Il avem in suflet. Fiecare altfel.
GLOSSA, MIHAI EMINESCU
"Vreme trece, vreme vine,/ Toate-s vechi si noua toate; /Ce e rau si ce e bine /Tu te-ntreaba si socoate;/ Nu spera si nu ai teama,/ Ce e val ca valul trece;/De te-ndeamna, de te cheama, /Tu ramâi la toate rece. /
Multe trec pe dinainte,/ In auz ne suna multe,/ Cine tine toate minte ?/Si ar sta sa le asculte?... /Tu asaza-te deoparte,/ Regasindu-te pe tine, /Când cu zgomote desarte/ Vreme trece, vreme vine./
Nici încline a ei limba /Recea cumpana-a gândirii/ Inspre clipa ce se schimba /Purtând masca fericirii,/ Ce din moartea ei se naste /Si o clipa tine poate;/ Pentru cine o cunoaste /Toate-s vechi si noua toate./
Privitor ca la teatru /Tu în lume sa te-nchipui: /Joace unul si pe patru, /Totusi tu ghici-vei chipu-i,/ Si de plânge, de se cearta, /Tu în colt petreci în tine /Si-ntelegi din a lor arta/ Ce e rau si ce e bine./
Viitorul si trecutul /Sunt a filei doua fete, /Vede-n capat începutul/ Cine stie sa le-nvete;/Tot ce-a fost ori o sa fie/ In prezent le-avem pe toate, /Dar de-a lor zadarnicie /Te întreaba si socoate./
Caci acelorasi mijloace/ Se supun câte exista,/ Si de mii de ani încoace /Lumea-i vesela si trista; /Alte masti, aceeasi piesa, /Alte guri, aceeasi gama,/ Amagit atât de-adese /Nu spera si nu ai teama./
Nu spera când vezi miseii/La izbânda facând punte, /Te-or întrece nataraii, /De ai fi cu stea în frunte;/ Teama n-ai, cata-vor iarasi/ Intre dânsii sa se plece,/ Nu te prinde lor tovaras:/ Ce e val, ca valul trece./
Cu un cântec de sirena, /Lumea-ntinde lucii mreje; /Ca sa schimbe-actorii-n scena, /Te momeste în vârteje;/ Tu pe-alaturi te strecoara, /Nu baga nici chiar de seama,/ Din cararea ta afara/ De te-ndeamna, de te cheama./
De te-ating, sa feri în laturi,/ De hulesc, sa taci din gura; /Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,/Daca stii a lor masura;/ Zica toti ce vor sa zica,/ Treaca-n lume cine-o trece; /Ca sa nu-ndragesti nimica, /Tu ramâi la toate rece./
Tu ramâi la toate rece, /De te-ndeamna, de te cheama: /Ce e val, ca valul trece,/ Nu spera si nu ai teama; /Te întreaba si socoate /Ce e rau si ce e bine; /Toate-s vechi si noua toate:/ Vreme trece, vreme vine./"
(1883, decembrie)
GLOSSA, MIHAI EMINESCU
"Vreme trece, vreme vine,/ Toate-s vechi si noua toate; /Ce e rau si ce e bine /Tu te-ntreaba si socoate;/ Nu spera si nu ai teama,/ Ce e val ca valul trece;/De te-ndeamna, de te cheama, /Tu ramâi la toate rece. /
Multe trec pe dinainte,/ In auz ne suna multe,/ Cine tine toate minte ?/Si ar sta sa le asculte?... /Tu asaza-te deoparte,/ Regasindu-te pe tine, /Când cu zgomote desarte/ Vreme trece, vreme vine./
Nici încline a ei limba /Recea cumpana-a gândirii/ Inspre clipa ce se schimba /Purtând masca fericirii,/ Ce din moartea ei se naste /Si o clipa tine poate;/ Pentru cine o cunoaste /Toate-s vechi si noua toate./
Privitor ca la teatru /Tu în lume sa te-nchipui: /Joace unul si pe patru, /Totusi tu ghici-vei chipu-i,/ Si de plânge, de se cearta, /Tu în colt petreci în tine /Si-ntelegi din a lor arta/ Ce e rau si ce e bine./
Viitorul si trecutul /Sunt a filei doua fete, /Vede-n capat începutul/ Cine stie sa le-nvete;/Tot ce-a fost ori o sa fie/ In prezent le-avem pe toate, /Dar de-a lor zadarnicie /Te întreaba si socoate./
Caci acelorasi mijloace/ Se supun câte exista,/ Si de mii de ani încoace /Lumea-i vesela si trista; /Alte masti, aceeasi piesa, /Alte guri, aceeasi gama,/ Amagit atât de-adese /Nu spera si nu ai teama./
Nu spera când vezi miseii/La izbânda facând punte, /Te-or întrece nataraii, /De ai fi cu stea în frunte;/ Teama n-ai, cata-vor iarasi/ Intre dânsii sa se plece,/ Nu te prinde lor tovaras:/ Ce e val, ca valul trece./
Cu un cântec de sirena, /Lumea-ntinde lucii mreje; /Ca sa schimbe-actorii-n scena, /Te momeste în vârteje;/ Tu pe-alaturi te strecoara, /Nu baga nici chiar de seama,/ Din cararea ta afara/ De te-ndeamna, de te cheama./
De te-ating, sa feri în laturi,/ De hulesc, sa taci din gura; /Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,/Daca stii a lor masura;/ Zica toti ce vor sa zica,/ Treaca-n lume cine-o trece; /Ca sa nu-ndragesti nimica, /Tu ramâi la toate rece./
Tu ramâi la toate rece, /De te-ndeamna, de te cheama: /Ce e val, ca valul trece,/ Nu spera si nu ai teama; /Te întreaba si socoate /Ce e rau si ce e bine; /Toate-s vechi si noua toate:/ Vreme trece, vreme vine./"
(1883, decembrie)
" Cine voieste sa invete mult trebuie sa invete multe".Mihai Eminescu, "Educatie si invatamant"-Opere III, Publicistica-
Tocmai asta cred ca n-a respectat...S-a implicat enorm, cum nici un alt jurnalist nu cred c-a facut-o; nici atunci, nici dupa...
