luni, 19 iulie 2010

școala de vară

Cioc! Cioc!

La cei opt ani neîmpliniți, este foarte gravă.
Pe sub ochelarii înrămați în roz, ca să se asorteze cu tricoul prins pe umăr, în bretele, îmi trimite niște priviri rugătoare.
Știam de ce vine, doar mă anunțase la telefon. Din cauza omonimelor.
Deși vacanța mare nu este nici măcar la jumătate, ea are de lucru. În toamnă va fi în clasa a II-a.
Aș fi trecut instantaneu peste faptul că a trebuit s-o ajut să-și facă tema, dacă mi s-ar fi părut normal. Adică, dacă asta s-ar fi petrecut în timpul școlii. Și dacă nu m-ar fi șocat inaccesibilitatea cerințelor pentru un copil care, de o lună, a terminat clasa I.
De ceva timp, s-a difuzat prin școli, am văzut și pe la televizor, asta însemnând că și părinții au luat cunoștință, un decret al MEC, potrivit căruia nu se dau teme pentru vacanță. Sunt interzise, categoric!
Recunosc, am mai dat și eu, rareori, elevilor mei de gimnaziu, nu neapărat teme, ci de alcătuit fișe ale operelor indicate ca lectură obligatorie și suplimentară.
Ce am văzut astăzi la puiul acesta de om m-a revoltat. Un caiet la matematică și unul la Comunicare. Caiete, adică niște cărți, ale căror autoare sunt doamnele învățătoare.
Nu mă interesează cel de matematică, pentru că nu l-am văzut. Vorbesc despre cel de comunicare. Întâi că noțiunea de omonime n-ar fi trebuit adusă în discuție. Termenul se învață în clasa a V-a, prin noiembrie, după o recapitulare a tuturor cunoștințelor de vocabular acumulate în cei patru ani de școală.
Fetița care m-a vizitat”în interes de serviciu” și, probabil, sute de alți copii ca ea, care au învățătoare” de excepție”, la tema despre care vorbesc, aveau de scris propoziții cu următoarele omonime:
. bob-sămânță, plantă, sanie.
.broască-animal acvatic, plantă de ornament( nu știam că există),mecanism de închidere a ușii??
.car- insectă care trăiește în lemn( oare câți adulți știu asta?),vehicul tras de boi, constelație de șapte stele, a duce o greutate.
.corn-unul dintre cele două coarne la animale(??), produs alimentar, instrument de suflat, copac( este, de fapt, pom )
.coș- obiect împletit în care se cară ceva, horn, coș de baschet, cutie toracică.
. pui- pui de găină??), mlădiță, pernă mică, pui de mămăligă, pui de somn.
Lejer, așa-i? pentru două dintre cele șaptezeci de pagini, cât are copilul, de lucru, în vacanța mare.
De menționat că respectivul caiet este valabil în clasa a II-a .
Doamna, prevăzătoare, îl vrea rezolvat încă din vară.Nu vorbesc despre faptul că unele presupuse omonime sunt, de fapt, polisemantice, dar asta este altă problemă.
Uitasem- pe coperta acestui caiet stă scris că” lucrarea se adresează celor care vor să se exprime corect în scris și să contribuie la cultivarea limbii române, și este în conformitate cu programa școlară și cu DOOM/2005. Elevii sunt puși în situația de a analiza, de a motiva, de a preciza și de a aplica, în mod conștient fapte și probleme, în clasă, sub îndrumarea învățătorului, acasă, sub îndrumarea părinților , individual, în vacanță..
Non scholae, sed vitae discimus. ..

32 de comentarii:

  1. Ce inseamna "invatatoare de exceptie"? Sau "profesor de exceptie"?
    Eu cred ca e vorba de o persoana care indeplineste, cumulativ, urmatoarele conditii:
    1. Scrie carti, articole, participa la simpozioane, conferinte, tot felul de poiecte, activitati, se "baga in seama" oriunde si oricand poate etc.
    2. Ca o recunoastere fireasca a activitatilor descrise primeste gradatie de merit.
    3. Iar ca o consecinta, nu prea isi mai tine orele.
    4. Cu toate acestea, elevii invata (cel putin, in mod aparent).
    5. Si fac acest lucru rezolvand, cu ajutorul parintilor si/sau meditatorilor, temele kilometrice si dificile pe care le au de facut.
    6. De un real folos sunt si culegerile/compendiile/caietele de exercitii - sau cum le-or fi zicand - realizate chiar de invatatoarele/profesorii respectivi, de cele mai multe ori prin extrem de evoluata tehnologie copy-paste.
    Cam asta.

