”andante melancolic

si gratios care pregateste admirabilul adagio al iernii.” George Sand

Frumoasă ca o divă, șăgalnică, în  mersul ei imperceptibil, printre ierburi,  flori, păduri  și pajiști, cochetă  cu discreție, ținând  în degete lungi, de pisică leneșă, nuci plesnite în coajă, ciorchini zemoși de tămâioasă,  copilăroasă  pe sub prânz,   sobră  către asfințit,  colorată în obraji, când  cu puf de crizanteme, când palidă ca frunza ofilită de   tei, cu un ochi râzând, cu altul plin de lacrimi reci, de  brumă, doamna asta, cântată cu  patimă, orgolioasă, dar plină de dor, tăcută și rea, supărăcioasă din te miri ce, blândă ca o mănușă fină,  o fi fost cândva femeie?

object h

<