marți, 7 iunie 2011

cine mai învață carte ?

Aud la știri că, la doar câteva zile de la începerea   bacalaureatului,   s-a descoperit încă o tehnică de a promova  întâiul examen important  din viață,   fără muncă. 
Se vând copiuțe.
Că se comercializa ajutorul colegial, știam , asta am descoperit-o  în urmă cu vreo câțiva ani , la clasa  unde eram dirigintă. Se  vindeau pur și simplu , teme, rezolvări de probleme, proiecte,  costul lor diferențiindu-se în funcție de itemii  problemei.
Acum , copiuțele  se procură  din comerț.
Știrea a fost transmisă ca oricare alta.
Eu găsesc în această situație un mare pericol pentru învățământul nostru. 
O  mare rușine.
Nu pot să nu mă gândesc la standardul acestui examen  la vremea când am absolvit liceul.
Când și de ce s-a produs produs prăbușirea școlii noastre?
Mi-am amintit că am un material trimis  pe mail despre o Mare Doamnă a învățământului nostru.
 Zoe Dumitrescu Bușulenga
(Ma
ica Benedicta de la Văratec)
Citiți, nu veți regreta!
” Per total nu m-am gândit niciodată la mine. Nu m-am socotit o persoană atât de importantă încât să mă privesc ca pe un obiect demn de contemplat. M-am vazut pe bucati. Iar opiniile pe bucati erau foarte diverse, raportat la functia pe care o indeplinea fragmentul acela din mine.

...Cand eram copil, eram foarte timida. Dupa parerea mea eram si foarte cuminte. Ma socoteam putin nedreptatita. In jurul meu erau copii foarte frumosi (verisoarele mele) care-mi dadeau complexe inca de atunci. Cu vremea mi-au mai trecut complexele. De toate nu am scapat insa nici pana azi. De cel mai grav, de timiditate, mai ales de timiditatea in public, nu m-am vindecat. In intreaga mea cariera universitara faceam puls peste 90 la fiecare curs si la fiecare seminar, ori de cate ori le vorbeam studentilor. Si aveam pana la sase ore pe zi. Eram inclestata, crispata, de fiecare data. Pe masura ce vorbeam, sub inraurirea ideilor care se succedau in mintea mea, aceasta stare se risipea. Tot din pricina conceptiilor mele despre ce ar trebui sa fie nobletea unui fizic nu m-am dus la mare decat dupa 50 de ani, cand am zis ca nu mai sunt femeie, sunt un obiect, deci ma pot expune. Am avut insa sansa (consolarea mai degraba) ca studentii mei se atasau foarte mult de mine. Asta era un medicament pentru complexele mele. Inaintea sfarsitului trebuie sa recitesc marile carti ale literaturii universale.


...Reusesc sa stabilesc foarte usor punti de comunicare cu oamenii. Vin inca la mine oameni foarte tineri. Unii au legatura cu filologia, cei mai multi nu.
Am legaturi foarte stranse cu Asociatia Studentilor Crestini Ortodocsi. In ultimii 4-5 ani aproape ca m-am stabilit la Manastirea Varatec. Stau acolo cel putin opt luni pe an. Respir in acel loc sacralitate. Vin tineri, si de la Teologie, si calugari, si ma viziteaza. Preocuparile mele au incetat sa mai fie exclusiv literare, au devenit si legaturi spirituale. Il caut pe Dumnezeu.

....Cei care ma viziteaza acum il cauta si ei. Unii, dintre calugarii mai varstnici, dintre preoti, L-au si gasit.
Sunt pe calea unei nadejdi. Asa si reusesc sa ies din contingent. Altfel n-as putea sa traiesc cu usurinta in atmosfera actuala. Pentru ca formatia mea este de umanist, de carte, de cultura, asa cum o intelegeam pe vremuri noi, intelectualii. Aveam niste modele, pe care am incercat sa le urmam, scara de valori era cumva fixata. Traiam intr-o lume sigura, in masura in care cultul valorilor stabile iti poate da tie sensul unei stabilitati.

