Portugal .Dacă, dintr-un motiv, total străin de tine,
ți s-a întâmplat să 
pierzi toate fotografiile, semne fizice ale 
trecerii tale, unice, poate, prin locuri dragi, îmi vei înțelege starea...
ți s-a întâmplat să 
pierzi toate fotografiile, semne fizice ale 
trecerii tale, unice, poate, prin locuri dragi, îmi vei înțelege starea...
Noroc că pe lumea asta există prieteni!Am recuperat o parte din farmecul unei fabuloase croaziere pe Duoro,
Porto, intr-o splendidă zi de august 26.
La noi , ar fi apus soarele.
La noi , ar fi apus soarele.În Portugal, strălucea, în toată splendoarea lui astrală!!
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
O poveste, păstrată în clipe..în vocea depărtării.
minunate, Gina. am mai vazut poze din Portugalia si toate mi s-au parut frumoase. cred ca e un loc de vis. n-am ajuns acolo. ma bucur ca ti-ai clatit agitatia cu putina liniste si relaxare.
RăspundețiȘtergerefoarte frumoase locuri ai vazut vara asta, Gina! inteleg de ce te-a intristat atat pierderea fotografiilor...
RăspundețiȘtergerepana la urma insa, ce este extraordinar, e ca ai putut merge si vedea minunatia Portugaliei cu ochii si cu sufletul tau. sunt sigura ca amintirile ce ti-au ramas, nu se vor putea pierde niciodata, decat daca tu insati vei decide intr-o zi sa le stergi.
o zi frumoasa!
iar Lisboa unul dintre cele mai frumoase oraşe prin care am trecut
RăspundețiȘtergereShanti,
RăspundețiȘtergereȘtii cum e?
Cred că totul se petrece undeva, în minte, în suflet..În câțiva ani, am făcut câteva croaziere.Dacă ai o stare specială , și, în general, când ești în vacanță, ai , toate locurile văzute în curgerea lentă a vremii, de pe puntea unui vapor, par coborâte din basm.
Mă gândeam, cu o strângere de inimă că poate chiar mai frumos s-ar vedea Bucureștii s-ar vedea ca o poveste, dacă..
Dacă..
Cui îi pasă cu adevărat?
p.s. Mi-a plăcut mai mult Porto decât Lisabona, vezi? alții spun altceva..
O zi frumoasă îți doresc!!
Ruxi,
RăspundețiȘtergereAșa este! L-aș mânia pe Dumnezeu, dacă aș spune altceva.
Pierderea fotografiilor am simțit-o ca o rupere de ceva ce-mi aparținea , cumva, organic.Da, am imagini în suflet, multă vreme le voi avea în minte, dar fotografiile reîmprospătează trăirile..
O zi frumoasă și ție!!
Doctorultău,
RăspundețiȘtergereTocmai îi spuneam lui Shanti despre cum simt eu orașele..
Am găsit o Lisabona cam obosită, prea multe case lăsate, abandonate, am văzut două cartiere cam ciudate, apoi români veniți cu scopuri necurate.
Nu pot spune că mi-a displăcut Lisabona, dar nu mi-aș dori să locuiesc acolo.
părerea mea..nu știu cât contează..
Splendida rochita, Gina !
RăspundețiȘtergereCat despre poze, nu stiu cum e sa le pierzi dar imi inchipui cat de greu iti poate fi ( eu umblu cu un aparat foto in geanta si tin atat de mult la nimicurile pozate de mine !).
Sunt superbe, iar cel care a reusit sa vada toate aceste minunatii cu propriii ochi nu poate fi decat extrem de fericit.
RăspundețiȘtergereOricum iti inteleg durerea pierderii propriilor fotografii, dar tot ai un motiv de bucurie - ai gasit o prietena care a mai atenuat din ea.
O zi frumoasa Gina!
Ce fericita trebui sa fi, Gina pentru ca ai fost acolo.Nu credeam ca poate fi asa de frumos.Ce albastru e cerul si marea, iar oamenii sunt fericiti.
RăspundețiȘtergereAnielle,
RăspundețiȘtergereMulțumesc!
Da, uite vezi? și în privința asta semănăm- țin mult la nimicurile mele. Ele sunt eu.
Acum chiar că mă jenez, știi cum e..țara arde și eu plâng după poze, erau ale mele, erau clipe unice.
Mi le-a șters.
Nu mai sunt..
Cati,
RăspundețiȘtergereȘtii chestia asta cu fericirea este ceva greu de conceput, de crezut, de fapt, fericirea este un mod de a trăi clipa. Atât, clipa. Nu poți fericit o zi, o săptămână..așa cred.
In excursia de care tot vorbesc , am fost fericită, pe momente- în croazieră, la Fatima a fost altceva, cred că revelație sau este prea mult spus, oricum am gustat pacea locului, ceva care venea din sacrificiul și stăruința oamenilor bolnavi de a cere sănătatea.
Și a mai fost ceva- seara cu muzică ” fado”.
Asta nu seamănă cu nimic altceva.
Găbița, da, poate că am sorbit un pumn de fericire. Strop cu strop.
RăspundețiȘtergereO zi bună să ai!!
un gând ca o amintire...aşa e şi o fotografie, Gina!
RăspundețiȘtergereanna
Anna,
RăspundețiȘtergereȘtiu și eu?
Atâtea gânduri..
Fotografia adună gândurile, de asta îmi place să fac poze.
Când nu le mai am, sufăr.
O zi bună!!
Frumoasă călătorie, şi am făcut-o cu drag. Atunci când spun Portugalia, mă gândesc, inevitabil, la fado. Transmite atât de mult...
RăspundețiȘtergereCris, da.
RăspundețiȘtergereCândva, am ascultat-o pe Amalia Rodrigues. Sunt ani mulți de atunci, cred că a câștigat un cerb. Apoi, n-am mai ascultat muzica asta.
Ultima seară a excursiei a fost dedicată acestui gen. A fost superb! Cântăreții lor au ceva special, nu doar în voce, în atitudine. Un fel de dramatism natural, trăit, fără a fi teatrali.
Mi-au plăcut mult!
Parca ar fi repetarea excursiei.probabil aceta-i farmecul si rostul imaginilor...
RăspundețiȘtergereCa deobicei, spun (si) o poveste de-a mea...
In 1986 am fost trimis de IOR Buc., ca persoana care sigur se va intoarce, sa ocup un loc in stadion la Sevilla la meciul Steaua- Barca...Nu mai spun ca jumatate dintre colegi nu s-au mai intors, inapoiat...; m-a intrigat ca un coleg "inapoiat", un maistru,mi-a cerut insistent filmul sa-l prelucreze; se pare ca l-a predat la Securitate pentru a-i urmari pe cei ramasi in Spania...
PS. Mai am biletele, poate scot un ban de la microbisti...Sau de la Becali.
Anonim,
RăspundețiȘtergereSigur, un film este, într-un fel, ” oglinda” în care se văd întâmplările, locurile,oamenii, se intuiesc trăirile.
”Înapoiatul” știa el ce știa, avea ”școală”.
Becali ce-ar face cu biletele?
Păstrează-le!Tocmai acum să te desparți de ele?
Eu țin tot felul de nimicuri, compun o lume nevăzută.
Ce loc albastru!Minunate imagini!
RăspundețiȘtergereNorocul din lumea asta sunt prietenii.
Angi!
RăspundețiȘtergereDa, este minunat să ai prieteni adevărați!!
soare si mult albastru. Portugalia este in visele mele tot asa cum e la tine :)
RăspundețiȘtergere