De cocoșul galic, ca simbol al Franței, desființat de către Napoleon, reluat odată cu cea de-a treia Republică, știam. Că are legătură cu faptul că romanii îi numeau pe francezi gali, că se referă la moțurile roșii ale francezilor este treaba lor.
Cocoșul galic este simbolul deșteptării. Sună atât de convingător!!//
Când am văzut cocoși roșii pe toate obiectele artizanale portugheze, am întrebat-o repede pe Maria, ghida portugheză.
M-a lămurit .
Simbolul lor este cocoșul . Cocoșul portughez. Care nu are nimic în comun cu cocoșul galic.
Tocmai ne intorceam de la Santiago de Compostella. Din Spania. Deschid o paranteză. Fie doar pentru a visa cu ochii deschiși și a-i asculta legendele, acest minunat lăcaș spaniol merită văzut.
Onixul și scoica cu perlă sunt semnele care îmi vor tot aminti de trecerea intr-o zi cam noroasă prin locurile unde , cu sute de ani în urmă, pelerini din toate colțurile lumii băteau drumuri nesfârșite, indiferent de vreme, spre a a ajunge la locul sfânt.
Compostella, drumul stelelor!
Sună atât de frumos!
Ca un șirag de perle!
Legenda spune că un pelerin mergea la Santiago, pe drumul portughez. Obosit, el face un popas la Borselus, unde este invitat la un banchet. Nu era un pelerin oarecare.
In timpul dineului, a dispărut o tavă de argint, deosebit de frumoasă. Pelerinul a fost învinuit de dispariția ei.
In acel moment, la masă, se adusese un cocoș mare, fript.
Convins de nevinovăția lui, pelerinul a spus : sunt nevinovat. Pentru a –mi arăta nevinovăția, cocoșul acesta va cânta.
Și cocoșul a cântat.
Pelerinul și-a putut continua drumul.
Cocoșul a devenit simbolul pelerinajului liber spre Santiago de Compostella, dar și spre Franța.
Vremea a trecut, simbolul și-a mai pierdut din importanță.
La inceputul secolului trecut, a fost nevoie de un simbol care să-i ocrotească pe portughezi. Cocoșul și-a reintrat in drepturi.
Mai sunt și alte povești, desigur, despre găina care cântă cocoșește..
Cocoșul roșu face să se vândă cu mare succes tot felul de obiecte artizanale , lucrate in serie sau manual.
Nu știu de ce, dar vorbind despre el, mi-a venit in minte costisitoarea frunză, care ar trebui să ne reprezinte, după ce Dracula își va fi pierdut din forța de seducție.
Mi-a plăcut legenda. Nu o ştiam. Un final de săptămână cât mai bun, Gina...
RăspundețiȘtergereFrumoasa legenda.
RăspundețiȘtergereStii, Gina, poate ne-ar trebui si noua un cocos care sa ne strige desteptarea.
Nici eu nu stiam legenda, e tare frumoasa. Iar Santiago de Compostella mi-ar placea sa-l vad intr-o zi, am auzit multe despre acest loc.
RăspundețiȘtergereDespre brand-ul de tara ce sa zic? Dracula ar fi de "exploatat" cu o singura conditie: sa se prezinte turistilor adevaratul Draculea... Cred ca s-ar vinde mai bine adevarul.
Stii, aici am gasit o carte scrisa de un englez. Planuiesc s-o cumpar. O carte - in traducere aproximativa, "devarata viata a lui Dracula" - in care este prezentat omul, marea si unica lui iubire (uite ca au aflat si strainii de ea!), imensa dorinta de-a avea o tara curata si cinstita, relatia extraordinara cu cel care i-a fost prieten credicios toata viata si tradarile ce i-au adus sfarsitul.
Pacat ca am ajuns sa pretuim mai mult fabulatiile - vampirii in speta -decat viata reala!
Citind despre Cocoșul portughez și Santiago de Compostella (loc cunoscut și iubit de mine), mi-am amintit de Carcassonne (poate cel mai iubit...) și momentul când prințesa Carcas a făcut clopotele să sune, anunțând victoria....Carcas sonne! Nu doar cocoșul e simbol comun între cele două țări!
RăspundețiȘtergereAm citit tot. Povestești fascinant!
Cris,
RăspundețiȘtergereSunt atâtea legende!! Una mai frumoasă decât alta!!
Știi cum le percep? ca o lume paralelă. Și tare îmi plac!!!
Dragă Cati,
RăspundețiȘtergereCam așa am gândit și eu.
