marți, 28 decembrie 2010

”universul nu este al meu,

 eu sunt al lui.
Fernando Pessoa, Cartea neliniștirii.
Am ales din cartea asta, citită pe îndelete,o propoziție  limpede-Umbrele sunt la fel de frumoase , ca și lumina.
 Îmi place judecata asta .
Mi-a venit în minte urmărind jocul neastâmpărat, voit disimulat, al iernii. O știam plictisită, monotonă. Torcând leneș. Ca o pisicuță somnoroasa. Dintr-odată , și-a arcuit mersul, de jivină răsfățată, nestăpânită.
Alaltăieri  țopăia cu picioarele goale prin băltoace, peste noapte a îmbrăcat sarica lungă cu glugă . Cât casa.
Și dacă zilele fug, așternându- se bogat, în jocuri troienite, în nopțile lungi , gândul mă duce la amestecul ciudat de lumini și umbre,  din care se țese , necontenit, viața.
 Când m-am dus la facultate, aveam un singur gând, să fiu profesoară într-un sătuc de munte.
 Cu drumuri răzlețe. Și livezi de meri . Albi primăvara. În ninsori de floare. Roșii când s-ar ivi , neașteptată, toamna .
În pridvorul luminat al căsuței, neapărat vopsită în alb , să se răsfețe, în roua dimineții , flori. În toate culorile. Și iarna să ningă cuminte. Să aud colinde ,  în clinchet de clopoței. De după perdele croșetate in linii de lumină.
Cine le schimbă pe toate? Să fie clipa oarbă?
Parca așa spunea cineva , cândva.
Să uiți de toate câte ți-ai dorit și să apuci, așa, pe-o cărăruie , care duce către..chiar , încotro se îndreaptă?//

Scriam asta în urmă cu un an.
Vremea fuge, în același ritm nebunesc. În joc neîntrerupt de lumini și umbre.
N-am aflat răspunsul.
Îl știe careva?

40 de comentarii:

  1. E foarte greu, dacă nu imposibil, să găseşti răspunsul la o astfel de întrebare. În anumite momente ale vieţii, ne propunem să facem una sau alta. Chiar încercăm. Viaţa ne oferă surprize nebănuite. Ne duce acolo unde vrea ea. Nu ştiu cât este de oarbî, poate că ea este singura care vede totul. Mi-a plăcut postarea aceasta, voi pune mâine un link către ea. O seară bună, Gina!

    RăspundețiȘtergere
  2. Dorinţă, pasiune pentru profesie, sunt sigură că amândouă şi-au dat mâna în ceea ce te priveşte. Sunt mulţi care fac ceea ce fac numai pentru că trebuie, prea puţini fiindcă îşi doresc cu adevărat.

    Te îmbrăţişez cu toată dragostea, drag mea dragă!

    RăspundețiȘtergere
  3. Cris,
    Cred că suntem și rămânem eterni trecători pe lângă noi înșine.Nu putem alege peisajul.
    Rari sunt cei care pot cere și pot obține de la viață, ca ea să li se dăruiască, și nu invers..
    Căutăm echilibrul, așa simt, îl găsim? Cu ce preț??

    Mulțumesc pentru gând și încredere!

    RăspundețiȘtergere
  4. Geanina,

    Da, în privința asta, am avut, cumva, șansa de a face ceea ce mi-am dorit,și dacă ar fi s-o iau de la capăt, tot asta aș face.
    Rămân marile întrebări, adevărate, acelea care țin exclusiv de noi, ca ființe, ca oameni.
    O seară frumoasă vă doresc!

    RăspundețiȘtergere
  5. Visul amintirii tale, Gina, e feeric, luminos, frumos, dar viața în aceste locuri uitate de lume parcă a pierit... Nu mai sunt copii acolo. Pleacă toți unde pot găsi o pâine! E greu, eu cunosc satele de munte, e o priveliște de vis aici, pe lângă Clujul meu drag, la Someșu Rece, pe la Tarnița, Fântânele..dar e o viață aspră, cred că bietele școli, fără foc și fără dascăli, s-au închis demult. Păcat!
    Duioasă aducere aminte a ceva ce-ar fi putut să fie, dacă ar fi existat...dar, neexistând, n-a mai fost, rămânând, totuși, în scumpă amintire...
    Un An Nou fericit!

    RăspundețiȘtergere
  6. Mirela,

    Este dureros că satele se pierd, că frumusețea lor se stinge..
    În gândul meu satul rămâne așa cum l-am simțit- curat, generos, cu oameni respectuoși și copii dornici să învețe.
    Toți avem nevoie de speranță..de un An Nou mai bun!!
    Mulțumesc pentru gândurile frumoase!