RăspundețiȘtergere@ Daurel, poate ca , pentru geniul lui, timpul nu avea limite.
RăspundețiȘtergereIarna trecuta i-am citit publicistica. Simt ca vreau sa recitesc.
Frumoasa, emotionanta si inaltatoare zi, ziua nasterii marelui si unicului nostru Eminescu, acum 160 de ani!
RăspundețiȘtergere"Glossa" lui e astazi mai actuala decat oricand, de multe ori mi-o readuc din memorie si las gandul s-o atinga.
LA MULTI ANI eterni, Eminescu!
LA MULTI ANI limpezi, puternici si plini de bucurii, draga Gina!
Asa este, Pescarus!
RăspundețiȘtergere'Glossa 'este mereu actuala!
Iar el, POETUL, totdeauna , Unul!
Ma aplec cu adanca piosenie in fata lui Eminescu. El este si va ramane asa cum spune Noica ” omul deplin al culturii omenesti”, ”romanul absolut”( Petre Tutea).
RăspundețiȘtergereParca nici nu indraznesc sa vorbesc despre frumusetea si maretia operei lui, caci ” a vorbi despre Eminescu este ca si cum ai striga intr-o pestera vasta. Nu poate sa ajunga vorba la el, fara sa-i supere tacerea”( Tudor Arghezi).
Prin Eminescu neamul romanesc si-a asigurat dreptul la nemurire, dupa cum afirma Mircea Eliade.Daca, undeva, intr-un colt de lume se va pastra un singur poem eminescian, putem spune ca identitatea neamului romanesc este salvata.
Natura este la Eminescu sonoritate si lumina...universul lui acustic este facut din soapte, fosnete, inganari de sunete pierdute, molcome, line, abia auzite, din blanda batere de vant, din gingasia florilor albastre, din torsul greierilor care sunt orologii cosmice si masoara timpul echinoxial, din muzica sferelor care ne insoteste existenta de la nastere si pana la moarte.
Pe Eminescu nu ni-l putem imagina decat ca pe propria noastra sensibilitate. Eminescu este in tot atatea feluri ca infatisare , in cate feluri sunt ca infatisare cei care-i inteleg opera.
Aspazia Otel Petrescu, cea care a suferit in temnitele comuniste spune ca a fost salvata prin ”Rugaciunea” lui Eminescu, care a fost pentru Domnia Sa si pentru alti detinuti politici o mangaiere.
As avea multe de spus, dar ma opresc aici, adaugand ca Eminescu ne-a invatat cum se poate ridica o fiinta umana spre absolut, pastrand ca arcuri” autoexigenta si munca, demnitatea si caracterul”( D. Dumitrascu)
De aceea, sa-l cinstim si sa-l iubim cum merita pe marele si unicul Eminescu.
”Pasiti incet, tacut, cu grija, fetii mei,
Sa nu-i calcati nici umbra, nici florile de tei”( T. Arghezi)
O seara frumoasa cu Eminescu in suflet!
Mira- Maria, piosenie este cuvantul care ar trebui sa exprime starea noastra., in fata Poetului.
RăspundețiȘtergerePentru ca este inepuizabil. S-au spus si se vor spune multe. Bune si altfel.
Ce stiu este ca simt, cu mare iubire, sa ' dau fuga' la el. ori de cate ori vreau sa citesc poezie.
In urma cu cativa ani, mi-am cumparat opera completa. Am redescoperit un alt Eminescu . Jurnalistul. Este absolut fascinanta latura asta a lui. Cred ca o voi reciti.
Iti multumesc pentru vorbele frumoase!
O seara buna!
Eminescu cel de la scoala, nu mi-a placut. "Talentul" profesorilor nostri de a ni-l prezenta - intr-un limbaj atat de greoi sau chiar intepenit, in ziceri lipsite de orice continut, dar imbracate in cuvinte foarte pretioase de fiecare data - ne-a facut sa-l respingem inca de la inceput.
RăspundețiȘtergereMai tarziu, cel care a ajuns sa ma fascineze, este Eminescu-ziaristul, vizionar si de o adanca luciditate, nu numai pentru acele vremuri!
Iar intre perioada scolii si "mai tarziu", "Sarmanul Dionis" este cel ce a pastrat deschisa portita curiozitatii de a-l (re)citi.
Duminica frumoasa, Gina!
Da, ma gandesc , de multe ori, daca am facut bine sau rau la scoala. In fata elevilor. Stii ce zic? Mi-a placut de mine, doamne, ce lucruri spun, cand am fost vazuta de copii, in latura mea artistica.. putin teatrala. Nu este bine sa vorbesti mult, sa-ti tot spui prpriile idei- sau nu proprii, ci retinute de la altii.. mare eroare.
RăspundețiȘtergereTrebuie sa reciti Eminescu. Din suflet. Asa ii apropii pe copii de actul receptarii.
Mi-e dor de Eminescu, cel rostit in clasa..
O zi frumoasa, Ruxi!!