...Azi, pentru mine personal, pentru cei putini ramasi din generatia mea, spectacolul lumii contemporane este dezarmant. Ma simt intr-o mare nesiguranta, pentru ca toata tabla de valori in care am crezut s-a zguduit. N-as vrea sa spun ca s-a si prabusit. Suntem insa nelinistiti, putin nedumeriti, suntem si tristi; ceea ce se petrece pe planeta nu-ti da senzatia unei linistiri iminente. Ce se intampla acum seamana cu perioada prabusirii Imperiului Roman, dar acele zguduiri erau provocate de venirea lui Iisus: era inlocuita o pseudo-spiritualitate cu spiritualitatea adevarata. Dar cine vine la noi astazi? Ai zice ca mai degraba vine Antihristul, nu Mantuitorul. Nadajduiesc ca omenirea sa-si revina din aceasta clipa de orbire, care cam dureaza. Opere care nu se mai citesc, lucrari muzicale care nu se mai canta...


...Exista si o criza a culturii.
Ma uit la programele Universitatilor. Nu mai gasesc nici urma de greaca, de latina . Respectul pentru clasici nu mai exista. Nu ne intereseaza trecutul, numai prezentul. Iar asta ne taie radacinile. O lume fara radacini este o lume fara morala. Se vorbeste putin si despre intelectualii dintre cele doua razboaie mondiale. Sunt nume care nu se mai pronunta, opere care nu se mai citesc, lucrari muzicale care nu se mai canta. Exista un fel de indiferenta fata de trecut. Lumea a inceput sa uite sa vorbeasca, pentru ca nu mai citeste.

...Din fericire, mai sunt cativa scriitori din cei vechi. Nu stiu in ce masura mai sunt ei productivi. Primesc foarte multe carti, mai cu seama poezie. Sunt autori noi foarte tineri. Ma intreb insa de ce nu mai scriu cei vechi - D. R. Popescu, Breban, Balaita. Acum apar nume noi.
Se fac tot felul de ciudatenii in numele postmodernismului. Am incercat sa aflu ce este postmodernismul. I-am intrebat pe ei. N-au fost in stare sa-mi raspunda. E o arta din cioburi - totul este faramitat - mi s-a spus. Dar Spiritul are o facultate: aceea de integrare, de a face din fragmente o totalitate. Asta au facut clasicii. Azi am senzatia ca traim procesul invers - ne diseminam, ne risipim.

...Eu nu inteleg un lucru: cand e atata frumusete intreaga pe lume, cum pot sa ma duc sa ma uit la firimituri, cand eu am bucuria integrala a frumusetii? Si, daca faramitam frumusetea, cum vom mai putea face drumul invers? Credeti ca de la manele ne vom mai putea intoarce la Johann Sebastian Bach?


...De la Freud incoace s-a produs o mutatie: s-a pus sexul in locul capului. Asta e tristetea cea mai mare. Vedeti, la noi, la romani, exista o cuviinta. Anumite cuvinte nu se pronuntau - nu erau niste tabu-uri, dar exista o pudoare. Acum "cuviinta", cuvantul acesta, a disparut din dictionar.


...Nu am prejudecati de nici un soi, dar felul in care ne purtam ucide frumusetea.
Fiorul primei intalniri, dragostea, toate astea au disparut. Ce se intampla cu noi? Eram un popor de tarani cu frica lui Dumnezeu. La sat inca s-au mai pastrat bunele obiceiuri. Nu se vorbeste urat, si asta e bine. Mantuitorul este in noi, e lumina necreata, si noi il pironim cu fiecare cuvant al nostru, rau sau murdar.

...Pentru mine, marea poezie a fost intotdeauna baia de frumusete in care m-am cufundat cand am avut nevoie de intrarea in alta dimensiune. Poezia tine, dupa parerea mea, de partea cea mai ascunsa, cea mai intima a fiintei noastre. Poezia echivaleaza aproape cu o rugaciune. In poezie te cufunzi pentru a te intoarce cu frumusete. In rugaciune intri pentru a te integra absolutului.


...Pentru ca intram in zona computerului, am pierdut placerea de a citi. Eu sunt un cetatean al Galaxiei Gutenberg. Umanismul culturii se sprijina pe lectura, nu pe imagini fugitive. Lectura iti lasa popasurile necesare pentru reflectie, pentru meditatie. Pierderea obisnuintei lecturii este pericolul cel mai mare care ameninta planeta, pentru ca slabeste intelectul, puterea de gandire, si te face sa uiti limba.
Chiar si eu, dupa ce am stat cinci ani in Italia, la intoarcere a trebuit sa pun mana pe Eminescu si pe Sadoveanu, ca sa-mi refac limba.