Oricum, nu o găină care cântă cocoșește.
Ruxi,
RăspundețiȘtergereCredeam că sunt ân țara asta destui oameni plătiți să gândescă și să creeze un brand. Chiar am participat la un vot aici, pe internet.
Draculea este invocat adesea, pentru spiritul lui justițiar. Atunci de ce să ne reprezinte o figură care nici n-a existat?
Vezi ce simplu și simpatic este cocoșul portughez? Și ce legendă..
Mirela P,
RăspundețiȘtergereCând vine vorba de legende, nu mai căutăm adevărul..ne hrănim cu frumusețea poveștii. Și cred că asta contează!!
Avem și noi atâtea!!
Avem si noi in Romania un Cocos... Ma rog, din familia Cocos. Si acum scrie o legenda, insa putin cam nefasta! In care finalul nu este deloc stralucitor... Si gaina din poveste, cu numele doamnei din Troia, tot se straduieste sa cante precum cocosul, adica sa devina mare stapan. Si tare imi este teama ca va reusi...Vom vedea finalul mult mai aproape decat ne imaginam!
RăspundețiȘtergereFlorentin,
RăspundețiȘtergereO vorbă zice că atunci când ai asemenea gânduri să scuipi în sân.
De data asta nu sunt de acord cu tine.
Nu se poate!
Găina cu nume princiar, din realitatea nostră carpatică, să cânte cocoșește și să clocească perluțe in cuibul ei .Lângă cocoșul din dotare. La ea acasă.
Tot sper că se va găsi un vultur. Unul adevărat.
Bunica mea, taranca simpla, cu putine drumuri inafara hotarului, imi spunea din cea mai frageda copilarie: gaina care canta cocoseste sa-i sucesti gatul!
RăspundețiȘtergereKid,
RăspundețiȘtergereȘtia bunica ta ce-ți spune!
Nu am stiut care e simbolul portughezilor si nici legenda asta frumoasa pentru care iti multumim, Gina.
RăspundețiȘtergereParca am comentat ieri...
RăspundețiȘtergereAr fi ca, noi, romanii, nu acceptam un simbol banal; tre'sa fie ceva mare, eventual calare...
Oricum, sa fie mai falnic decat al ungurilor...
Sunt multe legende ce merita aduse de cei ce le cunosc.
RăspundețiȘtergereMultumesc pentru modul deosebit de a povesti.
Corectare: mult prea scumpa frunză! Cu banii respectivi se putea face ceva frumos, util, care ar fi avut mai mult răsunet propagandistic decât frunza. De fapt, scandalul ce a urmat a adăugat publicitate!
RăspundețiȘtergere@ Daurel,
RăspundețiȘtergereCu toate că esențele tari se țin în flacoane minuscule.
Gabi,
RăspundețiȘtergereMă bucur dacă ți-a plăcut povestea. Dar din dar se face dar!!
Denisia,
RăspundețiȘtergereMă bucură nespus cuvintele tale!
Zamfie de Turda,
RăspundețiȘtergereDa, așa este, mulți bani, mult zgomot, fără succes.., din nefericire.
Santiago de Compostella apare si in "Alchimistul" de Coelho, nu?
RăspundețiȘtergereDoarEu,
RăspundețiȘtergereCitisem că Paulo Coelho a fost în pelerinaj la Santiago de Compostella, iar apoi a scris ” Jurnaluln unui mag”.
Cu ” Alchimistul ” a intrat in ” Cartea recordurilor„, a fost tradusă in 67 de limbi. Eu am citit trei cărți scrise de el- ” Veronica se hotărăște să moară”, ” manualul războinicului luminii” și„ Al cincilea munte”.
Am citit ” Alchimia babiloniană „ a lui Mircea Eliade. Foarte interesantă carte, deși este printre primele sale scrieri.
Când am fost în iarna, la Budapesta la bai, erau acolo 2 fete din Santiago de Compostella (le-am auzit vorbind). Erau tinere plinute, ca doua budinci proaspete. In ciuda faptului ca nu respectau întocmai idealul 90-60-90 atrageau privirile tuturor prin voiciunea lor naturala. Asa ma retinut forever numele interesant "Santiago de Compostella".
RăspundețiȘtergereSper sa vizitez orasul într-o zi.
Trebuie să mergi la Santiago de Compostella, Manon!
RăspundețiȘtergereN-am fost atentă la fețele fetelor.Altceva am văzut și m-a interesat- drumul pelerinilor, povestea lor!