    RăspundețiȘtergere
  7. frumoasa propozitie extrasa din carte.

    frumos visul tau.... l-am avut si eu, si s-a adeverit. am renuntat o perioada, si se pare ca acesta e drumul pe care trebuie sa merg. probabil ca am mesaj, am rol.

    imbratisari cu liniste!

    RăspundețiȘtergere
  8. Incotro? Daca iti urmezi sufletul, cred ca poate duce spre fericire, apar si efectele negative... chiar ma pune pe ganduri. Sa stiti ca, daca uit de toate cate mi-am dorit, e mult mai bine. Da, vreau sa traiesc azi si nici maine, sau ieri . Toti se mira de cat de repede trece aceasta cursa, a timpului. Unii, cred eu, se mira atat din cauza ca nu au trait clipa! Suntem umbre, inconjurate de lumini, suntem apa si foc, in jurul pamantului. Ne rotim ca niste calatori cautand ceva mai bun si cautam, cautam, timpul trece. Trec oamenii pe langa FRUMOS. Intelegeti Dv. .. Unde vom gasi cuvantul, ce exprima adevarul?

    RăspundețiȘtergere
  9. DoarEu,
    Da, este frumos să-ți respecți menirea!
    Dacă lumea ar fi croită așa, oamenii ar sfinți locul!

    RăspundețiȘtergere
  10. Lav,
    Sunt atât de complicate lucrurile simple- poți avea un mare vis și ajungi să-l ratezi.
    Alții nu au vise și, totuși, se ratează..
    Se zice că este mult mai mare distanța între omul superior și omul banal, decât distanța dintre omul banal și animal- dacă ne gândim că în cele mai multe teorii, omul este un animal- superior/rațional/etc.

    RăspundețiȘtergere
  11. Intr-adevar, nimeni nu stie raspunsul si nimeni nu-l va sti vreodata!

    RăspundețiȘtergere
  12. Nu am tinut niciodata atat de mult la visele care se puteau implini din cauza mea, ci la acelea care nu se puteau implini din cauza mea.

    RăspundețiȘtergere
  13. Gina, cred ca raspunsurile se modeleaza continuu, laintrebarea, care chiar daca e pusa in aceeasi termeni, e diferita in fiecare ceas.

    Eu cred ca ne miscam pe un continuu de aspiratii, de vise si de intelegere a ceea ce santem si ce putem deveni.Dispersati dar mereu aceeasi in acest flux.

    Cam ca poezia din cartea lui Pessoa - absolut minunata.

    RăspundețiȘtergere
  14. De cele mai multe ori cunoasterea de sine naste monstri.
    Extrem de rar, nelinisti sau incertitudini.
    Dumneata esti o floare rara ce n-o poti atinge decat in visele de iarna cu fulgi molcomi ori primavara, in mijlocul florilor de mar.

    RăspundețiȘtergere
  15. Gina, cred ca nici nu vrem sa stim incotro se indreapta.
    Poate ca stim raspunsul si nu ne place.
    Oricum ar fi, umbrele imi plac si mie....
    Iti doresc un An Nou mai bun!

    RăspundețiȘtergere
  16. @Mircea Suman,
    Să fie oare, tocmai secretul trecerii noastre prin lume?
    Noi, trestiile gânditoare, să avem în jurul grădinii gândurilor noastre un grilaj de netrecut??

    RăspundețiȘtergere
  17. Lav, copil cu trăiri de cunoscător, este superb ce spui!!
    Cât se învață din succes? Cât contează nereușitele?
    Mergem..

    RăspundețiȘtergere
  18. Irina,
    Mă înclin, da, suntem aceiași, în fiecare clipă altfel.
    Ne împărțim între universal și particular, călătorim sub cerul profund, curgem din același izvor, cu matcă, mereu diferită, efemeri călători.
    O zi frumoasă !!

    RăspundețiȘtergere
  19. Anonim,
    Mi-ai adus cel mai frumos dar,un joc de metafore, în care orice vis și-ar găsi împlinire.
    În lumea asta nesfârșită în speranțe suntem licăriri de-o clipă!

    RăspundețiȘtergere
  20. Gabi,

    cine știe- joc de lumini și umbre,într-o mereu rotitoare unduire!
    An Nou frumos îți doresc !!

    RăspundețiȘtergere
  21. La final de an privim in urma - toate amintirile trec in goana, una peste alta... ne dam seama ca am fost intr-o goana de zi, de clipa, ca nu am avut acel moment de ragaz, sa privim putin mai inainte de acel prezent imediat, iar acum aceste câteva zile sunt insuficiente sa-ti asezi gândurile pentru viitor.

    Traim inclestati in ritmul general ce ne dantuie in hora... si dansam viata ce o avem :).