...Moartea pentru mine inseamna eliberarea de acest trup. Trecerea in lumea celor vii. Lepadarea acestui trup vremelnic si trecerea in lumea celor vii. Nadajduiesc. Daca merit. Asta numai Mantuitorul stie." 

p.s. ce zici? 

36 de comentarii:

  1. Busulenga s-a eliberat de trup sub numele de maica Benedicta, la Manastirea Varatec.
    O fi aflat ce-a nadajduit?

    RăspundețiȘtergere
  2. @Plano10,
    Știi ce cred?
    Sunt persoane pe care le întâlnești o singură dată în viață, îți marchează tot restul zilelor.
    Zoe Dumitrescu- Bușulenga mie mi-a schimbat destinul, nu spun mai multe..
    Dacă și-a văzut visul împlinit? o spune realitatea- bacalaureat în copiuțe( cărticele la purtător)..

    RăspundețiȘtergere
  3. Sper să citească postul cât mai mulți oameni...

    RăspundețiȘtergere
  4. Conteaza mult si manageriatul scolilor. Nu spun decat ca, la scoala unde am predat, directoarea vorbea mai prost, mai incorect si mai vulgar decat majoritatea elevilor slabi. Ea a fost unul din motivele demisiei mele, dar si faptul ca mi-a luat atelierul unde predam copiilor desen FOARTE BINE. Ce sa zic, Gina?! La asa directori...asa colectiv şi aşa elevi. Uneori conteaza. La mine a contat. Nu oricine suporta prostia, ori acolo era prea multa si prea evidenta. Şi nu mă mai pot mira de nimic.

    RăspundețiȘtergere
  5. Buna Gina:

    Eu cred ca mesajul acesta e unul de incredere...din valtoarea transformarilor apar lucruri noi si interesante.


    Avem nevoie de curiozitate si incapatanarea de a intoarce lucrurile pe toate fetele ca sa pasim inainte...Dubito, ergo cogito...cum a zis cineva de mult..

    RăspundețiȘtergere
  6. Gina, cand vezi cum se iau si s-au luat diplomele, unii au absolvit cateva facultati, nu-i de3 mirare.
    Sa amintesc si de salariile taiate, de saracie.
    Saracia naste monstri, spunea cineva.Completez:si analfabeti, bolnavi...

    RăspundețiȘtergere
  7. Mirela,
    Nu zic nu, sigur că fiecare părticică a întregului contează. E ca și într-un uriaș război de țesut, dacă o piesă , oricât de mică nu funcționează, se oprește întreg mecanismul, sau bate pe loc..
    Copiii văd și află multe din jur. La început încearcă, apoi, dacă ține..
    Chestia asta cu vinderea copiuțelor mi se pare ceva monstruos- vom deveni o țară de hoți?/

    RăspundețiȘtergere
  8. @ Gina,
    Bună dimineata !
    Din păcate ( imi asum afirmatia si eventualele critici ) după 1990 când telefonul mobil a ajuns aproape in buzunarele tuturor elevilor iar internetul si aparatura ultraperformantă si minusculă la indemâna tuturor, NU SE MAI INVATĂ CARTE !
    Elevii chiulesc de la ore iar când participă se gândesc aiurea sau isi fac ochi dulci intre ei, părintii ii stiu la scoală si nici nu-i prea interesează dacă invata sau nu atâta timp cât au bani să cumpere note, examene si licente, profesorii le dau note de trecere ca să nu-si strice concediul de vară iar cei din ministerul educatiei se ocupă cu alte treburi si nicidecum cu perfectionarea invătământului . Este o COMPLICITATE bolnăvicioasă din care initial câstigă toti iar in final pierd ELEVII care nu stiu mai nimic la absolvire si-apoi , se plâng că nu-i angajează nimeni si vor AJUTOR DE SOMAJ de la stat ca să-l cheltuie pe distractii ( discoteci, lambada, droguri usoare si sex cât cuprinde ) !
    Cât priveste „ viata de apoi” respect opinia fiecăruia si nu comentez.
    Si totusi te mai astept pe : http://aliosapopovici.wordpress.com/2011/05/29/SERBĂRILE-DUNĂRII-LA-TURNU-MĂGURELE ......
    Cu respect, Alioșa.

