joi, 28 ianuarie 2010

grota și arcușul

 Oricât de ascuțite i-au fost ghearele, gerul n-a reușit să mă țină în casa. Nu puteam rata concertul, știam că va fi o seară specială: George Enescu, Mihail Jora, apoi Bela Bartok și  Dan Mizrahy.  Citisem în ziarul  local că va concerta o violonistă născută în Argeș.
Așa a fost.
Este vorba despre doamna conferențiar doctor Ioana Raluca Voicu- Arnăuțoiu, născută în grota de pe înălțimea Râpele cu Brazi, din Făgăraș. Nici nu-ți vine să crezi că ar fi cu putință.
 O urmăream în timpul concertului, femeie înaltă, genul de munteancă hotărâtă, blondă, foarte sobră, arcuindu-se în ritmul unor piese pline de sensibilitate și de duioșie. Și m-am gândit atunci  la ea, cea de odinioară, copilul de numai  doi ani, suspinând în  miezul de cremene al muntelui ocrotitor, un  suflețel în mijlocul  
Grupului Nucșoara, hăituit pe coclauri.
Și am văzut cu ochii sufletului copilul de-o șchioapă, silit să trăiască alți doi ani într-un orfelinat, pentru că tatăl fusese executat, iar mama murise în închisoarea de la Miercurea Ciuc.
Priveam  uimită degetele femeii strunind blând  arcușul,le ascultam  tânguirea, urmăream privirea încordată,lacrimi  șir mi se adunau în barbă. 
Toate pe lume au parcă un rost: înfiată de o familie din București, fetița a fost ajutată să-și descopere talentul.
Este aici.
 La doi pași de mine. 
Pe scenă. În fața unui public care vede în ea nu doar o artista.
Redescoperă o lume, o lume a tenebrelor.
Muzica, un triumf!
 A absolvit Liceul de Muzică Dinu Lipatti din București și Conservatorul Ciprian Porumbescu. Este doctor în muzică, teza „Sonata de vioara de la Debusy la Enescu".
 O artistă deosebit de sensibilă.
 Este, n-ai crede ascultându-i arcușul, o luptătoare, pe care pălmuirile vieții  n-au  îngenuncheat-o, i-au dăruit parcă ceva din tenacitatea muntelui. Nu  și-a oprit nicio clipă căutările părinților naturali. Rodul strădaniei ei, plătit cu  zbucium și  neobosire, este o carte:” Luptătorii din munți.Toma Arnăuțoiu.Grupul de la Nucșoara". 
 Astă seară, au acompaniat-o foștii ei studenți,pianiștii Corina Răducanu și Eugen Dumitrescu,ambii absolvenți ai Universității Naționale de Muzică din București, interpretând la patru mâini ”Sonatina și Dansuri românești, de Bela Bartok ", „Suita mică pentru vioara și pian", de Mihail Jora și, absolut extraordinar, "Rapsodia Romana "op.11, de George Enescu.
 Caldă și sensibilă -soprana Cristina Radu. 

 O seară, ca un drum, în care muzica  a fost înțelesul modestei condiții a omului care vrea și poate să vindece lumea. 
 Ceva care mă duce cu gândul la ideea de victorie a  luminii în fața întunericului!

10 comentarii:

  1. Cred ca a fost un spectacol de exceptie! Te invidiez pentru ca l-ai vazut! O zi frumoasa Gina!

    RăspundețiȘtergere
  2. N-a fost cu mult diferit de celelalte..
    Povestea violonistei este, cred, unica.

    RăspundețiȘtergere
  3. Tulburatoare evocare a secventei biografice apartinand stralucitei violoniste Ioana Raluca Voicu- Arnautoiu, Gina draga!
    Este o dovada ca minunile, ingerii si Dumnezeu sunt langa noi, pentru a ne lumina calea.
    Forta si emotia calda cu care ai asternut cuvintele ma indeamna sa-mi doresc sa aflu mai mult despre aceasta artista unica!
    Toata admiratia pentru serile tale muzicale!

    RăspundețiȘtergere
  4. Pescarus!
    Stii cum se intampla? Incerc sa-mi iau portia de libertate, urmandu-mi starile! Cred ca am 'prins' directia!
    Da, Doamna de care vorbesc si pe care am ascultat-o este chiar un exemplu de victorie in fata intunericului! Trebuie s-o asculti! Si s-o vezi!
    O zi frumoasa iti doresc!

    RăspundețiȘtergere
  5. M-a impresionat mult povestea acestei doamne pe care nu o cunosc.Oare de ce nu ii cunoastem pe marii artisti?de ce nu se vorbeste despre ei la televizor sau in ziare?Nu aduc audienta ca scandalurile si barfele?
    felicitari si-ti multumesc.

    RăspundețiȘtergere
  6. Asa este, Gabi!
    Daca nu mergeam la concert , din cauza gerului, nici eu n-as fi aflat ca sunt contemporana cu o asemenea Doamna extraordinara!!!!

    RăspundețiȘtergere
  7. Nu cred că există "victorii mici" sau "victorii mari", ci, numai VICTORII! De care ne bucurăm!
    Pentru că, Tonitza spunea că "numai bucuriile se împart; durerile ne aparţin" (sau ... cam aşa ceva!).
    Felicitări!

    RăspundețiȘtergere
  8. Zam Fir PoP, Iti multumesc!
    Cred ca ar fi extraordinar sa ne adune bucuriile. Nu doar tristetile!
    Trebuie sa invatam!

    RăspundețiȘtergere
  9. V-ati amintit in context de Dan Mizrahy cu exact o luna inainte de a implini 84 de ani, iar astazi a trecut din aceasta viata.

    RăspundețiȘtergere
  10. An , bine ai venit!
    Imi pare tare rau de ce-mi spuyi!
    Va completa, acolo sus, armonia!
    Fie-i tarana usoara!

    RăspundețiȘtergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.