Fernando Pessoa, Cartea neliniștirii.
Am ales din cartea asta, citită pe îndelete,o propoziție limpede-Umbrele sunt la fel de frumoase , ca și lumina.
Îmi place judecata asta .
Mi-a venit în minte urmărind jocul neastâmpărat, voit disimulat, al iernii. O știam plictisită, monotonă. Torcând leneș. Ca o pisicuță somnoroasa. Dintr-odată , și-a arcuit mersul, de jivină răsfățată, nestăpânită.
Mi-a venit în minte urmărind jocul neastâmpărat, voit disimulat, al iernii. O știam plictisită, monotonă. Torcând leneș. Ca o pisicuță somnoroasa. Dintr-odată , și-a arcuit mersul, de jivină răsfățată, nestăpânită.
Alaltăieri țopăia cu picioarele goale prin băltoace, peste noapte a îmbrăcat sarica lungă cu glugă . Cât casa.
Și dacă zilele fug, așternându- se bogat, în jocuri troienite, în nopțile lungi , gândul mă duce la amestecul ciudat de lumini și umbre, din care se țese , necontenit, viața.
Când m-am dus la facultate, aveam un singur gând, să fiu profesoară într-un sătuc de munte.
Cu drumuri răzlețe. Și livezi de meri . Albi primăvara. În ninsori de floare. Roșii când s-ar ivi , neașteptată, toamna .
În pridvorul luminat al căsuței, neapărat vopsită în alb , să se răsfețe, în roua dimineții , flori. În toate culorile. Și iarna să ningă cuminte. Să aud colinde , în clinchet de clopoței. De după perdele croșetate in linii de lumină.
Cine le schimbă pe toate? Să fie clipa oarbă?
Parca așa spunea cineva , cândva.
Să uiți de toate câte ți-ai dorit și să apuci, așa, pe-o cărăruie , care duce către..chiar , încotro se îndreaptă?//
Scriam asta în urmă cu un an.
Vremea fuge, în același ritm nebunesc. În joc neîntrerupt de lumini și umbre.
N-am aflat răspunsul.
Îl știe careva?
E foarte greu, dacă nu imposibil, să găseşti răspunsul la o astfel de întrebare. În anumite momente ale vieţii, ne propunem să facem una sau alta. Chiar încercăm. Viaţa ne oferă surprize nebănuite. Ne duce acolo unde vrea ea. Nu ştiu cât este de oarbî, poate că ea este singura care vede totul. Mi-a plăcut postarea aceasta, voi pune mâine un link către ea. O seară bună, Gina!
RăspundețiȘtergereDorinţă, pasiune pentru profesie, sunt sigură că amândouă şi-au dat mâna în ceea ce te priveşte. Sunt mulţi care fac ceea ce fac numai pentru că trebuie, prea puţini fiindcă îşi doresc cu adevărat.
RăspundețiȘtergereTe îmbrăţişez cu toată dragostea, drag mea dragă!
Cris,
RăspundețiȘtergereCred că suntem și rămânem eterni trecători pe lângă noi înșine.Nu putem alege peisajul.
Rari sunt cei care pot cere și pot obține de la viață, ca ea să li se dăruiască, și nu invers..
Căutăm echilibrul, așa simt, îl găsim? Cu ce preț??
Mulțumesc pentru gând și încredere!
Geanina,
RăspundețiȘtergereDa, în privința asta, am avut, cumva, șansa de a face ceea ce mi-am dorit,și dacă ar fi s-o iau de la capăt, tot asta aș face.
Rămân marile întrebări, adevărate, acelea care țin exclusiv de noi, ca ființe, ca oameni.
O seară frumoasă vă doresc!
Visul amintirii tale, Gina, e feeric, luminos, frumos, dar viața în aceste locuri uitate de lume parcă a pierit... Nu mai sunt copii acolo. Pleacă toți unde pot găsi o pâine! E greu, eu cunosc satele de munte, e o priveliște de vis aici, pe lângă Clujul meu drag, la Someșu Rece, pe la Tarnița, Fântânele..dar e o viață aspră, cred că bietele școli, fără foc și fără dascăli, s-au închis demult. Păcat!
RăspundețiȘtergereDuioasă aducere aminte a ceva ce-ar fi putut să fie, dacă ar fi existat...dar, neexistând, n-a mai fost, rămânând, totuși, în scumpă amintire...
Un An Nou fericit!
Mirela,
RăspundețiȘtergereEste dureros că satele se pierd, că frumusețea lor se stinge..
În gândul meu satul rămâne așa cum l-am simțit- curat, generos, cu oameni respectuoși și copii dornici să învețe.
