sâmbătă, 16 ianuarie 2010
cat mai valoreaza o viata
Vecine. De-o viata. Cam aceeasi varsta. Peste 70. Pe stapana pisicilor o recunosti usor. Bentita verde peste claia de par negru- mai mult ca sigur ca -l vopseste.Cat este vreme buna, isi hraneste animalele afara. In spatele blocului. Pe un colt de zid. Seara, felinele dorm langa usa ei.10 la numar. Nu mai ies pana dimineata. N-au cheie de la interfon. Naravase cum sunt, isi cauta loc si in dreptul celeilalte usi .Le tine de cald presuletul.. Dimineata , mirosul este intepator.O enerveaza rau chestia asta. S-a adresat asociatiei de proprietari. Adica presedintelui . Cum hotararile trebuie sa fie colective, pe geam a aparut un anunt. Daca nu dispar pisicile, stapana presuletului isi da foc. In scara blocului.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
"Stapana pisicilor..."Poate fi chiar titlul unui roman politist....Glumesc desigur, in spatele aparentei imagini amuzante se ascunde o drama, a femeii singure, abandonate de rude, prieteni, care se refugiza in lumea asta...daca i-as fi vecina, as suporta-o greu, dar as intelege-o.
RăspundețiȘtergereDa...situatia animalelor fara stapân, în România, este cumplita!
RăspundețiȘtergereMaria, stii doar- adesea, viata bate filmul( sau romanul).
RăspundețiȘtergereNu este chiar ceva imposibil sa intelegi sufletele singure. Aproape imposibil este sa le ajuti sa scape de singuratate.
Carmen, cu voia ta, as adauga- ca si a ' stapanilor' de' animale singure'.
RăspundețiȘtergereOamenii singuri devin stapanii animalelor singure.
Mai multe singuratati intr-o singuratate mai mare.
De-ale blocului, cum se spune... Acum, ce să zic, mie îmi plac pisicile. Totuşi, unii/unele exagerează...
RăspundețiȘtergereMai, daca a ajuns stapana presuletului la aceasta solutie extrema, mie una imi pare cam deplasata, saraca. Avem cu totii of-uri si suparari, dar cat de mult te valorezi tu ca om, ca sa ajungi aici?
RăspundețiȘtergereFoarte bun titlul postarii. Cred ca pentru fiecare, viata valoreaza atat cat se iubeste el pe sine. Si din pacate multi ajung sa nu se mai iubeasca din varii motive. Suferim de tot mai multe sindroame sau sindromuri (gramatica asta... :-) ).
Pare comic, dar ascunde multe!
Cine mai stie?
RăspundețiȘtergereFiecare cu ale lui.
Blocul este un mod , asa mi-a venit in minte , deseori, de a-i tine pe oameni mai usor sub observatie. Ca prea suntem diferiti, nu?
Anchkiy, cam asa gandesc si eu.
RăspundețiȘtergereN-am vazut-o niciodata fata-n fata pe stapana presuletului- nu locuim , din fericire, in acelasi bloc; pe cealalta o vad zilnic, in treacat, asa ca , analizez doar continutul mesajului.
Ai putea spune, ironic, la peste 70. de ani... se poate intampla, desi, japonezii construiesc masini pentru varsta a III-a ( pana la 90 de ani).
Convingerea mea este ca viata este tot ce avem mai de pret!
va invit pe blogul de poezie www.mariusaldea.wordpress.com
RăspundețiȘtergeremultumesc!
marius aldea, si eu multumesc!
RăspundețiȘtergerePentru invitatie!
De pe un blog am retinut ca azi aniversati. Sa aveti multi ani cu bucurii!
RăspundețiȘtergere@ daurel, este o mica( mare ) neintelegere.
RăspundețiȘtergereDramatic strigat de ajutor, imensa frica de a nu fi vazut de catre ceilalti!...
RăspundețiȘtergereSinguratatea este greu de dus, adevarat, insa daca un lucru atat de mic poate determina gesturi (fie ele si numai demonstrative) atat de radicale, cred ca deja vorbim de boala.
La noi, spre deosebire de alte tari, majoritatea celor in varsta, odata iesiti la pensie se pregatesc sa moara. Intr-un fel, este firesc sa fie asa. Intr-acolo mergem toti, si daca nu ne-am dus mai devreme, cu atat mai mult la batranete "asteptam" momentul. Dar, spre deosebire de varstnicii din alte tari, care odata iesiti la pensie mai au cautari, citesc, calatoresc, isi analizeaza viata trecuta si cea ramasa inainte, isi dedica timpul activitatilor care le fac placere dar pentru care poate ca nu au avut timpul necesar pana atunci, cei de la noi asteapta moartea bagati deja in cutia de lemn si cu capacul tras deasupra...