    RăspundețiȘtergere
  2. Iar ai atins o coarda sensibila. Doua caieto-carti avem si noi pentru vacanta asta. Cu rusine spun, inca nu ne-am apucat de ele. De regula incepem temele de vacanta cam pe 10 iulie, sa avem timp suficient sa le lucram fara stres. Acum insa am incalcat regula. Poate dupa concediu. Vizavi de dificultate, e o normalitate ca inca din primele clase, parintii sa nu isi poata ajuta copiii la lectii. Eu am fost pusa in dificultate de cateva ori chiar, la limba romana pentru ca nu intotdeauna enunturile sunt clare, pot fi interpretate si atunci nu intelegi clar cerinta, iar la matematica din cauza metodelor ciudate folosite. In cazul nostru nu s-a folosit inca termenul de omonime, antonime, sinonime, dar lucram inca din clasa I cuvinte cu acelasi inteles, cu inteles opus, care se scriu la fel dar au inteles diferit, etc. Asta in timp ce pe hol, o doamna invatatoare striga de mama focului: Coborati josssssssssss!!!
    Ei, eu despre pleonasm si cacofonie l-am invatat deja, de buna voie, pentru ca e inadmisbil. Ba chiar ne jucam in masina jocul acesta: descoperiti greseala, asa l-am numit noi. Si ar mai fi multe de zis, dar cred ca plictisesc deja.

    RăspundețiȘtergere
  3. @ Adrian Stoica,

    Cred că titlul de educator „de excepție„ s-a născut din dorința unor părinți de a-și vedea copiii in anumite clase, la care predau anumite invățatoare. Este o armă cu două tăișuri.
    In mare parte , ai explicat cam cine poate fi persoana.
    Clasele in care predau asemenea doamne sunt numeroase..copiilor le vine rar rîndul să fie verificați..in asemenea situație, ce nu se face in clasă se lucrează acasă.
    Copiii sunt prinși la mijloc.
    Mă intreb și te intreb- ce este de făcut?

    RăspundețiȘtergere
  4. Cati,
    Sigur că părintele trebuie să-și ajute copilul-școlar, nu doar să rezolve ceea ce nu ințelege in clasă, chiar in plus..

    Aici este vorba despre un adevărat ”curent„ creat in școli- doamna este cu atât mai solicitată cu cât i s-a dus vestea că dă teme grele, multe, incărcate.
    Când ajung in clasa a V-a, asemenea copii”dopați” nu știu să extragă ideile dintr-un text la primă lectură, nu-și pot exterioriza gândurile despre un text, in câteva propoziții.
    Cred că și din punctul ăsta de vedere școala este in impas. Și nu unul oarecare.

    RăspundețiȘtergere
  5. E absurd - omonime în clasa întâi?!?! D-nezaule...

    Mi-aduc aminte, eram prin clasa a II-a si a III-a si aveam probleme cu matematica, deoarece exercitiile propuse, îmbracate în texte haioase gen cartofii rosii erau în 3 saci galbeni si cartofii albi in 2 saci albastri etc. cerea rezolvarea unui sistem de ecuatii de grad unu si uneori chiar de grad doi. Sora mea (mai mare cu 4 ani)le rezolva in locul meu dar nu stia cum sa-mi explice sa pricep fara ecuatii... iar ceea ce nu întelegi pentru ca e înainte de vreme... nu se fixeaza, nu se retin.

    Sa speram ca o sa revina cu omonimele la timpul potrivit si o sa le trateze asa cum se cuvine alaturi de sinonime, antonime. E nevoie si de putina logica prin comparatie altfel faci varza în capul copilului.

    RăspundețiȘtergere
  6. Of, Ginuța, ce mă întristează poveștile astea :( Ți-am spus că am dat meditații la engleză și română (la asta doar până la cl.a 8-a) timp de 14 ani și exact de asta m-am lovit și eu. Copii robotizați, extenuați de miile de exerciții și teme aberante, care la 10-12 ani nu puteau să-mi răspundă la simpla întrebare: ce îți place ție să faci? Erau șocați la început că nu le dădeam teme pentru că preferam să lucrăm împreună și că uneori învățau prin joc. Ca să nu mai spun de cât de mult se legau de mine pentru că și vorbeam, comunicam cu ei, nu doar le dictam și le ceream teme. Uneori îmi pare rău că nu m-am băgat în învățământ, dar mi-e teamă că m-ar fi înghițit și pe mine sistemul. Păcat ...