Toți avem nevoie de speranță..de un An Nou mai bun!!
Mulțumesc pentru gândurile frumoase!
frumoasa propozitie extrasa din carte.
RăspundețiȘtergerefrumos visul tau.... l-am avut si eu, si s-a adeverit. am renuntat o perioada, si se pare ca acesta e drumul pe care trebuie sa merg. probabil ca am mesaj, am rol.
imbratisari cu liniste!
Incotro? Daca iti urmezi sufletul, cred ca poate duce spre fericire, apar si efectele negative... chiar ma pune pe ganduri. Sa stiti ca, daca uit de toate cate mi-am dorit, e mult mai bine. Da, vreau sa traiesc azi si nici maine, sau ieri . Toti se mira de cat de repede trece aceasta cursa, a timpului. Unii, cred eu, se mira atat din cauza ca nu au trait clipa! Suntem umbre, inconjurate de lumini, suntem apa si foc, in jurul pamantului. Ne rotim ca niste calatori cautand ceva mai bun si cautam, cautam, timpul trece. Trec oamenii pe langa FRUMOS. Intelegeti Dv. .. Unde vom gasi cuvantul, ce exprima adevarul?
RăspundețiȘtergereDoarEu,
RăspundețiȘtergereDa, este frumos să-ți respecți menirea!
Dacă lumea ar fi croită așa, oamenii ar sfinți locul!
Lav,
RăspundețiȘtergereSunt atât de complicate lucrurile simple- poți avea un mare vis și ajungi să-l ratezi.
Alții nu au vise și, totuși, se ratează..
Se zice că este mult mai mare distanța între omul superior și omul banal, decât distanța dintre omul banal și animal- dacă ne gândim că în cele mai multe teorii, omul este un animal- superior/rațional/etc.
Intr-adevar, nimeni nu stie raspunsul si nimeni nu-l va sti vreodata!
RăspundețiȘtergereNu am tinut niciodata atat de mult la visele care se puteau implini din cauza mea, ci la acelea care nu se puteau implini din cauza mea.
RăspundețiȘtergereGina, cred ca raspunsurile se modeleaza continuu, laintrebarea, care chiar daca e pusa in aceeasi termeni, e diferita in fiecare ceas.
RăspundețiȘtergereEu cred ca ne miscam pe un continuu de aspiratii, de vise si de intelegere a ceea ce santem si ce putem deveni.Dispersati dar mereu aceeasi in acest flux.
Cam ca poezia din cartea lui Pessoa - absolut minunata.
De cele mai multe ori cunoasterea de sine naste monstri.
RăspundețiȘtergereExtrem de rar, nelinisti sau incertitudini.
Dumneata esti o floare rara ce n-o poti atinge decat in visele de iarna cu fulgi molcomi ori primavara, in mijlocul florilor de mar.
Gina, cred ca nici nu vrem sa stim incotro se indreapta.
RăspundețiȘtergerePoate ca stim raspunsul si nu ne place.
Oricum ar fi, umbrele imi plac si mie....
Iti doresc un An Nou mai bun!
@Mircea Suman,
RăspundețiȘtergereSă fie oare, tocmai secretul trecerii noastre prin lume?
Noi, trestiile gânditoare, să avem în jurul grădinii gândurilor noastre un grilaj de netrecut??
Lav, copil cu trăiri de cunoscător, este superb ce spui!!
RăspundețiȘtergereCât se învață din succes? Cât contează nereușitele?
Mergem..
Irina,
RăspundețiȘtergereMă înclin, da, suntem aceiași, în fiecare clipă altfel.
Ne împărțim între universal și particular, călătorim sub cerul profund, curgem din același izvor, cu matcă, mereu diferită, efemeri călători.
O zi frumoasă !!
Anonim,
RăspundețiȘtergereMi-ai adus cel mai frumos dar,un joc de metafore, în care orice vis și-ar găsi împlinire.
În lumea asta nesfârșită în speranțe suntem licăriri de-o clipă!
Gabi,
RăspundețiȘtergerecine știe- joc de lumini și umbre,într-o mereu rotitoare unduire!
An Nou frumos îți doresc !!
La final de an privim in urma - toate amintirile trec in goana, una peste alta... ne dam seama ca am fost intr-o goana de zi, de clipa, ca nu am avut acel moment de ragaz, sa privim putin mai inainte de acel prezent imediat, iar acum aceste câteva zile sunt insuficiente sa-ti asezi gândurile pentru viitor.
RăspundețiȘtergereTraim inclestati in ritmul general ce ne dantuie in hora... si dansam viata ce o avem :).
