duminică, 27 septembrie 2009

viatza de catzel









Nu , nu este o fiintza oarecare!Dormind, are ceva de copil obosit. Cu ochii intredeschishi.Pe la pranz, este cu totul altfel.Bland, jucaush, se agatza, sare, se gudura. Vrea mancare. Eee, aici deja a aparut o problema. De la o vreme, dumnealui se face ca nu mai observa hrana speciala pentru catzei . Face mofturi.Vrea carne.Mai ales carne.De Bil vorbesc, catzelul meu.Mamaligutza? daca are branza, unt sau smantana .Paine goala? Doamne fereshte! Masline da, prune , de asemenea. Chiar si boabe de struguri. De astazi si maceshe. Le culege singur.Uite-l , este in actziune! Se lasa ushor in iarba, ras cu pamantul.Tocmai cand nu te ashteptzi,se arcuieshte ,ca un gimnast, si se arunca inainte.O data , de doua ori..Vaneaza. Greieri. Dar si pasarele neajutorate.Chiar si-a adus trofeul la usha propriei locuintze. Pene . Si fulgi.L-am certat, i-am aplicat sanctziunea de rigoare,cu ziarul. Ashtept urmarile.Este imposibil sa tzii suparare..
Capul si labutzele ii sunt roshcate. Ca de veveritza.Trupul- cafeniu, dungat.Cu vargutze sure . Parca ar fi un pui de lup. Coada? negricioasa.Cand covrig sau spirala, cand incordata –prashtie-lovind nervoasa , pamantul, ca un zbarnel. Nerabdatoare. Sau lenesha. Cum vrea el.
Ieri a fost o zi speciala. Pe la pranz, a venit veterinarul.Mic, indesat, cu o shapca in multe culori.In mashina lui .Ca de Saffari.Mi-a pus in palma doua pastilutze si sticlutzele din care , cu seringa , scosese contzinutul.In cateva secunde ,l-a si intzepat. Bil a suportat ushor.Respectivul domn si-a primit onorariul, egal cu cat ar fi primit un profesor cunoscut, in doua ore de munca,adica intr-o shedintza de pregatire cu un elev . Fara multe vorbe. Am incercat sa aflu si eu- una, alta, ce-i dau daca face temperatura, ce rasa crede ca e, cum sa-l hranim corect. El- grabit, nevoie mare!La tzara , fiecare gospodarie are, cel putzin ,un animal, asha ca duba lui colorata a disparut rapid.
Bil a suferit ca un copil. Fara lacrimi. Cu scheunaturi.Urechi blege, coditza covrig. Mai mult s-a tarat.Il durea labutza in care a fost intzepat. Masa a fost una de exceptzie, ca, de,orice fiintza suferinda este rasfatzata.
Catre seara, i-au revenit puterile. Si bucuria. A vrut insistent sa fie pus in balansoar. Si n-a fost refuzat.A facut si-o scurta vanatoare. Doar de greieri.
Noaptea s-a ashternut , grava. Cocheta, si-a prins, in par ,stele. A dat bice carului mare, incarcat cu vise. Si-a pornit la drum. In gradina, ultimele flori si-au incheiat gulerashele colorate.M-au trezit nishte latraturi puternice. Bil era disperat. Alerga in toate partzile. Dincolo de gard, i-am zarit, pentru o fractziune de secunda, trupul de hoatza, furishandu- se printre ierburi. Vulpea. Da, vulpea. Auzisem de la nishte sateni ca a dat iama prin cotetze. Bil a facut de paza toata noaptea. Cu sonorul dat la maxim.
De dimineatza i-am rasplatit osteneala. Cum se cuvine.

15 comentarii:

  1. Merită și un poem, ”La vânătoare de greieri”... :)

    RăspundețiȘtergere
  2. o scumpete!!!!
    Da-i pupici de la mine!! Pe botic!

    RăspundețiȘtergere
  3. Am avut și eu momente când hrăneam cățeii străzii.

    Apoi au dispărut, pe unii i-au omorât, pe alții i-au dus...nu știu unde...

    Fiica mea se juca cu toți...

    Vânătoare de greieri, ce frumos...

    Te îmbrățișez cu toată dragostea!