    RăspundețiȘtergere
  9. Irina,
    Am în jurul meu multe exemple că sunt copii și tineri care învață carte, nu disper.
    Mă revoltă atitudinea acelor adulți care mutilează caractere. Nu! Nu se poate!
    De ce să se încurajeze mutații atât de urâte?
    De ani de zile există situații în care unii ocupă locurile altora și de aici..rezultatele dezastruoase în diversele sectoare ale vieții..
    Cred că m-am „ambalat „prea tare..
    Concluzia mea va fi totdeauna aceeași- doar învățătura și inteligența creatoare vor înscăuna binele!

    RăspundețiȘtergere
  10. Gabi,
    Nu prea am argumente să te contrazic- din nefericire..

    RăspundețiȘtergere
  11. Mi s-a umplut sufletul de o bucurie imensă,de bucuria că am aflat că mai există oameni iubitori de frumos,de literatură,de clasici,de cultură în general.Mă întristează însă faptul că numărul acestor oameni scade din ce în ce mai mult.
    Vă mulțumesc pentru articol!Conține atât de multe adevăruri!

    Cât despre copiuțe este un lucru într-adevăr strigător la cer.Dar altceva ce mi se pare și mai inacceptabil e felul,comportamentul natural cu care se vorbește despre acest lucru ca și cum ar fi normal.Un lucru este clar,ne îndreptăm spre o îndobitocire în masă.

    RăspundețiȘtergere
  12. Bine te-am regăsit, Gina...
    Este foarte trist, într-adevăr:
    "Sunt nume care nu se mai pronunta, opere care nu se mai citesc, lucrari muzicale care nu se mai canta. Exista un fel de indiferenta fata de trecut. Lumea a inceput sa uite sa vorbeasca, pentru ca nu mai citeste.

    ...Din fericire, mai sunt cativa scriitori din cei vechi."

    La nivel managerial - haos. La nivelul lecturilor - haos. La nivelul comunicării - haos. Din punctul meu de vedere, fiecare guvernare care s-a perindat după decembrie 89 nu a făcut altceva decât să pună o piatră la temelia Haosului Naţional. Iar lipsa de atenţie faţă de Învăţământul românesc se numeşte Genocid Intelectual.

    Gândurile mele bune, felicitări pentru atitudinea acestei postări.

    RăspundețiȘtergere
  13. @Alioșa,
    Ai realizat o radiografie clară a zilei- atâta dezordine..fiecare se folosește de mijloacele cele mai ciudate pentru a-și atinge scopul imediat.
    Din nefericire( mult prea mare ), rezultatele zdruncină din temelii viața, existența- produse de calitate proastă, lucrători neimplicați, relații strâmbe între oameni, ierarhii răsturnate.
    Totuși, există, tot din fericire, și copii buni.
    Probabil că mereu va fi așa..
    Mulțumesc!

    RăspundețiȘtergere
  14. Vera,
    Oameni buni, iubitori de frumos și de bine vor fi mereu. Doar că sunt prea puțini. Și incapabili ca rezistență să diminueze răul.
    Despre copiuțe- vezi? este culmea !! să se editeze cărticele de copiat, cu același conținut cu cele recomandate pentru studiu?/
    Astea-s minți bolnave după bani..bani, cu orice preț.
    Chiar cu prețul viitorului.
    O zi bună îți doresc!

    RăspundețiȘtergere
  15. Cris,
    Vreau să= văd că apare acel „pumn„ de oameni, dornici să repună școala românească în dimensiunile ei firești!
    Acolo unde o situase Spiru Haret!
    Sunt revoltată!

    RăspundețiȘtergere
  16. La copiute nu ma pricep; doar la copy/paste...
    Zoe Dumitrescu-Busulenga si-o fi salvat sufletul, insa cam egosta...
    Aici il apreciez pe Plesu care in culmile gloriei a indraznit sa vorbeasca despre ingeri...

    RăspundețiȘtergere
  17. Într-o țară în care se vând și se cumpără conștiințe, de ce ne-am mai face probleme din cauza unor amărâte de copiuțe? Sau, tocmai de aceea...

