sâmbătă, 11 decembrie 2010

”iubesc la nesfârșit viața

și tot la nesfârșit urăsc moartea”.Piotr Ceaikovski.

Nimic nu poate opri desăvârșirea ființei umane, trecere efemeră pe acest pământ!
Ura, vrăjile, singurătatea, gelozia, incompatibilitatea nerecunoscută,  întunericul cad,  învinse, rând pe rînd, în fața adevăratei iubiri..
Soarele ocrotește dragostea!
Lacul lebedelor-cea mai tulburătoare poveste de dragoste!
p.s. ați văzut spectacolul?

20 de comentarii:

  1. O picătură de frumos, la final de săptămână. Delicateţe... Avem nevoie de astfel de momente...

    RăspundețiȘtergere
  2. "Nimic nu poate opri desăvârșirea ființei umane"... si as adauga: decat omul insusi... Din fericire, nu la infinit!

    Absolut impresionant spectacolul, incredibila dovada de maiestrie!!!
    Multumesc!

    RăspundețiȘtergere
  3. Cris,
    Grație într-o lume obosită de atâta mers pe loc!

    RăspundețiȘtergere
  4. Ruxi,

    Cred că baletul apropie cel mai mult ființa umană de perfecțiune!!
    Fără alte comentarii!!
    Să ai o seară frumoasă!!

    RăspundețiȘtergere
  5. @Cristina-MocicaMoldoveanu,

    Bine ai venit!
    Mă bucur că am făcut o alegere bună!
    Am văzut un singur balet pe scena Teatrului vostru, aici nu vin spectacole de balet, cine știe..
    Cândva, am văzut la Balșoi Teatrî, ceva special- o alegorie, cu scene de balet, absolut superb!!
    ” Lacul lebedelor” îmi place mult, mult de tot, bine și frumos zici ”dantelele împletite de chiciură şi gheaţă.” Minunat!!
    O seară frumoasă îți doresc!!

    RăspundețiȘtergere
  6. Citatul mi-a amintit de un altul, de-al lui Vlahuță:
    ”Toți spun: ”Nimeni n-a iubit ca mine, nimeni n-a suferit cât mine.” Și toți au dreptate.”
    Noapte bună

    RăspundețiȘtergere
  7. Andi,
    Pentru că, așa cum spune altcineva- în viață, fiecare poartă un steag, pe care scrie-Eu.”

    RăspundețiȘtergere
  8. Compozitorul a urât moartea pentru că era sigur de nemurire şi , cred eu, ( nu prea mă pricep !) în povestea acestor lebede parcă tot despre suflet şi lumină este vorba !
    Să fie numai bine !

    RăspundețiȘtergere
  9. Primul spectacol vazut de mama...
    Primul specatacol vazut de mine...
    Priml spectacol vazut de fetita mea, cand avea 5 ani...
    Primul spectacol al Balşoi Teatr la Cluj, in martie 2008, nu voi uita, nu vom uita...era seara, era primavara timpurie, dar racoare si incepeau sa cada cativa fulgi usori de nea, cand am iesit din frumoasa cladire a Operei din Cluj. Pluteam ca balerinii! Enya era atat de fericita, ca pe vremea aceea facea inca balet, avea 10 ani. Curata magie...A fost unul din acele momente pe care doresti sa le retraiesti! Balerinii aceia parca nu erau pamanteni, erau ingeri, celesti, divini...indraznesc sa spun. Poate ca e cel mai bun ansmablu din lume, poate!
    Multa gratie si bucurie aveau in fiecare miscare!
    O zi frumoasa, Gina! :)

    RăspundețiȘtergere
  10. Noi suntem la faza in care desenele animate sunt pe primul loc, dar, acum avem de unde sa alegem. "Lacul lebedelor" in tot revedem...
    Acum ne pregatim pentru "Spargatorul de nuci".
    Asa ne intra muzica in sange!

    RăspundețiȘtergere
  11. @Grigore Rotaru,
    Sau ,poate pentru că iubea atât de mult lumina, detesta întunericul.
    Da, cred că prin puritatea zborului lor alb, lebedele își caută identitatea în nemărginirea luminii.
    Mulțumesc!

    RăspundețiȘtergere
  12. Mirela,

    Aici n-a fost niciodată un spectacol de balet; în urmă cu doi ani, la București , am văzut ”Spărgătorul de nuci”, tot cu artiști din Balșoi Teatrî..fabulos!!
    Da, în balet, ființa umană atinge sublimul!!

    O zi frumoasă îți doresc!

    RăspundețiȘtergere
  13. Kid,
    Așa încep toate-hai , încetul cu încetul/să-nvățăm tot alfabetul”!!

    Zile bune vă doresc!

    RăspundețiȘtergere
  14. Iubirea - o banala paradigma pentru societatea de azi. E caduca, ridicola si inexistenta in majoritatea cazurilor, cu toate ca in esenta ei exista puterea nemasurata de a schimba lumea. Dar cine are interes?

    RăspundețiȘtergere
  15. Shanti,

    Eu nu generalizez- fiecare își are propria-i existență-bună/rea, iubește, poate, nu poate..restul este altceva.
    Poate că greșesc.

    RăspundețiȘtergere
  16. ...doar la televizor,dar de fiecare data m-a fermecat nu numai povestea ci mai ales muzica care reda povestea.

    RăspundețiȘtergere
  17. Gina, iarasi ai inteles gresit. Nu stiu de ce nu poti patrunde mai departe de ceea ce aparent da un mesaj. Eu vorbeam despre inexistenta iubirii la generatia tanara. Sunt rare cazuri in care adolescentii vibreaza in iubirea aia pura, nevinovata, exuberanta... Dar te las, probabil s-a rupt comunicarea intre noi, cine stie... Deja e al doilea comentariu pe care nu-l intelegi. Scuze

    RăspundețiȘtergere
  18. Shanti,
    Nu este obligatoriu să avem aceleași opinii, ca să ne înțelegem..
    Eu cred că lumea este complicată, noi suntem diferiți, iubirea este înțeleasă și trăită diferit..
    Au existat mari iubiri și tot atâtea trădări, s-a mimat și se mimează iubire..
    Refuz să cred că astăzi nu mai există ființe capabile de iubire.Există! Și vor exista.
    Societatea își are cursul ei, strâmb, întortocheat, oamenii, în esență , nu se schimbă- cine iubește iubește, cine este incapabil așa rămâne, indiferent unde ar trăi.
    Eu cred în trăiri intense!!

    RăspundețiȘtergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.