Cât cele mai limpezi semne de mirare!!
Lexical, ar face parte din aceeași familie cu nepotism, realitate care le aduce unora mari , bune , prospere și nesfârșite beneficii. Nu doar pentru o viață.
Pentru mine, este un diminutiv. Îl folosesc toți cei care știu să alinte .
Sună ca un clopoțel.
Și se cheamă nepoțel.
Noi doi avem o relație specială. Cine să-i recunoască bunele intenții, pasiunile și strădania?
Cine alta decât eu?
Ș-apoi, cine trece pe aici, sigur îl va recunoaște
http://incertitudini2008.blogspot.com/2010/07/povestea-unui-leu.html
Dacă nu vă temeți sau dacă aveți cunoștință , măcar, de o lume populată cu- pume, dinozauri, nativi violenți,dromeasauri, cuguari- a nu se confunda, cumva, cu cangurii, citiți http://jurnaldeexplorator.blogspot.com/
Să spuneți (da)că v-a plăcut!!
Am citit pe blogul recomandat;
RăspundețiȘtergerem-a impresionat;
11 ani?
Prefer "nepoţel". Cu nepotismele am văzut cum stă treaba de foarte multă vreme... Unii nu se mai satură, iar încrengătura este din ce în ce mai mare. Jurnal de explorator, zici? Sună interesant...
RăspundețiȘtergere@ Daurel,
RăspundețiȘtergereDa! Nu știu cine le rostuiește pe toate-la nunta părinților lui, ambii studenți pe atunci, o ardeleancă m-a întrebat dacă sunt sora mai mare a mirelui.
Și el se născuse pe când subsemnata era studentă.
Cris, chiar te rog, exploratorul este nepoțelul meu cel mare!
RăspundețiȘtergereAm citit si postarea ta mai veche si jurnalul de explorator. Nu stiu, zau, de ce zici tu ca insula este imaginara?!
RăspundețiȘtergereAcum, ce n-am inteles eu despre Broschi, e de unde ar fi putut-o cumpara de pe insula? Hmmm.... Io cred ca a salvat-o de la sacrificiu (am inteles ca se fac multe acolo, pe insula) dar nu a vrut sa se laude cu asta si, de aceea, noua ne-a spus ca a cumparat-o. ;-)
Felicitari micului explorator, ii doresc sa traiasca aventura vietii la fel de plin si de acum inainte! Iar tie Gina, sa te bucuri alaturi de el, cat mai mult timp!!
Ruxi,
RăspundețiȘtergereUite, eu aș fi vrut să-i aduc în dar chiar țestoasa asta.N-am avut cum, așa că l-am lăsat să se descurce.
In schimb, i-am adus un dinte de rechin.Adevărat.
Nu mi-a fost deloc ușor, nu să-l aduc, să-l găsesc..Pentru asta, am învățat, de acasă, chiar cum să-l cer, în portugheză ”Voce tem dentes de tuboroa”.
L-am găsit chiar pe malul Atlanticului, într-un sat de pescari.
Am fost foarte fericită!!
Exploratorul, de asemenea.
Sa va traiasca nepotul, sa va aduca tuturor bucurii ! Cuvantul ardelenesc pentru inteligent este OCOS - n-am diacritice, are terminatia de la ''cocos'
RăspundețiȘtergereDespre ardeleni si ardelence ar trebui sa ma abtin cat mai sunt la butoane Boc si ai lui.
Ma abtin, deoarece am in chirie o notarita clujeana, sora cu o persoana publica cunoscuta din anturajul premierului;
nu stie ca blogaresc...
Dar chiar esti fericita cu un asemenea nepotel! In jurul tau se aduna valorile. Si nu-i rau sa tot ramana asa!
RăspundețiȘtergere@Daurel,
RăspundețiȘtergereMulțam fain!!
Nu știu ce să zic- nepotul meu este pe jumătate ardelean, așa că mă abțin și eu de la un alt comentariu!
Florentin,
RăspundețiȘtergereMulțumesc de gânduri frumoase!
Nu încerc să fac aranjamente, dar , am reținut că fetița ta cântă la pian. Nepotul meu cântă la chitară, chiar are o imprimare pe youtoube...
imi place sa citesc despre exploratori, chiar ii admir, dar citesc cu placere, atunci cand am putin timp si bloguri scrise frumos, cum este acesta
RăspundețiȘtergere@Horia,
RăspundețiȘtergereBine ați venit!
Mă bucur că vă place blogul meu.
p.s. un mic explorator se numește Horia!