    RăspundețiȘtergere
  22. Am comentat pe scrut, fara sa explic(28 decembrie 2010, 22:29)
    Imi dau seama ca intelegeti. Poate nu la fel(nu mereu).
    Cat se invata din succes? Pentru mine, succesul e o experienta. Nereusitele sunt acelea care te indeamna sa lupti si tot asa, nu reusesti mereu, dar acumulezi cunostinte de fiecare data si amintiri. Nu am fost niciodata orgolioasa, mi-a placut mereu sa vad tot partile rele in mine, ca sa incerc sa ma schimb. Apoi, nici prea optimista. Imi place sa plutesc pe-un nor al intrebarilor, cautand alte intrebari, asteptand raspunsuri. Unele vin, altele raman pe celalat nor. Vreau sa ajung la ele, nu ma lasa de fiecare data, ma indepartez usor...realitate si merg mai departe. In timp ce mergem, in aceasta cursa, de cele mai multe ori- visam.

    RăspundețiȘtergere
  23. Stiu doar ca vremea fuge, iar eu abia pot sa ma tin dupa ea. Uite, Gina,mai e putin si vine si Anul Nou!

    RăspundețiȘtergere
  24. Mulţumesc pentru băgare în seamă.
    Sănătate şi noroc în anul care vine şi în următorii 99!

    RăspundețiȘtergere
  25. Manon,

    Draga mea prietenă realistă cu picățele colorate romantic în suflet!
    Câtă dreptate ai!!Asta este- fugim, fugim, fără loc de refugiu pe undeva.
    O fi 2011 altfel!
    Zile bune!!

    RăspundețiȘtergere
  26. Lav,

    Promit să citesc pe îndelete și să povestesc!
    Acum alerg, vorba lui Manon!!

    RăspundețiȘtergere
  27. Cati,
    Să fugă zilele astea două!
    Poate vine un an mai bun!!

    RăspundețiȘtergere
  28. Zamfir de Turda,
    Aș zice că ești cel mai vesel!
    Toată lumea vrea să scăpăm de anul ăsta!
    Să vină unul bun!!

    RăspundețiȘtergere
  29. "De-acum câmpia va fi foaia nouă,
    Pe care sănii-nseamnă stranii
    dungi,
    Şi-n tine, călătorule-o să plouă
    Cu zurgălăi, cu amintiri, cudoruri lungi…"

    De acum doamnă, anul va fi clipă nouă, în care omul înseamnă trăire deplină, şi-n tine, călătorule multicolor va ploua cu sentimente, noi trairi...atât de vesele, sper!

    L.

    RăspundețiȘtergere
  30. Mai discret sau mai direct, in urma cu vreo 20-30 de ani, o invinuiam pe sora-mea ca n-a luat catedra in satul natal; practic era un egoism al meu, poate si a celorlalti frati; am fi fost mai linistiti cu batranetile parintilor...
    Revin la tema:
    Acum, cand ne-am vazut urmasii, ne este clar tuturor ca nu exista alta cale...; acesti urmasi directi si colaterali, nu altii, ne vor reprezenta...
    Restul viselor n-ar trebui sa conteze...
    Parerea mea.

    RăspundețiȘtergere
  31. Lav,

    Tu știi să faci clipele să ”sune„ în consonanță cu starea interioară!
    Mulțumesc!

    RăspundețiȘtergere
  32. @Daurel,
    Da, din nou vă dau dreptate, dacă privim lucrurile din această perspectivă, nimic nu mai contează!
    Mulțumesc!

    RăspundețiȘtergere
  33. Şi meritaţi!!!!! ;)"În rest, vreme trece, vreme vine. "

    RăspundețiȘtergere
  34. Lav,
    Tu ești clopoțelul care îmi aduce- bună dimineața!!

    RăspundețiȘtergere
  35. Frumos articol si chiar iti admir blogul. Ma gandeam sa colaboram prin cateva moduri intre bloguri. Mie mi-ar face o deosebita placere. Daca esti de acord (sunt de pe Biblioteca Prafuita) lasa-mi un mesaj si discutam mai multe pe tema asta. Un 2011 placut si relaxant

    RăspundețiȘtergere
  36. Ce dragut. Doar acum vad.
    Clopotelul care aduce buna dimineata. :) Suna atat de gingas...
    Nimic nu e mai placut, sa vezi in 2011 comentarii pe care nu le-ai apucat in 2010. Multumesc.

    RăspundețiȘtergere
  37. Lav,
    Pentru că asta ești- un clopoțel care aduce zâmbetul dimineții!!

    RăspundețiȘtergere
  38. Pentru ca, acest "clopotel" are motive sa faca putina galagie!
    Cand seara se lasa, clopotelul bate la usa, ganditi-va - suna cu stropi de fericire, noi trairi. Intra un zambet!

    RăspundețiȘtergere
  39. Lav,

    Clopoțelul are clinchet cristalin!Limpede și frumos!

    RăspundețiȘtergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.