    RăspundețiȘtergere
  4. Salutari lui bil de la mine si fete,adica pisicile familiei.Mi-ar fi placut sa fie si baietelul alaturi de noi,din pacate a inceat din viata de putina vreme si asta m-a,ne-a intristat foarte mult. :(
    Imi place ce frumos povestesti despre viat cu Bil si ma bucur sa stiu ca sunt oameni care isi iubesc si-si respecta animalutele.
    O saptamana mai buna!
    Gabi.

    RăspundețiȘtergere
  5. Sunt impresionata de delicatetea si atentia pe care o acorzi necuvantatorelor. Nu am acest dar si totusi, impresionata de povestea catelului unor prieteni, i-am povestit intamplarea pe blog.
    http://mariapostu.wordpress.com/2009/03/16/colonelul/
    P.S.Am postat din greseala acest comentariu pe alt articol. Te rog foarte mult sa-l stergi de acolo si imi cer scuze. Multumesc frumos.

    RăspundețiȘtergere
  6. Itzi multzumesc mult, Andi. Este un titlul deosebit!!

    RăspundețiȘtergere
  7. Orianda, la pupici nu prea ma inghesui. ii spun, oricum, ca tu il placi!

    RăspundețiȘtergere
  8. Geanina, deshi s-ar putea sa shochez prin ceea ce spun, nu sunt o iubitoare a maidanezilor. Imi este frica de ei. Cu Bil este o intamplare. A aparut , pur si simplu in curte. Il plac mult, imi inspira multa afectziune, dar ,in sufletul meu, tot imi este teama de caini.
    Este cam complicat, dar asha stau lucrurile.

    RăspundețiȘtergere
  9. Gabi, cam asha stau lucrurile. Eu respect animalele, pentru ca simt cat de inteligente sunt. Chestiunea este ca nu stam acolo, cu el. Chiar nu shtiu cum vor evolua lucrurile.
    O zi frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  10. Maria, cum ii spunea si lui Gabi, eu respect animalutzele. Pentru ce sunt. Cu ani in urma, i-am cumparat fiului meu celui mic un caine. Se numea Bil. Il tzineam in apartament. A facut multe stricaciuni. Devenise foarte lenes, in sfarsit- am scris despre el" Bil si pantofii unei fete".
    Despartzirea a fost extrem de dureroasa. Mi-am zis atunci ca, daca nu ai conditzii sa tzii un caine, ar fi de preferat sa nu-tzi iei.
    Acest Bil2 a aparut , pur si simplu, in curte. Nu l-am putut alunga. Dimpotriva , l-am adoptat. Chestiunea este ca nu locuim acolo, decat de primavara tarziu, pana toamna. Ieri a ramas singur. A fost un moment greu de povestit. Plangea, uitandu-se prin gard. Apoi a plecat , blegindu-si urechile si coditza.
    Sunt momente in care este nespus de greu sa abandonezi un animal. Care este o fiintza. Dar care are suflet..
    O zi buna!

    RăspundețiȘtergere
  11. Maria,sper sa nu te superi ca am selectat din comentariul tau "Semeni la suflet cu acea Gina din studentia mea care era tot din Arges.M-as bucura sa o regasesc."

    RăspundețiȘtergere
  12. Iata-l din nou pe nastrusnicul Bil in centrul atentiei, indragit erou de nuvela!
    Gina, ma bucur ca umple de viata coltisorul vostru verde de langa oras.
    E minunat ca afectiunea e reciproca si ca isi face datoria de stapan al mosiei!
    Sa fie cu noroc venirea lui spontana!

    RăspundețiȘtergere
  13. Pescarus!
    Este frumoasa povestea cu Bil, deshi, dureroasa. El sta si singur. Si va trebui sa stea chiar mau mult.
    Trebuie sa gasim o solutzie buna pentru totzi.
    O seara frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  14. Azi am intrat pentru prima data pe acest blog si-mi place nespus cum scrieti! Felicitari!
    Constat la blogroll ca avem multi prieteni comuni, ori prietenii prietenilor mei, musai sunt si prietenii mei; ca atare, imi permit sa va adaug la loc de cinste, in blogroll-ul meu! O seara minunata alaturi de cei dragi!

    RăspundețiȘtergere
  15. In cazul asta , axioma este valabila si pentru mine.
    Multzumesc mult pentru cele constate si spuse.
    O seara frumoasa va doresc!

    RăspundețiȘtergere