vineri, 8 ianuarie 2010
mereu la datorie
As zice ca ai mare noroc. Daca nu te-a luat la ochi. Sau dimpotriva. Ai ratat clipa aia , cand desi nu ai nimic de ascuns, te simti pus la microscop. Cand pleci. Cand vii. Cand te-mpiedici. Cand..Daca n-ai avut inspiratia sa faci schimb, cand se putea, cu vreuna dintre vilele din cartierul vecin, daca n-ai anticipat ca toate se vor rasturna si, odata cu ele , si viata ta, ai ramas la bloc. Vara mai e cum mai e..o vacanta undeva, cateva zile la tara. Cat poti. Ca si acolo, ori e prea cald si vin mustele si tantarii, ori se porneste furtuna in miezul zilei, de se-ndoaie pomii, se rup norii, se-ntuneca cerul.. Asa ca, vrei, nu vrei, intri, iesi. Cum sta cazul.O simti. Sau o vezi. Foarte ocupata. Cu mopul dupa fiecare, sterge un geam, scoate covoarele rupte in bataie pe la toate incheieturile, curata ceapa, mazare , sparge nuci, implestete la sosetele alea incepute de cand ma stiu. Gateste. Varza , mai ales. La pensie. De cand lumea. I s-au bulbucat ochii. De atata interes. Nu-i tace limba. Daca ai nesansa de a nu gasi imediat telefonul care suna insistent prin geanta, ori sa fi ratacit cheia printre cumparaturi, s-a zis cu tine. Pentru toata ziua. Oricat te-ai scuza. Nu scapi cu una, cu doua. Cine cu cine. De unde . Pana cand. La ce ora. Ce mobila, masina, tunsoare. Cine s-a mai mutat. La cine. Vecinu’ei, saracu’, n-a mai rezistat. A facut infarct. Nooo. Nu e chiar asa. Copiii lui? Niste mincinosi. A venit si politia. Dupa miezu’noptii. Mai vedem..Lasa , ca si asa, avea pensie mai mare ca toti. Nu-ti da o imbucatura. Fara lumanare. Ca erea singur acasa.Fara pomana . Nimic.Repede. La groapa, cu el.. O dor picioarele. Cred si eu. De paza. In toate schimburile. A stiut ce sa aleaga. Apartament la parter. S-o fi scumpit detralexul? Imi face bine. Noroc cu ploile de iarna ! Am scapat ieftin..
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Cate teme! Eu pun serios, in familie, varianta unei garsoniere; deocamdata fetele ne-au lasat cu ...capete caini; pisca n-ar fi o problema...Decat la azil...Casa la curte, chiar la tara, ridica multe probleme...Nu barfa m-ar deranja la bloc, ci amintirea ca am fost furati; unii vecini vindeau ponturi hotilor...
RăspundețiȘtergereEste ciudata viata. Pe noi ne-au furat la tara. Plus incendiu.Sa nu ramana urme..de parca le-ar fi analizat cineva.
RăspundețiȘtergereUn vecin , nu de la bloc, de la casuta,tot vorbea despre azil. Ca abia asteapta. N-a mai apucat. ( nu sunt cinica. Nici prea curajoasa. Doar putin realista. Din cand in cand).
Viaţa la bloc e ca un roman. Din nefericire, de foarte multe ori este vorba despre un roman prost...
RăspundețiȘtergereAlteori, viata bate filmul.
RăspundețiȘtergereNoi suntem mai norocosi.Stam intrun bloc cu doua etaje si barfitorii de servici au cam imbatranit.
RăspundețiȘtergereMai mult,evit sa stau pe banca in fata blocului in serile de vara cand se aduna multa lume cateodata.
Am citit ultimele texte. Absolut remarcabile.
RăspundețiȘtergereGabi, fiecare cu norocul lui.
RăspundețiȘtergere@Mircea, este un privilegiu pentru mine ce-mi spui!
RăspundețiȘtergereMultumesc!
Câteodata - dar numai câteodata e bine sa ai câte un vecin care stie tot ce misca-n cartier; e ca un câine de paza! Dar...lasam glumala o parte. Daca doresti, citeste http://vis-si-realitate.blogspot.com/2010/01/increderea-in-tine-te-face-foarte.html
RăspundețiȘtergereDa, Carmen, bine zis: rareori!
RăspundețiȘtergere