luni, 4 ianuarie 2010
ca intr-un domino
Este o cugetare. Limpede. Umbrele sunt la fel de frumoase , ca si lumina. Imi place judecata asta . Mi-a venit in minte urmarind jocul neastamparat, voit disimulat, al iernii. O stiam plictisita, monotona. Torcand lenes. Ca o pisicuta somnoroasa. Dintr-odata , si-a arcuit mersul, de jivina rasfatata, nestapanita. Ieri topaia cu picioarele goale prin baltoace, peste noapte a imbracat sarica lunga cu gluga . Cat casa. Si daca zilele fug, asternandu- se bogat, in jocuri troienite, in noptile lungi , gandul ma duce la amestecul ciudat de lumini si umbre. Din care se tese , necontenit, viata. Cand m-am dus la facultate, aveam un singur gand- sa fiu profesoara intr-un satuc de munte. Cu drumuri razlete.Si livezi de meri . Albi primavara. In ninsori de floare. Rosii cand s-ar ivi , neasteptata, toamna . In pridvorul luminat al casutei, neaparat vopsita in alb , sa se rasfete, in roua diminetii , flori. In toate culorile. Si iarna sa ninga cuminte. Sa aud colinde . In clinchet de clopotei. De dupa perdele crosetate in linii de lumina. Cine le schimba pe toate? Sa fie clipa oarba? Parca asa spunea cineva , candva. Sa uiti de toate cate ti-ai dorit si sa apuci, asa, pe-o cararuie , care duce catre..chiar , incotro se indreapta? Stie cineva? Si vremea fuge. Ca nebuna. In joc neintrerupt de lumini si umbre.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Iar noi suntem când lumini, când umbre... Şi ne obişnuim cu asta...
RăspundețiȘtergereCred ca Cineva are grija sa ne dea maxim din cat putem duce...
RăspundețiȘtergereda. foarte adevarat! Umbrele sunt o parte din lumina!Si sunt frumoase toate! Reprezinta creatia mirifica a cerului, ...
RăspundețiȘtergereImi place sa cred ca umbra ... e cumva refelctarea sufletului.
@ Daurel, da.
RăspundețiȘtergereSa fie de bine?
Sau asa ne este dat?
Orianda, m-ai pus pe ganduri.
RăspundețiȘtergereAsa crezi, Cristian? Eu , nu.
RăspundețiȘtergereEu cred ca noi insine le schimbam toate... prin hoatararile pe care le luam la un moment dat. Si, din pacate, nu pe toate le luam in concordanta cu ce ne spune nu doar mintea, ci si sufletul sau inima.
RăspundețiȘtergereIn timp, am ajuns sa cred ca nimic din ceea ce ne apare pe drumul vietii la un moment dat nu este intamplator. Avem de invatat niste lectii in viata asta, avem a(ne) creste.
In acelasi timp, toate aceste lectii nu le putem invata decat atunci cand suntem cu adevarat pregatiti pentru ele. Si ce anume ne pregateste? Viata insasi. Prin jocul ei de lumini si umbre...
Ca tot incepi cu o cugetare, si mie imi place mult o veche invatatura orientala care spune cam asa: "uneori, omul isi poate intalni destinul, pe drumul pe care incearca sa-l evite".
Cred ca incet-incet, chiar si pe cai ocolite, ajungem in final acolo unde trebuie sa ajungem: la noi insine si, dincolo de noi, in Totalitate (oricare ar fi numele pe care i-l dam).
Ce frumos povestesti despre cum ti-ai inchipuit acel satuc de munte!Pe vremea aceea, nu eram preocupate sa ajungem profesoare intr-un oras, asa cum isi doresc generatiile de azi.
RăspundețiȘtergereCe bine-ar fi dac-ar putea sa ne fie indeplinite visurile! Dar, din pacate, e mare distanta dintre vis si realitate. Si iarasi ma intreb: ce ne-am face fara visuri, caci asa cum spunea Radu Gyr,poetul care a incalzit sufletele celor din inchisorile comuniste ” adevaratele infrangeri sunt renuntarile la vis”
Cine le schimba pe toate?Cine stie? Poate ca, uneori, o clipa, un moment ne schimba viata, in bine sau in rau. Si, atunci, ca in ” Floare albastra” a lui Eminescu, daca nu stim sa gustam din plin clipa, atunci ea e iremediabil pierduta si ramanen doar cu nostalgia.
Imi place foarte mult ce spune Ernest Bernea si anume ca uneori, suntem nevoiti sa batem caile lungi ale vietii sub un cer furtunos, alteori mergem sub cupola de aur a aurorei. Asa e viata, cu tristeti si frumuseti, e lupta si indemn. Viata noastra e un joc ascuns de forme si-ntelesuri, dar e si libertate de creatie.
In imensitatea lumii acesteia de aparente si taina, de umbra si lumina, pasul omului adevarat merge nesovaitor catre locul unde tasnesc izvoarele vietii.
Intr-adevar, timpul se scurge iremediabil si atat de repede.
Dar, „ soarele loveste bolta cerului in orizont si aburul diminetii spala innourata lume fugarind intunericul cu cantece de cocos. Si ziua creste ca o poezie in ritm ascendent, frumoasa, demna si pura, ca si cand chipul ei ar fi mereu acelasi ca la inceput, cand a luat nastere fiinta” (Ernest Bernea)
Din jocul neintrerupt de lumini si umbre sa incercam sa ajungem la lumina.
O seara frumoasa!
Tu spui, Ruxi, ca ne trebuie o viata pentru a ne descoperi, pentru a ne intoarce catre noi sau in Totalitate. Asa ti-am inteles mesajul.