    RăspundețiȘtergere
  7. Gina, acesta e unul dintre motivele pentru care copiii incep sa urasca scoala, chiar ajung sa aiba un fel de fobie de scoala.
    Nu vorbesc aiurea si ar trebui sa se schimbe odata programa!Prea multa materie si prea complicata pentru varstele acestea mici.

    RăspundețiȘtergere
  8. Manon,
    Așa cred unii, așezați vremelnic in fața copiilor, că le pot ”lumina” mințile- scornind teste și probleme, ca pe vremea lui Trăznea.
    Unele doamne invățătoare, determinate de dorința de a câștiga, cu orice preț, ”puncte”- a devenit o boală, chestia asta- scormonesc prin manuale pentru clasele mari, adună, lipesc exerciții și vin apoi de-i ” fericesc ”pe micuți.
    Lor le ”cresc acțiunile”, iar bieților copii le crește frica de școală, transformată, mai apoi , in dezinteres. Și tot așa..

    RăspundețiȘtergere
  9. Gabi,

    Tocmai in ce spui se află răspunsul la adevăratele probleme ale școlii. Din cauza nepriceperii și dezinteresului adulților, copiii urăsc școala.
    Ăsta este un mare pericol, foarte mare, pentru societate.

    RăspundețiȘtergere
  10. Mi se pare foarte greu pentru un copil care a terminat clasa I. Dar nici cu hotararea de a nu se da teme pentru vacanta nu sunt de acord. Ar trebui sa fie ceva intre -nici prea dificil dar nici deloc.

    RăspundețiȘtergere
  11. Eu una nu dau teme de vacanta...La inceputul carierei dadeam dar nu le corectam din lipsa timpului asa ca am renuntat.Cat despre nivelul ridicat al cerintelor am discutat deseori.Ideea este ca foarte putini ajung sa atinga acea performanta iar marea majoritate nu asimileaza nici macar baza.Eu am cerut deseori colegilor mei invatatori ca elevii de clasa a patra sa cunoasca foarte bine cele 4 operatii.Atat!

    RăspundețiȘtergere
  12. LiaLia,
    Nu te-am mai văzut de-o veșnicie..Bine-ai revenit!
    Știu că iubești copiii, știu că tu ai un stil special de a-i apropia de invățătură, cum, de altfel, au unii dintre dascălii adevărați, cunoscători ai meseriei, metodicii și pshihologiei copilului.
    Rău este că nu au toți copiii parte de profesori adevărați.
    Și mai rău este că nimeni dintre cei răspunzători de soarta invățământului nu este, cu adevărat, interesat de schimbări esențiale și corecte.

    RăspundețiȘtergere
  13. Anielle,
    Meseria de invățător/profesor are și o latură specială- acea artă , prin care adultul se apropie treptat de sufletul ,copilului, ajutându-l să se deschidă, ca un muguraș. Apoi, lucrurile devin simple. Dacă pasul de care vorbesc este neglijat sau dacă se face brutal, dispare interesul.
    Tema presupune multă gândire, alegere potrivită..cumva, trebuie să se procedeze astfel incât copilul să simtă că are ceva de făcut.Că trebuie să facă, pentru că-i este bine.
    In privința lecturii, trebuie să se implice, neapărat , și familia.
    Teme de vacanță ?
    Nu așa cum are fetița cu ochelari inrămați in roz..

    RăspundețiȘtergere
  14. Elite,

    Dacă toți copiii care vin in clasa a V-a ar ști tot ce se poate ști despre cele patru operații la matematică , ar avea o gândire limpede. Ar fi , apoi in stare, să judece orice problemă.
    Dacă ar ști să extragă clar , bine formulat, ideile dintr-un text la prima lectură și ar putea să formuleze enunțuri corecte, cu mesaje limpezi, pornind de la cuvinte al căror sens il cunosc, am avea un invățământ sănătos, niște copii normali, o școală in care și cei mari și cei mici ar lucra de plăcere.
    Copiilor trebuie să li se descopere nivelul de ințelegere in clasele mici, să se pună bazele scrisului corect și al cititului motivat.
    Așa zic.

    RăspundețiȘtergere
  15. ? Care este ?

    Dorinta cui?
    de a avea un catel de buzunar..si mie mi-ar placea..am spus eu asta?sau?

    Nu avea legatura cu postul meu:)..
    Hmmm:-?

    RăspundețiȘtergere
  16. lfthfy,
    Scrie in prezentarea ta!
    Nu in post.
    Mi s-a părut ceva simpatic!