Am comentat pe scrut, fara sa explic(28 decembrie 2010, 22:29)
RăspundețiȘtergereImi dau seama ca intelegeti. Poate nu la fel(nu mereu).
Cat se invata din succes? Pentru mine, succesul e o experienta. Nereusitele sunt acelea care te indeamna sa lupti si tot asa, nu reusesti mereu, dar acumulezi cunostinte de fiecare data si amintiri. Nu am fost niciodata orgolioasa, mi-a placut mereu sa vad tot partile rele in mine, ca sa incerc sa ma schimb. Apoi, nici prea optimista. Imi place sa plutesc pe-un nor al intrebarilor, cautand alte intrebari, asteptand raspunsuri. Unele vin, altele raman pe celalat nor. Vreau sa ajung la ele, nu ma lasa de fiecare data, ma indepartez usor...realitate si merg mai departe. In timp ce mergem, in aceasta cursa, de cele mai multe ori- visam.
Stiu doar ca vremea fuge, iar eu abia pot sa ma tin dupa ea. Uite, Gina,mai e putin si vine si Anul Nou!
RăspundețiȘtergereMulţumesc pentru băgare în seamă.
RăspundețiȘtergereSănătate şi noroc în anul care vine şi în următorii 99!
Manon,
RăspundețiȘtergereDraga mea prietenă realistă cu picățele colorate romantic în suflet!
Câtă dreptate ai!!Asta este- fugim, fugim, fără loc de refugiu pe undeva.
O fi 2011 altfel!
Zile bune!!
Lav,
RăspundețiȘtergerePromit să citesc pe îndelete și să povestesc!
Acum alerg, vorba lui Manon!!
Cati,
RăspundețiȘtergereSă fugă zilele astea două!
Poate vine un an mai bun!!
Zamfir de Turda,
RăspundețiȘtergereAș zice că ești cel mai vesel!
Toată lumea vrea să scăpăm de anul ăsta!
Să vină unul bun!!
"De-acum câmpia va fi foaia nouă,
RăspundețiȘtergerePe care sănii-nseamnă stranii
dungi,
Şi-n tine, călătorule-o să plouă
Cu zurgălăi, cu amintiri, cudoruri lungi…"
De acum doamnă, anul va fi clipă nouă, în care omul înseamnă trăire deplină, şi-n tine, călătorule multicolor va ploua cu sentimente, noi trairi...atât de vesele, sper!
L.
Mai discret sau mai direct, in urma cu vreo 20-30 de ani, o invinuiam pe sora-mea ca n-a luat catedra in satul natal; practic era un egoism al meu, poate si a celorlalti frati; am fi fost mai linistiti cu batranetile parintilor...
RăspundețiȘtergereRevin la tema:
Acum, cand ne-am vazut urmasii, ne este clar tuturor ca nu exista alta cale...; acesti urmasi directi si colaterali, nu altii, ne vor reprezenta...
Restul viselor n-ar trebui sa conteze...
Parerea mea.
Lav,
RăspundețiȘtergereTu știi să faci clipele să ”sune„ în consonanță cu starea interioară!
Mulțumesc!
@Daurel,
RăspundețiȘtergereDa, din nou vă dau dreptate, dacă privim lucrurile din această perspectivă, nimic nu mai contează!
Mulțumesc!
Şi meritaţi!!!!! ;)"În rest, vreme trece, vreme vine. "
RăspundețiȘtergereLav,
RăspundețiȘtergereTu ești clopoțelul care îmi aduce- bună dimineața!!
Frumos articol si chiar iti admir blogul. Ma gandeam sa colaboram prin cateva moduri intre bloguri. Mie mi-ar face o deosebita placere. Daca esti de acord (sunt de pe Biblioteca Prafuita) lasa-mi un mesaj si discutam mai multe pe tema asta. Un 2011 placut si relaxant
RăspundețiȘtergere@Beto,
RăspundețiȘtergereAș vrea niște explicații!
Ce dragut. Doar acum vad.
RăspundețiȘtergereClopotelul care aduce buna dimineata. :) Suna atat de gingas...
Nimic nu e mai placut, sa vezi in 2011 comentarii pe care nu le-ai apucat in 2010. Multumesc.
Lav,
RăspundețiȘtergerePentru că asta ești- un clopoțel care aduce zâmbetul dimineții!!
Pentru ca, acest "clopotel" are motive sa faca putina galagie!
RăspundețiȘtergereCand seara se lasa, clopotelul bate la usa, ganditi-va - suna cu stropi de fericire, noi trairi. Intra un zambet!
Lav,
RăspundețiȘtergereClopoțelul are clinchet cristalin!Limpede și frumos!