RăspundețiȘtergereAm acceptat , in multe randuri , ideea ca nimic nu este intamplator..din nou , vin cu un" dar" de ce trebuie sa se intample atatea, pentru ca tu, eu, noi sa tot invatam pentru a ne intoarce in acelasi punct?
Stii ce -mi vine acum in minte? ideea ca , de fapt, esenta vietii este egoismul, ca tot ce faci este pentru a te tot descoperi pe tine, ca o mica farama..tu ,in complexitatea ta. Poate ca fiecare este o mini,mini( de nu stiu cate ori micsorata) copie a universului.
Pentru mine ramane o vesnica enigma schimbarea traiectoriei. Poate vei spune ca o iau razna, nu , n-o iau, incerc sa-mi raspund, dar cred ca marile mostre schimbari in decizii nu ne apartin.
Desi latinii spuneau- Quisque est faber suae fortunae.
Visele arareori se adeveresc... si-apoi poate nu e rau nici cum am ales in viata. Destinul ne poarta pasii luminii noastre din umbra... cam cum spui tu :)
RăspundețiȘtergereFoarte frumos ai scris. M-a uns pe suflet :).
Mira- Maria,
RăspundețiȘtergeremicul nostru Paradis era satul . Nu unul oarecare, insa, un sat de poveste. Era satul din vis. Imi place mult" Visul' lui Radu Gyr. Mi-au placut si visele mele, am crezut in ele, m-am hranit din vraja lor. O vreme.
Apoi, cand ' nava' a tot despicat valuri, ' palatul' meu cu meri in floare si casute albe s-a transformat . M-am transformat si eu, pentru ca, treptat, totul se schimba.
Cred ca nu doar fizic ne schimbam. Se schimba si sufletul. Poate ca o fi existand o anume arta dupa care ar trebui sa aiba loc schimbarea, incat sa nu ai regrete.Poate ca ar fi trebuit, cumva, sa pastram tot visul inaintea vietii, sa imprimam pasii altora in lumea noastra interioara, sa-i antrenam in profunzimea constiintei noastre.
Da, cred in forta elanului creator, dar cum ii spuneam lui Ruxi, nu ajungem tot la egoism? La acel 'eu ' ,doar'eu'?
Ma intorc la ideea navei- ea stie unde trebuie sa ajunga, are un tel. Eu, tu, noi avem niste teluri limitate. Adesea , renuntam la ele, de ce? cine decide?..navigam , incotro?
Manon, pentru ca tu totdeauna vezi partea plina a paharului, iti spun ceva se simt- fiecare este primul care isi descopera umbrele, dar ultimul care isi identifica greselile.
RăspundețiȘtergereSpun asta, dupa ce mi-am pus mii de intrebari.
Cat despre lumina, imi place mesajul vorbelor lui Goethe" Lumina, mai multa lumina", adica - Adevar! Mai mult adevar!
"Cine le schimba pe toate?"
RăspundețiȘtergereOamenii îşi doresc mereu altceva, mult, mult prea mult...de aceea şi dezamăgirile pot fi pe măsura dorinţelor.
Te îmbrăţişez cui toată dragostea...
O viata sau mai multe. Cel putin asa imi reprezint eu lucrurile, in prezent... Adica finalul, capatul, ar fi acelasi pentru noi toti. Doar intervalul de timp difera. Si drumul pe care mergem pana acolo, si pe care il alegem in functie de multe variabile.
RăspundețiȘtergereAici insa, la capitolul "alegere", ar fi iar multe de gandit si de vazut... Caci, in fond, ideea de alegere induce iluzia de control. Si, pana acum, mi se contureaza tot mai clar cumva ca nimic nu prea este sub controlul nostru...
Apare deci contradictia si intrebarea care persista: "e oare chiar asa?".
De aceea nu cred deloc ca o iei razna incercand sa-ti explici enigma schimbarii traiectoriei! Incerc si eu sa fac acelasi lucru, si stiu ca nu-i usor deloc.
In ce priveste egoismul, cred ca e bine sa clarificam ce intelegem fiecare prin acest termen. Daca e un termen profund negativ si imoral, sau ceva mai mult de atat, avand si conotatii pozitive.
Intr-un fel, da e vorba de egoism. Eu il numesc ajungerea la individualitate (in sensul individuatiei lui Jung). Iar cand spun a ajunge sa ne contopim cu totalitatea (universul, dumnezeu, etc.) ma refer la transcenderea acestei individualitati. Iar asta, ar fi, in viziunea mea de pana acum, destinatia finala a fiecaruia dintre noi.
In orice caz, o alegere autentica nu putem face decat atunci cand suntem constienti. Pana atunci avem doar reactii la ce ni se intampla sau proiectii intr-un viitor imaginar...
Si mai cred ca lumea, ceilalti, nu pot fi schimbate si facute "mai bune". Ce putem schimba, suntem noi insine. Prin a deveni tot mai constienti de noi si de lumea din jurul nostru.
Discutia e lunga si nu vreau sa vorbesc fara rost si mai mult decat e cazul, mai ales ca nu detin cheia adevarului universal! Sunt inca neclaritati, intrebari si foarte multe indoieli...
Numai bine, Gina!
Geanina, este clar ca fiecare isi doreste ceva de la viata.
RăspundețiȘtergerePacat este, cred, ca unii, inseland asteptarile altora, se insala pe sine. Si provoaca mult rau. Cred ca asa incepe lantul durerilor..
O viata sau mai multe , spui, Ruxi.
RăspundețiȘtergereFoarte interesanta tema. Stii, cu multi ani in urma, am citit romanul lui Rebreanu" Adam si Eva".Aborda tema de care vorbim- literar .
Apoi am citit multe alte carti. Sunt mai nedumerita decat eram inainte de a le fi citit.
Mai vorbim!