    RăspundețiȘtergere
  18. Momentul zero al prabusirii invatamantului romanesc, cred eu ca este momentul in care s/a hotarat admiterea in invatamantul superior fara examen. Acum tot prostul poate ajunge inginer, economist, etc. Mai sunt cateva meserii care nu au acces pentru prosti. Una ar fi cea de pilot . Privim cine ne conduce si ne intrebam cu ce am gresit in viata. Principalii vinovati pentru starea ,, culturala ,, a natiunii sunteti voi profesorii , fiindca de prea multe ori s/au inchis ochii in fata lipsei de performanta, cateodata de mila, cateodata pentru a da meditatii si de prea multe ori din interese politice. Daca prostimea de azi nu ar fi trecut examenele si nu reusea sa acceada la studii mai inalte, atunci am fi pastrat stacheta macar acolo unde era in 1989. Fiecare ministru a dorit sa faca reforma si a facut atat cat l/a dus mintea sau indicatiile. Dar niciunul nu a dorit o continuitate a masurilor in invatamant , ceea ce a dus la o prabusire a calitatii profesorilor, la un amalgam de elevi buni cu pramatii, la o lipsa totala a concurentei si implicit la calitatea execrabila a invatamantului. Lipsa disciplinei in scoli, slaba calificare a personalului didactic, implicarea politicului , interesele personale sau de grup ale dascalilor coroborate cu dezzastrul din sanatate, cultura si administratie vor duce la prabusirea intregului stat. Ori intelectualii din toate domeniile se trezesc si isi dau mana pentru a prelua destinele acestei tari , ori daca nu , vorba unei ,, dudui,, din pedeleu ...,, ciocu mic, acum noi suntem la putere...,,. Scuze daca am fost prea lung sau prea dur.

    RăspundețiȘtergere
  19. @Daurel,
    Păi și copiuțele despre care vorbesc pornesc de la aceeași tehnică ,pe care o amintiți.
    Cât despre vinovăție , egoism, ce să zic? postura de judecător totdeauna mi s-a părut a fi cea mai antipatică.
    Și de aici toate celelalte- lipsa de prejudecăți, starea lăuntrică, exigențele, probele, ispita..
    Spuneam cuiva că această mare doamnă mi-a schimbat total, cu sau fără voie, destinul.
    Nu i-am purtat niciodată pică. M-am considerat responsabilă . Tocmai de aceea, i-am adus spre lectură confesiunea.

    RăspundețiȘtergere
  20. @Biliuță,
    „Sau tocmai de aceea”, da!
    Era o vorbă populară- cine fură azi un ou mâine va fura un bou..nu este zicala care ar porni de la cea mai cuvioasă stare de lucruri.
    Dar, zic și eu cu mintea mea- că a „fabrica„ copiuțe identice în ceea ce privește conținutul cu acele cărticele ce se vând oriunde pentru pregătirea bacalaureatului și a le comercializa este pasul către furtul voit al viitorului.
    Nu se vând astfel și nu se cumpără conștiințe?
    Nu se amanetează viitorul la lumina zilei?

    RăspundețiȘtergere
  21. @Micutzul,
    Sincer vorbind, am simțit asprimea palmei, lipăindu-mi obrazul.
    Cred că ați atins, cumva, cel mai sensibil punct al îngăduinței rău înțeleasă.
    Într-o carieră de profesoară, am lăsat un singur repetent. O colegă m-a certat rău de tot. Totdeauna mi-am făcut probleme de conștiință în legătură cu soarta acelui copil- că s-a dus mai târziu la armată, că și-a început serviciul mai târziu..
    Nu mi-am „certat„ conștiința pentru cele câteva zeci de promovați toamna, cu toate că nu știau cu nimic mai mult decât în timpul școlii.
    Totdeauna a existat o anume presiune asupra profesorului. Nu sunt o fire fricoasă, din punctul ăsta de vedere, dar acum , când m-ați scos la lecție, simt vinovăția.
    Cu mulți dintre cei care ocupă fotolii mult prea înalte cred că profesorul a fost prea îngăduitor. Așa s-au creat fisuri din ce în ce mai adânci în ierarhia valorilor.
    Trebuie să admiteți, totuși, că și oamenii adevărați din țara asta au fost pregătiți tot de către profesori.