    RăspundețiȘtergere
  17. Sa stie superdotata invatatoare ca insecta care traieste si scobeste in lemn este CARIE si nu car.O carie-doua carii.
    Eu stiu ce se urmareste=indobitocirea populatiei acestei tari din scutece incepand.Ingrozitor,sunt revoltata.
    Criminalii! ca nu pot sa le spun altfel.

    RăspundețiȘtergere
  18. Elise,
    DOOMul indică forma- car/cari-s.m.Eminesci spunea”cariu”..vezi, tocmai faptul că respectivul cuvânt se folosește și in variantă regională este o dovadă că asemenea situații ar trebui evitate.
    In niciun caz nu se dau spre rezolvare copiilor din clasele mici.
    Este dureros să vedem că tot ce am construit noi , cu pasiune, trecând peste mari praguri , se duce de râpă.
    Iți mulțumesc pentru gânduri!

    RăspundețiȘtergere
  19. Sunt indignat!
    Sunt mai multe ONG-uri de protectia diverselor diversitati, decat pentru cresterea armonioasa a pruncilor...
    Oricum am coti-o, tot la familie ajungem; copiii trebuie sa ne fie dragi, restul vine natural...

    RăspundețiȘtergere
  20. @Daurel,

    Chiar așa!
    Aud că in constituția SUA se garantează dreptul la fericire. Noi o distrugem in fașă..
    Da, copiii sunt florile iubirii, in familie trebuie să li acorde mare dragoste.
    Asta inseamnă și grijă pentru ce se intâmplă la școală.
    Mulțumesc!

    RăspundețiȘtergere
  21. Din nou am să spun că nu mă mai miră nimic, iar copiii sunt tracasaţi în fel şi chip sub eticheta - Lasă, să fie bine pregătiţi. În vremea mea se luau lucrurile un pic mai încet, pentru ca materia să se implementeze mai bine în creieraş. Acum se doreşte viteză, ca şi cum capacitate de procesare a copiilor ar fi extrem de mare. Greşit.

    RăspundețiȘtergere
  22. Cris,

    Dacă cineva - nu doar o persoană, ci un compartiment al instituției care conduce invățământul- s-ar ocupa corect de problemă, ar descoperi că nici măcar insușirea rapidă a cunoștințelor nu se vrea.
    Este o goană a unor invățătoare și profesori de a le da de lucru copiilor, din lucrările ”proprii”.
    Fără o altă motivație.

    RăspundețiȘtergere
  23. Spuneai nu cu mult in urma ca solutia salvatoare o astepti de la scoala. Despre scoala aceasta era vorba? Fiindca situatia pe care o mentionezi pare extrem de salvatoare. Ii salvam pe copii de pofta de a mai veni la scoala. Este si aceasta o performanta, nu-i asa?

    RăspundețiȘtergere
  24. Florentin,
    Și atunci ,și acum , vorbesc despre acea școală in care cred. O școală cu profesori și invățători adevărați, care știu meserie, care se dăruiesc, care au devenit educatori, pentru că asta și-au dorit, pentru că asta le place să facă.
    Ce am scris aici este revolta mea.

    RăspundețiȘtergere
  25. Nu aţi adăugat şi faza cu referatele făcute de elevi şi din care tănticile profesoare îşi extrag seva pentru viitoarele cărţi.
    Eu ştiam că pentru a scrie o carte unui om îi trebuie ani, de exemplu: eu mă chinui din 2003 pentru că scot ceva din mine şi nu de pe cine ştie ce site... În tot timpul ăsta am citit cărţi şi mi-am cizelat stilul de a scrie.
    Din păcate există mulţi farsori în învăţământ ce nu ştiu să folosească "pentru că", şi care iau faţa adevăraţilor dascăli ce au menirea de pedagog întipărită în sânge.

    RăspundețiȘtergere
  26. Așa este, Costea, referatele au devenit o componentă puternică a invățării. Adulții se (pre)fac că dau sarcini, copiii, imitându-i, iau subiectele gata făcute de pe internet, profesorii adună ce se poate din ele, apoi ”concep” cartea, o publică și ea ajunge la” consumatorul”, obligat s-o cumpere.Și s-o lucreze.
    Nimic nu se pierde, nimic nu se câștigă, totul se transformă...

