luni, 25 ianuarie 2010
D
Ar trebui sa fie o postare speciala. Pentru ca are un numar special- 500.Se cuvine sa scriu ceva special. Voi scrie ceva sincer. Le multumesc tuturor celor care isi fac timp si zabovesc ascultand incertitudinile mele.Le citesc si merg mai departe. Sau, le citesc si comenteaza. Pentru ca asa simt. Nu pentru ca asa este politicos.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Revin de fiecare dată cu mare plăcere din momentul în care am descoperit blogul tău. Şi aşa se va întâmpla şi de acum înainte... Mă bucur că blogosfera a facilitat această întâlnire literară...
RăspundețiȘtergereGina, ce-a mai ramas din prietenie in ziua de astazi? s-a perimat complet esenta cuvantului si a simtirilor! sincer iti spun ca rar intalnesc oameni deosebiti comparativ cu vremurile apuse cand prietenii chiar stiau sa fie langa tine la greu, chiar stiau sa rada si sa se bucure langa tine, sincer si fara invidii... Astazi... prietenia s-a pierdut undeva in amintiri... dureros..amarnic...
RăspundețiȘtergereLa mai amulte cifre de 500 blogului tau si la fel de inspirate si de frumoase ca si pana acum!Noi iti multumim ca ne-ai "molipsit" cu incertitudinile tale in care ne regasim de multe ori!
RăspundețiȘtergereEu "simt" sa te felicit...
RăspundețiȘtergereEste posibil ca tot cugetand si tot cautand cuvinte care sa-i implineasca si sa-i imbogateasca pe cei de langa noi sa ne conectam ca din intamplare la izvoare subtile nebanuite a caror energie cristalina, de aur, sa ne transforme intreaga fiinta...
Dumnezeu sa-ti inalte sufletul spre Sursa cuvintelor si spre Izvorul ideilor...
La tot mai multe Gina!
RăspundețiȘtergereMa pot incadra cu succes in ambele categorii , insa niciodata nu am comentat de politete :)
RăspundețiȘtergereLa cat mai multe postari , minunate si placute , inainte!
La postarea 1000 dai si de baut,nu?:))
Cris, ma simt rasfatata!
RăspundețiȘtergereIti multumesc, pentru gandurile bune!
Shanti,
RăspundețiȘtergerem-am intrebat deseori de ce se intampla..Poate ca si noi, fiecare in parte,in adolescenta si , mai apoi, la tinerete, suntem ( eram) mai buni. Si cred ca mai era ceva. Eram cam la fel de saraci. Sau de bogati. Aveam cam aceleasi dorinte. Speram. Banul nu decidea.
Acum el este rege. Cred ca orgoliile, banii si concurenta asta salbatica trec , cu brutalitate, peste frumusetea prieteniei.
As vrea sa sper ca nu m-am schimbat. Asa simt. Nu stiu cum sunt perceputa.
Am cativa prieteni din anii cand nu concura nimeni cu nimeni.( necinstit). Din nefericire, sunt foarte departe. Nu ne-am vazut de-o vesnicie..
O zi frumoasa!
Maria, iti doresc sa gasesti certitudinile pe care le cauti. In care crezi!
RăspundețiȘtergereCat despre incertitudini..mereu apar.
Ce frumos, limpede si incurajator o spui, Ingeras( al meu, da?)!
RăspundețiȘtergereDaca ' ne-am contamina' cu lucruri bune, unii de la altii, tuturor ne-ar fi mai bine!!!
Iti multumesc pentru gandurile minunate!
Elite, multumesc!
RăspundețiȘtergereAna- Maria, sigur!
RăspundețiȘtergereAs da si acum! Ce-ar fi sa ne putem vedea noi, grupurile de bloggheri- prieteni? M-am gandit de multe ori.
O zi blanda!
500... mare si rotunda cifra!!
RăspundețiȘtergereImi amintesc si acum prima data cand ti-am descoperit blogul: am inceput sa citesc de ici de colo, la inceput timid, apoi cu ochii mari si tot mai multa pofta. Am inchis apoi paginile, revenind de fiecare data cu emotia pe care o ai in fata necunoscutului: "oare ce voi mai gasi acum?".
In timp, am indraznit sa trimit cateva randuri, ca raspuns la ce-am simtit ca ma atinge din scrierile tale.
Am gasit la tine povesti frumoase, lectii de viata, provocari, incantari literare si muzicale, intrebari si framantari pe care le regasesc si la mine, la care inca ma uit si incerc sa gasesc raspunsuri... Iar pentru toate astea iti multumesc!
Felicitari din toata inima si continua sa scrii la fel de frumos si de acum mai departe!
Toate cele bune, cu drag!
Ruxi, esti mult prea modesta- psihologul din tine isi ascunde cu atentie fata. Comentariile tale- toate,de la primul- cred ca era sfarsit de primavara cand ai realizat o imagine absolut adorabila- copilul , imbracat in pijamale, cu plapuma trasa pana la gat, ascultand pvestile mele alegorice despre anotimpuri- sunt deosebit de frumoase. Sincere. Si semnificative.Acela mi-a placut mai mult ce mi-ai spus decat ce am scris eu. Si altele, de asemenea.
RăspundețiȘtergereAm inceput sa scriu, pentru ca voiam sa pastrez, intr-un fel , o continuitate cu mine insami. Am continuat , desi, de multe ori, am vrut sa ma opresc. Inca am tentatii.
Scriu ce simt. Si , de multe ori, simt prostioare. Imi apartin. Fac parte din trairile mele.
Iti multumesc mult!
O zi buna!
Frumoase aceste dedicatii. Multumim si la cit mai multe postari.
RăspundețiȘtergereI.B, asa am simtit, asa am facut!
RăspundețiȘtergereSi eu iti multumesc pentru gandurile bune!
500 ? Felicitari! Eu nu v-am citi nici 100...Iarna-i lunga...
RăspundețiȘtergere@ Daurel, multumesc!
RăspundețiȘtergereDoar sa nu va pierdeti rabdarea..