apa curge. Tot in matca ei

Toata viata a facut naveta. La Bucuresti.Nu se plangea niciodata. Fie arsita, ploaie sau ger. Mama era a doua dintre cei sase copii- trei fete si trei baieti.Mergeam la ei, trecand doua sate si un camp. Pe jos. Sau in caruta . Cu bicicleta, ceva mai tarziu. De trei- patru ori pe an, ramaneam cateva zile. Sa ascult cum de sub palarioara lucioasa a ceasului de masa cu ecranul cat palma, pe care erau insirate cifre mari, albastre si figuri de copii, se da ora exacta. Sa ma uit la tabloul cat jumatate de perete, unde o femeie tanara scotea apa dintr-o fantana. S-o urmaresc pe maica mare, in bucatarioara ei , mestecand in oalele mari , de pe plita, care nu avea niciodata timp sa se raceasca. Din leafa de ceferist a lui taica mare si din munca lor la camp, au strans zestre pentru toti copiii. La fel. Pamant si loturi de casa pentru baieti. Pamant, ceva mai putin, lazi viu colorate, pline cu lucruri de casa, salbe, cu cativa galbeni, si haine pentru fete. Parca vad disperarea de pe fata mamei, care n-a descoperit la timp ce intentii am cu paltonul ei de camgarn negru si guler de vulpe roscata. Cu chiu , cu vai , am scos ceva. Fara forma concreta.. Nici pardesiu, nici jacheta.Eram prin clasa a saptea.. La sfarsitul fiecarei toamne, bunicul primea de la serviciu un palton de stofa bleumarin. Se stransesera mai multe. Pentru fiecare baiat cate unul. Unchiului Balasu- blond cu ochii verzi- ii venea cel mai bine raglanul. Cand pleca la bal, rupea o garoafa rosie, din ghiveci . O punea dupa ureche. Singurul dintre frati casatorit de doua ori. De Boboteaza, dupa ce se intorceau de la biserica , in vazul lumii, se arunca in apa de gheata a rausorului Rastoaca. N-am prins niciodata’ spectacolul’. Pentru ca nici maica mare nu-l vedea. Cred ca se temea de fiecare data. Casa cu pridvor lung si scara inalta nu mai este demult. Ulita s-a oprit langa fantana secata. Nepotii sunt bunici. Care pe unde. O fi prins cineva clipa cand fuge copilaria?