    RăspundețiȘtergere
  27. Pentru ca sunt in sistemul asta de invatamant de 13 ani, pentru ca am vazut procesul de indobitocire incapand de la o varsta frageda si pana la cea adulta, marturisesc ca mi-e groaza de faptul ca, prin toate astea, va trebui sa treaca si fiul meu.
    Probabil ca e putin in afara subiectului - sau poate nu: o colega a mea are mai multe carti publicate. Carti pe care ii obliga pe elevii ei sa le cumpere. Cartile respective sunt concepute ca fise de lucru care sunt taiate, decupate, scrise. Motivul? Nu cumva sa le faca cineva copii xerox... nu cumva sa le refoloseasca cineva dupa un an de zile...
    De cele mai multe ori mi-a fost jena ca sunt in sistemul asta. Si intotdeauna am ramas, din naivitate, cred.

    RăspundețiȘtergere
  28. Sayydah,

    Te inșeleg. Bine de tot.
    Copiii mei, mai in glumă, mai in serios, mi-au repriâoșat că n-am scris nicio carte.
    Ceva de specialitate aș fi scris doar dacă aș fi fost convinsă că realizez cu adevărat ceva special, nu chestii de astea- copieri, tăieturi, adăugiri și tot așa. Stii ce mi se par astea? Mă jenez să folosesc cuvântul-mizerie..
    Nu trebuie să-ți fie jenă că ești profesoară, câtă vreme iți faci frumos și corect meseria!

    RăspundețiȘtergere
  29. Mi se pare că, orice aş spune,nu pot exprima clar ce gândesc, ce furie mă încearcă, ce neputinţă mă macină... Sunt mama unui copil care va merge la şcoală peste doi ani - deşi înţelesesem că s-ar intenţiona să se impună începerea clasei I la 6 ani (!!!!!!!!!). Desigur, cu toţii vrem să avem copii deştepţi, pregătiţi, omniştienţi. Dar e scandalos cum haosul din învăţământ ni-i transformă în orice altceva... Cum Ministerul Învăţământului - ca toate celelalte, de altfel - sunt conduse de oameni din ce în ce mai paraleli (fie-mi admisă exprimarea!)cu ceea ce trebuie făcut.

    RăspundețiȘtergere
  30. Adele,
    Iți ințeleg revolta.Aveți posibilitatea , ca părinți, să vă apărați drepturile copiilor voștri.
    Un copil de șase ani are dreptul la copilărie.
    Noi credem că, dacă copilașul știe să citească inainte de a merge la școală, ar fi atins, deja, niște performanțe.Fals, total fals!
    Toate, la timpul lor!
    Copilul trebuie să primească, inainte de toate, iubire!

    RăspundețiȘtergere
  31. Cat am fost in Ro am vizitat cu dor si placere o librarie de faima din orasul din NV Romaniei, unde mergeam deseori cat inca aveam domiciliul acolo. Ideea era sa cumpar carti in romana, mai ales pentru fete, dar si pentru noi. Am gasit pentru Silvia care acum va trece in clasa intai, o carte tare frumoasa cum ii place ei, despre viata animalelor. Am zis ca o luam. Eu mi-am continuat cercetarea cartilor de pe rafturi, timp in care sotul meu face descoperirea ca "cartea e pentru copii de pana la 4 ani" si ca nu merita. Eu nu ma uitasem pentru ce varste e indicata cartea, citisem insa putin in interior si mi se paruse putin cam grea si pentru Silvia, care aproape are 7 ani. Am luat-o, a meritat. Silvia ma intreba cam la 2-3 cuvinte ce inseamna ele(asta era ideea sa invete cuvinte noi). In schimb limbajul folosit pe alocuri mi s-a parut greoi si mie...si m-am intrebat: de ce folosesc scriitorii de copii un limbaj atat de greoi? Probabil ca raspunsul se afla in postarea ta. Probabil ca daca in cl.I lucreaza deja la omonime, atunci sunt in stare sa inteleaga si limbajele complicate.
    Nu are rost sa spun cat sunt de frumoase si simple, pe intelesul copiilor cartile de copii de aici...e o placere pentru ei sa le citeasca. Eu am inceput cu carti de copii si de adolescenti cand am inceput invatarea limbii suedeze, a fost o placere adevarata.

    Despre sistemul de invatamant de aici am mai scris. Nu ca ar fi perfect, dar mai uman si gandit pentru copii.

    Te imbrastisez Gina. Un we de exceptie sa ai!

    RăspundețiȘtergere
  32. Salmi,

    Scriitorii vorbesc așa , pentru că nu știu să se vadă copii. Adulții- nu toți, dar destul de mulți- sunt mult prea departe de lumea copiilor.
    Da, sistemul vostru este relaxat, copilul simte libertatea.
    Așa cred că ar trebui să fie școlile din toate statele.
    Iți mulțumesc mult!
    O seară frumoasă!

    RăspundețiȘtergere