luni, 4 noiembrie 2013

relații . .. de suflet

motto:Copiii găsesc totul în nimic, oamenii găsesc nimic în tot.
Giacomo Leopardi, 
unul dintre marii poeți și gânditori italieni, secolul al XIX-lea.
 
Îi plac diminețile  curate, clătitele cu brânză, păpușile cu pantofiori roz, cățelul cu urechi pleoștite, păsările din ograda bunicilor..
La trei ani,  completa puzzle  din poveștile  lui Andersen.
A împlinit cinci ani.//
Mămicii ei, o pistruiată simpatică, nu i-a plăcut prea mult cartea, în penultima clasă de liceu  a fugit cu  un avocat. 
Zadarnic au implorat-o colegele să nu facă pasul .. nimic nu a contat, nici zbuciumul mamei, nici amenințările tatălui întors  rapid  din Spania..//
Cu chiu cu vai, căsnicia a ținut  trei ani.
El a găsit altă liceană. Top –model.
Fetița a rămas lângă mamă.//
Nu le-a fost ușor deloc.
 O verișoară a învățat-o să lucreze pe calculator, să completeze facturi, să facă bilanțul.
S-a angajat. 1500 de lei pe lună, masa de prânz, grădinița fetiței ,  transportul, șefa, s-o pui la rană, o Doamnă !
Deunăzi, i s-a plâns că nu știe cum să găsească și ea  pentru copil o școală  bună, cu o învățătoare și mai bună .
Clasa 0.
Așa se fac înscrierile- cu un an înainte. 
Este bătălie  mare pe învățătoarele bune. 
Nu ai relații, îți dă copilul la cine se nimerește.
 Șefa a căutat în agenda  cu  scoarțe  roșii. 
A avut noroc. 
Doamna pe  care o știa de la unul dintre băieți are o colegă.
 Foarte bună!
I-a dat  numele și numărul de telefon.//
Are mari emoții.
Vocea de la capătul  firului este foarte interesată:
-Unde locuiește fetița?
-La..
-La casă ?
-Nu, vine imediat răspunsul..cu chirie, la bloc.
-Cu ce se ocupă părinții?
-Știți, sunt separați de aproape doi ani, răspunde neinspirat șefa..tată-său a  plecat cu o tipă, mama este salariata mea.
-Doamnă,  revine după ceva timp  vocea..colega mea este mult prea solicitată, încercați la o școală  (mai  de) cartier../
În cămăruța ei, fetița își aliniază păpușile pentru ascultare.
Când va fi mare, o să se facă învățătoare!//
tu ce spui?

10 comentarii:

  1. Bataie de joc! Si nu doar pentru ca asta pare sa fie sintagma care.mi caracterizeaza ziua/locul de munca, ci pt ca asa mi se pare ca se caracterizeaza in general sistemul... Isi bat joc! Si noi, pentru ca nu ne putem lupta cu morile de vant, ne resemnam si cautam solutii sa ne adaptam la societatea asta bolnava....

    Azi sunt suparata, nici eu nu stiu a cata oara!

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu te întrista, Crenguța..te înțeleg perfect= crește-ți copilașul cu multă dragoste, încurajează-i toate gândurile bune, învață-l tot ce știi despre viață, învață-l să se dezvolte!
    Să fie sănătos!
    Celelalte vin! dezvolt-i cât poți inteligența!

    Fără supărare, te rooog!

    RăspundețiȘtergere
  3. Of, n.aveti idee cat de satula sunt, in ultima vreme, de multe lucruri... si cat de suparata, de fapt. Oricat as incerca sa inchid ochii, sa las sa treaca de la mine, nu mai pot! Nu mai pot sa merg cu zambetul pe buze cand vad si stiu atatea...si mi.e mila de el pentru ca va creste in aceasta lume, care merge intr.o directie atat de deplasata, cu oameni care nu.si dau seama ca pot schimba multe, numai sa vrea.

    Ma iertati ca m.am descarcat aici, asa, dar azi chiar am ajuns la limita! Va multumesc pentru gandurile bune si pentru incurajare!