Pensionarea = pensionarea din viata! E drept, la asta contribuie multe aspecte locale, mult diferite de cele din "afara": educatie, conditii sociale si financiare, etc.
Oricum, trebuie sa fie tare greu sa ajungi asa! Fie ca doamna cu pisicile, fie ca doamna cu presul...
Ruxi, ca de obicei, mare dreptate ai.
RăspundețiȘtergereSunt doua ipostaze ale aceleeasi varste. Ale singuratatii.
Sunt multe de spus. Stii care este concluzia- poate este impropriu spus ' concluzie'..daca urasc regimul trecut pentru ceva , mai mult decat pentru altele, este ca i-a adus pe oameni in cutiile astea de chibrituri, in blocuri.Varste diferite, profesii diferite, obiceiuri diferite, educatie diferita..toate diferite- laolalta.
Altfel este viata omului in propria-i casuta- fie ea , cat de mica..de saracacioasa.
In bloc stam sub acelasi acoperis, fara sa ne pese unuia de altul..
Asa vad eu lucrurile. Poate ca gresesc..
O zi buna!
Ooooo, e atat de vasta problema incat ar trebui scrise mai multe bloguri pentru a porni spre rezolvarea ei. Pentru a porni doar...
RăspundețiȘtergereDar eu tot cred ca e vorba despre o greseala de scriere, eu cred ca stapana presului a vrut sa spuna ca da foc presului in casa scarii nu ei insasi. Va dati seama ca si asta ar fi o amenintare cu-n dezastru ???!!!
Nu, Fortunanoua, oricat am crede ca putem glumi , problema este foarte serioasa. Si grava!
RăspundețiȘtergereIndiferent din care unghi ai privi lucrurile!
O seara frumoasa!
Si eu cred ca-i o problema serioasa aceea cu cele 10 pisici care dorm la usile vecinilor. Insa in privinta faptului ca colocatara le detine am citit intamplator ca exista o lege care nu permite cresterea pisicilor la bloc, cred ca legea asta va face dreptate proprietarei presului vecin, nu va mai fi nevoie sa recurga la gesturi extreme ci doar la un avocat apoi la o executare silita a unei sentinte.
RăspundețiȘtergereIn cazul pisicilor se pare ca nu vor mai fi probleme cat tinmp va exista legea asta. Dar eu stiu un caz exceptional, la mine in sat exista un crescator de vaci care reprezinta si familia lui asa ca nu ar sacrifica vreuna,in ruptul capului. Necazul e ca vacile astea intra deseori in lanurile oamenilor pentru ca e o turma mare pe care proprietarul nu o poate pazi singur, si face ravagii. Toti satenii l-ar linsa , uneori il bat de s-a cocarjat ca si cocosatul din Notre Dame de Paris....e o problema fara solutie cat timp traieste proprietarul pentru ca nu poate interzice nimeni cresterea vacilor.
O seara lina si pentru tine !!!
Fortunanoua, eu ma refeream la problema batranetii , in general. Si la siguratate.
RăspundețiȘtergereCea cu pisicile si-a gasit o indeletnicire. Prin care ii deranjeaza pe altii. Mai ales, pe o alta singuratica. Amandoua sunt triste. O tristete care atinge niste culmi grave. Cred ca nimeni nu poate rezolva singuratatea si bolile ei.
Atata doar ca vrem sa credem ca le intelegem .
Zic si eu..
Iti multumesc ca stam de vorba despre lucurile astea!
Da, Gina. Ce spui tu, imi aminteste de o emisiune mai veche (a lui Cristi Tabara, parca) in care invitatul - Constantin Balaceanu-Stolnici - a spus un lucru asemanator: ca pe masura ce creste numarul etajelor blocului, creste si singuratatea (desi cuvantul folosit era parca "alienarea", dar nu sunt sigura) celor ce-l ocupa. Paradoxal, desi locuim tot mai aproape, ajungem sa ne vedem si sa ne cunoastem tot mai putin unii pe ceilalti.
RăspundețiȘtergereSi eu sunt de parere ca o viata traita la casa, oricat de mica ar fi casa si oricat de simpla viata, e mai buna, mai curata, mai aproape de natural...
Ce mi se pare adesea si mai ciudat, Ruxi, este ca unii se ' lauda' cu faptul ca nu-si cunosc vecinii.
RăspundețiȘtergerePoate ca este chiar firesc, desi..