    RăspundețiȘtergere
  22. @ INCERTITUDINI
    Si eu ma simt vinovat ca si dumneavoastra pentru ca nu am facut ceea ce trebuia odata. Stiu ca am fost prea dur, dar in randul celor despre care am vorbit ma autoinclud deoarece si eu am pregatit tineri.
    Nu doresc sa cadeti in plasa si sa va imaginati ca am bagat in aceeasi oala toti dascalii. Am amintiri atat de placute despre dascali de ai mei , care erau de o probitate morala minunata, cunosc dascali tineri minunati . Totusi numarul celor care sunt de calitate indoielnica este mult prea mare. La fel este si in medicina, in economie....
    Bun, sa spunem ca nevoile, dorintele , uneori chiar idealuril;e ne/au intunecat judecata dupa 1990 si ne/au impins sa facem abstractie de lege, de disciplina , de moralitate. Dar totul este un cerc care se inchide tot la noi. Ne vom intalni in viata cu ceea ce am pregatit, copiii nostri vor fi pregatiti de ceea ce am pregatit, vom fi condusi de ceea ce am pregatit.
    Modelul spartan de curatare a natiunii era foarte dur dar a dat rezultate, atata timp cat a fost respectat. A ajuns o singura eroare.
    Eu nu ma gandesc la nebunii, dar fiecare trebuie sa/si cunoasca locul si sa fie perfect pregatit pentru ceea ce stie si POATE sa faca.
    Imi cer din nou scuze pentru duritate, dar realitatea e una.

    RăspundețiȘtergere
  23. @Micutzul,

    Nu -mi provoacă deloc spaime duritatea dumneavoastră, nu-mi voi aduce învinuiri pentru fapte și atitudini care nu-mi aparțin.
    Suntem diferiți- o societate se compune din N indivizi..cum ar putea fi toți profesorii la fel Sau toți medicii..
    Ce-mi reproșez este că eu, ca persoană conștientă de pericolul pe care îl constituie cei nepregătiți - la profesori mă refer- n-am reacționat așa cum spuneți- dur!
    da, mi-am dat acordul pentru mulți studenți aflați în practică pedagogică, mai necunoscători de cât elevii mei.
    Când mi-am dat seama cât de slab pregătiți erau, le-am cerut elevilor mei să-și facă un alt caiet de notițe- mă rușinam de ceea ce-mi auzeau urechile.
    Respectivii sunt acum profesori.
    Și-mi mai reproșez că n-am făcut ce trebuia în educarea părinților elevilor mei.
    Greșelile încep de acasă- părinții tinerilor de astăzi- nu toți, bineînțeles - sunt cei care au fost admiși cu niște ani în urmă cu nota 1( unu).
    Da, avem societatea pe care ne-am construit-o.

    RăspundețiȘtergere
  24. Pentru ca nu se mai pune accent pe componenta sociala numita educatie, s-a ajuns in situatia in care elevii sa isi uite valorile.

    RăspundețiȘtergere
  25. De ce ne miramca se vand copiute? Materialul didactic este execrabil, sub orice limita inferioara.
    In nici un caz nu te indeamna sa inveti.

    RăspundețiȘtergere
  26. In fond, care dintre domniile voastre poate stabili care sunt valorile reale si care sunt limitele cunoasterii sau desavarsirii profesionale ori spirituale dictate de "copiute"?

    G. Becali n-ar sti sa le foloseasca dar il slugaresc profesori universitari, Bill Gate poate "scrie" diplome oricui in asta lume; sa mai cautam exemple?

    Cati dintre cei trecuti ca gasca prin apa rezista in timp si isi toarna socluri de aur pentru eternitate?

    Apropo' soclurile domniilor voastre unde-s si daca sunt, din ce-s facute?

    Nu vreau sa va supar, vreau doar numai sa va (re)amintesc, selectia naturala n-are reguli, domnilor si doamnelor. Triajul prin care trecem zi de zi continua si cerne; oare cine ramane si cine zboara ca pleava si-n ai cui ochi?

    RăspundețiȘtergere
  27. @Costin Comba,

    Nu vorbeam despre„ nevinovata , tradiționala „copiuță, ascunsă prin cele mai neașteptate locuri ..mă refeream la „instituționalizarea „ei.Auzi , dumneata, copiuțe identice în privința conținutului cu acele cărticele recomandate ca material de studiu.
    Asta este „dilema„ mea.

