marți, 26 ianuarie 2010

evadari (im)posibile

Ninsoare nesfarsita. Apasatoare.Ger usturator. Lume fara forma. Acoperisuri fara case. Voci fara sunete. Mi-e dor de ceva normal. In culori,gesturi, mirari. Ce-ar fi, in miez de noapte, sa rasara soarele, in zbor de cocori, risipind ghiocei in buchete, sub razele lunii atipite printre ciorchini albi de salcam, intr-o baie de nori pufosi, deasupra plajei ,ce mangaie muntele , in mladieri de poteci , serpuite printre tufe de fragi, sub trilul ciocarliei, culegand maci dintr-un nesfarsit lan de secara?

p.s. Cum v-ar placea? Pe rand ? Sau laolalta?

10 comentarii:

  1. E frumos...pe ecranul meu e un ...copac cu flori...asta da potrivire

    RăspundețiȘtergere
  2. As savura cu multa grija fiecare secventa de rasfat vizual autentic, spre a nu se risipi nici un atom din aceste binecuvantari pamantene :)
    Apoi le-as imbina ca pe bucatelele de puzzle si as admira intreg tabloul, pe indelete.
    Corola ta de metafore m-a condus spre o dulce si blanda visare, draga Gina!
    O zi de iarna ca-n povesti!

    RăspundețiȘtergere
  3. Maranda, bine ai venit!
    Inteleapta atitudine! Nu ne putem rasfata.Ai dreptate!
    O seara frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  4. Elite, armonia universala inseamna muzica si visare!
    Laolalta!

    RăspundețiȘtergere
  5. Pescarus!
    In zborul tau , fie chiar imaginar acum, poti privi toate frumusetile naturii.
    Poti visa lumea in toata splendoarea ei!

    Zbor lin!

    RăspundețiȘtergere
  6. mi-e dor de copacii infloriti! Am in gradina o gramada de pomi fructiferi! Abea astept sa le de-a florile!
    ( ciresii mai ales! )

    RăspundețiȘtergere
  7. Anielle, buna intrebare.
    Pot sa raspund intrebandu-te- asa-i?

    RăspundețiȘtergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.