mine - pasiv.. dar nu am reusit nimic, decat sa spun: sunt plamanii lor. In fine...

    Sunt de fapt, de toate felurile...nu ma atrag, unii sunt dulci, asta nu-mi place(daca tot sunt cu mac sau susan, de ce au aluatul dulce?) aveti dreptate- putina lume...depinde :)

    Va plac ..covrigeii? Viata are atatea arome... dintre toate, o posibila aroma: - mirosul de cafea, gustul de ciocolata (milka) si...sucul de portocale...

    RăspundețiȘtergere
  9. Nu fac covrigei, daca reusesc, sper sa faac saratele cu chimen.
    Sau voi cumpara covrigei.
    Nu stiu ce vremuri traim!nu mai Craciunul acela alb si frumos cu bucurii si emotii, cu daruri pentru fiecare, cu prajituri bune cu crema si alte bunatati. :(
    Sarbatori fericite!

    RăspundețiȘtergere
  10. Cariera trebuie inceputa de undeva; cariera ca experienta.
    Cumva, in vremea studentiei, mi se parea ca toti suntem la fel; nu i-am dibuit pe cei sustinuti decat la 2-3 ani de "productie"; nu produceam nimic, eram stagiar in primii ani...

    RăspundețiȘtergere
  11. Duminica,la serbare,copiii mei au primit covrigi facuti de mamici,prajiturele,mere,...asa, ca mai demult:)...Au fost imbracati in straie populare,au invatat strigaturi vechi ,vechi,iar baietii si-au pregatit cate un "ciocanel" pe care sa-si insire covrigii primiti.A fost o incantare de nedescris,iar guritele lor abia au asteptat sa muste din bunatatile primite!

    O amintire...dulce,cu miresme de ...covrigi!

    RăspundețiȘtergere
  12. Lav,

    Bine că ai înțeles la timp că tutunul este otravă, vorba lui Caragiale!
    Covrigeii? nu, nu prea, dar îmi amintesc de copilăria mea și de a băieților mei.
    Când se întorceau de la colind, mâncam covrigi ,nuci și mere.Ei aveau voie să guste și vin fiert cu scorțișoară!
    Ce seri!!
    Mi-e dor, tare dor de ele!!
    O seară frumoasă îți doresc!

    RăspundețiȘtergere
  13. @Daurel,
    de acord! Băieții mei au muncit în perioada studenției, mai ales cel mic. Eu am muncit înainte de a merge la facultate.A contat foarte mult!N-am fugit de muncă, așa i-am crescut și pe ei!
    Munca fostei mele eleve mi se pare grea- tot acolo era și anul trecut, este frig, chiar curent, stă în picioare, ce să zic? depinde și de rezistență, de condiții.Se zice că nimeni nu moare din cauza muncii, știu și eu??
    Este limpede că acei copii ”cocoliți” sau obișnuiți să li se dea totul de-a gata nu prea reușesc..dar sunt și excepții.

    RăspundețiȘtergere
  14. Găbița,
    Ți eu mă întreb de ce nu mai există acel ceva care făcea ca aceste seri să fie magice, poate că este prea devreme.
    Sau, pentru că noi le-am trăit, le vrem la fel.
    Nimic nu rămâne la fel. Totul se schimbă.
    Noapte bună!

    RăspundețiȘtergere
  15. Angi,

    Mi-a fost dor de tine, unde ai lipsit atâta vreme?
    Ce frumoase lucruri pregătești tu cu elevii!Cred că semănăm. Dacă îmi este dor de ceva anume de la școală, serbările sunt punctul dureros.
    Am înregistrat, în ultimii ani, câteva.
    Anul trecut m-au vizitat mai mulți copii, am revăzut casetele, ne-am minunat, am râs, am plâns..

    O seară frumoasă!

    RăspundețiȘtergere
  16. Excelent text!
    Cred că de-aici începe un roman.
    Măcar o nuvelă.
    Măcar o povestire.
    Aici a fost doar un demo, să guşti, să visezi cum o fi mai departe.

    RăspundețiȘtergere
  17. Renata,

    Mi-ai adus un dar minunat!
    O să țin seamă! Neapărat!
    Te mai aștept!
    O zi frumoasă!

    RăspundețiȘtergere
  18. M-am indepartat, asa am simtit, repede, de calculator aseara.

    Da. Am inteles. Pacat, ca ai mei nu inteleg :( asta ma doare cel mai tare, serios, eu nu mai suport uneori...

    Amintirile...nu se pierd nicodata. Trist, ca ramanem doar cu ele. Dar sa nu fiti trista, va rog! Fiti fericita, ca s-a intamplat... scortisoara, suna bine! Nu stiu ce sa zic... nu stiu cat sens isi au cuvintele mele la astfel de versuri: "Ce seri!!
    Mi-e dor, tare dor de ele!!"..serios! Daca spun: "va cred!" nu va ajuta cu nimic. Stiti ca, v-as darui zapada, dar nu ninge. Poate o melodie... e placuta, versurile sunt perfecte. Nu stiu cat ajuta, sa-mi spuneti doar- daca va place.

    http://www.youtube.com/watch?v=nOMn9SYmkzs

    RăspundețiȘtergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.