sâmbătă, 18 septembrie 2010

în dimineți de toamnă,

poezia are parfum de tufănele.
Ascunde printre rime vraja aurului stins în rostogoliri de armonii.//
Aș vrea să pot opri, în căușul palmei, un strop din zborul toamnei, din freamătul clipei și al nemuririi.
Să le pot dărui unei prietene foarte dragi sufletului meu!
Cu toate gândurile mele bune!
Cred în forța binelui!
În puterea lui de a vindeca totul!
Știu că-i plac poeziile de dragoste și muzica profundă..


Balada unei stele mici , de George Topârceanu

Ţii minte tu, iubita mea,
O noapte de argint în care
Mi-ai arătat pe cer o stea
Din Carul mare?

Cu faţa-n sus spre Dumnezeu,
Lăsându-ţi capul să se culce
Pe braţul meu,
Te legănam, povară dulce.

Deasupra noastră, un castan
Cu frunze pudic răsfirate
Pentru-a servi de paravan
Iubirilor nevinovate,

Tinzând o ramură-n zadar
Ca să ne apere de stele,
Fusese martor ocular
La toate cele.

Şi nu mi-ai spus atunci nimic,
Dar când mi-am coborât privirea,
Un deget mic
Mi-a arătat Nemărginirea.

Un strop de-argint a lunecat,
Şi, cu paloarea-i siderală,
Pe cerul negru a-nsemnat
Un fir subţire de beteală...

Ţii minte ce fior străin
Trecu atunci, din constelaţii,
Prin bluza ta de crepe-de-Chine
Cu aplicaţii?

Ce veşti din cerul depărtat
A nins pe fruntea ta zenitul?
Ce gânduri tainice-ai schimbat
Cu Infinitul?...

Sclipind departe, prin frunziş,
O stea smerită şi albastră
Sta singuratică, pieziş
Deasupra noastră.

Şi ca un spin,
Cu raza-i rece şi subţire,
Mi-a strecurat un gând străin
În visul meu de fericire.

Zicea: - Sub cerul vast şi mut
V-a aruncat aceeaşi soartă
Pe-un strop de lut
Ce-n învârtirea lui vă poartă.

Sărman atom sentimental!
Nu ştii tu oare
Că viaţa voastră-i colosal
De trecătoare?

Zicea: - Mă mir că te-ai gândit
Să-mi cânţi o odă.
De când poeţii s-au prostit,
Amorul nu mai e la modă.

Oricum, voi sunteţi prea mărunţi
Şi eu, prea mare...
N-ar fi mai bine să renunţi
Şi să vă duceţi la culcare?

Că nu există pe pământ
Mai venerabilă manie
Decât - sub stele jurământ
Pe veşnicie.

Şi nu există-n univers
Mai mare crimă
Decât - la coada unui vers -
Să pui o rimă...

12 comentarii:

  1. Multumim, Gina.Pentru versuri si melodie.

    RăspundețiȘtergere
  2. Toparceanu e unul din poetii favoriti. IN aceasta vara, mi-au fost recitate trei din poeziile lui... de omul care m-a cerut de sotie... iar eu am crezut ca e gluma. Acum astept sa vad ce se va intampla... poate Toparceanu ma "iubeste" si ma salveaza.

    RăspundețiȘtergere
  3. Norocoasă prietena ta, că te are. :)
    Îndrept şi eu un gând bun către ea: citind printre rânduri, mi s-a părut că ar avea nevoie de cât mai multe. Uneori, gândul bun al unui străin poate rezona la fel de puternic ca cel al celui mai bun prieten. Şi, apoi, prietenii prietenilor mei sunt şi prietenii mei, nu. :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Frumoasa dedicatie;
    nu stiu daca am mai citit poezia asta...

    RăspundețiȘtergere
  5. Bine te-am regasit prietena draga!Printre picaturile de ploaie ce bat in geam si prin aburul cafelei,am citit versurile tale si m-am simtit...acasa!

    RăspundețiȘtergere
  6. Toparceanu emana multa,multa viata.Prietenia adevarata...la fel.
    Zilele acestea am trait la maxima intensitate.Iubesc viata!!!!Iubesc prietenile!!!!
    Frumoase versuri...cu rima cu tot:).

    RăspundețiȘtergere
  7. DarEu,

    Asta zic și eu minunăție!
    Ai grijă, dacă îi place Topârceanu, este un tip deosebit!!
    Mult noroc!!

    RăspundețiȘtergere
  8. Adele,
    Da, are nevoie de multe gânduri bune!
    Mă bucură gândurile tale!!

    RăspundețiȘtergere
  9. Elite,


    Bine ai revenit, mămică fericită!!
    Un an școlar fericit vă doresc!!

    RăspundețiȘtergere
  10. Angi,

    Înțeleg că a fost o revedere pe cinste!!
    Mă bucur!!

    RăspundețiȘtergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.