lobby , pe nepusă masă

Cred că oricare femeie, indiferent de  siluetă, vârstă, privire, ten sau mers, se simte  fericită când i se  face curte. Când complimentul vine de la o femeie, exceptând excentricitățile, laudele dau și mai bine.

Bluza mea cu ajure a plăcut  mult braziliencei înalte , care ocupase fotoliul  alăturat,  din holul hotelului. Zâmbitoare, m-a intrebat dacă sunt franțuzoaică.

De ce aș fi mințit?

Soțul ei, un tip și mai înalt, auzind de România, s-a interesat imediat de Dracula. Am vorbit puțin pe tema asta, pentru că mie chiar îmi displace, l-am văzut expus in  toată cruzimea intr-un loc  perfect în muzeul de ceară din Londra. M-am speriat, când am dat cu ochii de el.

Cei doi brazilieni au fost curioși să afle ce ar putea vedea in România.

Întâi mi-a venit in mintea frumusețea Maramureșului, pe care, cu sfială recunosc, că am gustat-o, abia   in urmă cu doi ani. Laudele au fost  sincere. Apoi le-am povestit cât am putut de corect și de convingător despre mănăstirile Moldovei, pe care le-am vizitat cu mare interes, de două ori, la distanță de mulți ani.. N-am uitat litoralul. Nici Delta Dunării, deși cineva mi-a spus  că ar fi in paragină.

Grupul meu pleca la Porto. Cei doi brazilieni mergeau la plajă.

Ne-am revăzut la intoarcere.

La fel  de  zâmbitori, mi-au spus că  la vara viitoare vor veni in România. Nu cred că intre timp, verificaseră informațiile mele.

Schimb de adrese n-am făcut, asta era preocupare importantă, dar  extrem de dificilă, care ține de  vremea  când a sta de vorbă cu  un străin era   mare noroc.
Cu două fețe.