    RăspundețiȘtergere
  4. Crenguța, draga mea, lumea este lume..cred că mereu a fost așa. Nu intra în panică..sau dacă vezi multe rele, încearcă să te concentrezi către ce există frumos.
    Din totdeauna , mamelor le-a fost greu- și mamei tale, și mamei mele, și mie îmi este greu, chiar dacă fiii mei sunu bărbați în toată firea.
    Nu te poți pune în locul copilului tău, orice ai face.
    Crește-l bine.
    Frumos.
    Cinstit.
    Acestea sunt armele cu care va învinge.
    Asta știu, asta am făcut și este bine.
    Cu mare drag!!!

    RăspundețiȘtergere
  5. Sărut mâna, doamna Gina.
    Vă mărturisesc sincer, doamna Gina, prima dată m-am întristat când am citit "Nu ai relații, îți dă copilul la cine se nimerește." De ce există aşa ceva în învăţământ? Habar nu am. Şi mi s-a amplificat tristeţea, din cauza că fetişa este supusă discriminării şi refuzului, de acea învăţătoare. E inuman ce-a făcut. Fetiţa n-are nicio vină că părinţii ei s-au despărţit şi că au o situaţie socială mai specială.
    Cred că până la urmă, e mai bine că nu a nimerit la ea.
    Îmi pare nespus de rău să spun asta.
    O seară minunată vă doresc, doamna Gina. :)

    RăspundețiȘtergere
  6. Da .
    Ai dreptate, Ștef, este foarte bine că va trebui ca fetița să aibă altă „ doamnă„..
    Din nefericire, situația este chiar reală.
    Există persoane care ar trebui să-și schimbe meseria de educatori. Bine că sunt puține..

    Cu drag!

    RăspundețiȘtergere
  7. Si uite cat adevar este in proverbul:"La pomul laudat sa nu te duci cu sacul."
    Sunt invatatoare de peste 20 de ani.imi fac meseria cum pot eu mai bine.Am fost si proaspata absolventa cu elan tineresc si cu o putere mare de munca conducand o clasa de copii,care mi-au ramas si acum la suflet...apoi pe langa elam am prins si oleaca de experienta,alti copii mi-au intrat in suflet,iar acum,la jumatatea drumului incerc sa ma gandesc ce-i in mintea unor parinti?
    Invatatoare buna/invatatoare rea?Scoala buna/scoala rea?
    Prea multe pretentii.
    Oare copiii de la tara ce au de ales?Scoala?Invatatoarea? Cartea?
    Stii bine ca in clasa mea invata atat copilul de clasa I cat si cel de clasa a IV-a.Ma ocup de fiecare copil in parte incercand sa-l fac sa-si depaseasca limitele.Uneori reusesc,alte ori nu.Depinde si de puterea fiecarui copil,de cat de mult doreste si el acest lucru sau cat poate mintea lui sa cuprinda.
    Nu sta nimeni la rand sa-l primesc in clasa,dar asta nu inseamna ca sunt o invatatoare rea.:)Nu fac diferente intre copii.Ii tratez pe fiecare la fel indifferent de ce-i sunt parintii.
    Doamna aceea n-o merita pe fetita!Poate nu merita niciun copil.:(

    Imi place cum gandesc copiii...gasind totul in nimic.

    RăspundețiȘtergere
  8. Angi,
    Când prietena mea mi-a povestit, ( ea este ”șefa„ mămicii) întâi m-am scandalizat, apoi, brusc, m-am gândit la tine. Crede-mă!!
    Și i-am povestit prietenei cum muncești tu, ce faci tu cu niște copii de vârste diferite, undeva, într-o școală minunată, într-un sat cu oameni harnici..undeva unde soarele râde și se încruntă la fel pentru toți.
    Da!
    Concluzia este că respectiva persoană n-o merita pe fetiță. da, nu merită să să aibă în jur zâmbete..
    Copiii?
    cu ei suntem mai aproape de îngeri!
    Pupici!

    RăspundețiȘtergere
  9. si e foarte bine ca a fost refuzata! Imagineaza-ti ce se intampla daca fetita ajungea in clasa: cata umilinta ar fi putut suporta.

    dar...faptul ca asemenea oameni ajung profesori e pacat..si trist..

    RăspundețiȘtergere
  10. Așa este , Angela! sunt întâmplări care scot la iveală ceea ce , de multe ori, reprezintă răul în forme greu de imaginat.
    Unii pot strivi destine..din nefericire..

    Ca să fii profesor, Trebuie să ai MENIRE!

    RăspundețiȘtergere