    RăspundețiȘtergere
  28. Sarut mana, buna dimineata, Gina!
    Cam dese postarile! Raman in urma cu lectura. uite ce parere am eu:
    inainte de a da vina pe profesori, v-ati gandit la ce responsabilitate avem, ca parinti?
    Eu, cand simteam ca un profesor slabeste exigenta, "corijam" prin propriile masuri. Niciodata nu mi-am scapat copiii de sub observatie. Chiar si la facultate. Discret, suficient, dar nu deranjant.Poate ca acum nu le este bine. In ziua de azi, tineri ca ei par a nu avea nicio sansa.Ii prefer asa, educati, nu pentru Romania de acum, ci pentru cea care va fi sa fie! Sau, pentru o alta tara!?

    RăspundețiȘtergere
  29. @by Cetăteanu,
    Da, este și acesta un punct mult prea sensibil al actului învățării, îl cunosc bine.
    Toate se adună și se strâng într-un nod gordian, foarte aproape de gâtul celui care ar trebui să învețe.
    Aș avea , cumva, niște soluții în minte, dar cine are vreme să mă asculte?

    RăspundețiȘtergere
  30. @Anonim,
    Ești dur!
    Simt în vorbele tale acea experiență pe care ți-o conferă statutul de persoană luptătoare! Poate că înțelegi rosturile capitalismului mai bine decât mine, decât altul, care a crezut că a-ți face meseria cum trebuie este suficient.ți dau dreptate până la un punct- nu poate fi plină lumea de statui, cine le-ar mai admira??
    Persoanele despre care vorbești sunt diferite- să le fie rușine universitarilor care sărută mâini , care țin creionul strâmb!
    Americanul despre care vorbești dă diplome pe ochi frumoși?
    Care este logica valorilor? Eu știu pe cea în a cărei esență am fost educată și în care cred- munca și calitatea ei se plătesc!
    N-am făcut rabat de la ce spun- nu m-am lăsat umilită, nici n-am umilit.
    Ca n-am reușit performanța de a mi se fi ridicat un soclu, da, nu am statuie, dar am tăria să spun și să demonstrez- vorba cuiva- că n-am trăit degeaba.
    Da, viața triază. Dur!
    Dar, nu voi fi niciodată de acord du modul absolut grotesc de a promova întâiul mare și adevărat examen al vieții transcriind pe foaia de examen copiuța furnizată de către societatea în care mâine vei fi, nu doar producător, ci și consumator..
    Mulțumesc oricum!

    RăspundețiȘtergere
  31. @Victor,
    Sigur că ai dreptate- înainte de toate, copiii sunt ai tăi, ai mei, ai fiecăruia , care i-a adus pe lume, fără să-i întrebe dacă vor treaba asta.
    Din păcate, suntem diferiți, mult prea diferiți.
    Câți părinți își înțeleg sau își ajută corect copiii?
    Ajutor înseamnă nu doar mâncare, haine, acoperiș, meditații, distracții. Înseamnă mult mai mult.
    Înseamnă să știi să le dai aripi, să-i înveți să zboare, să le urmărești zborul..Este greu- vezi, într-un fel poate „trata„ un tată problema, altfel o înțelege și o face mama.
    Știi ce mi-a spus un negricios gras, răzvrătit la o ședință cu părinții, când a aflat că fiul lui era ultimul din clasă? Doamna profesoară, nu există nicio facultate pe lumea asta , care să te învețe să ajungi părinte..
    Da, mă gândesc de multe ori la spusele lui..
    O zi frumoasă îți doresc!

    RăspundețiȘtergere
  32. Asta este o tema dificila, tocmai pentru ca exista o vina colectiva si cu asta ies toti basma curata. Greseala porneste de la parintii care sunt rupti de realitate, de la copiii care nu sunt interesati sa invete, de la politicienii care si-au batut joc an de an de sistemul de invatamant, de la profesorii prost pregatiti, etc. Mama a fost invatatoare, una dintre cele mai bune din oras,fostii elevi i-au multumit dupa ani, pentru ca a fost "severa" cu ei in timpul scolii, iar cei pe care-i scotea premianti(niciodata mai mult de unul la fiecare premiu) au confirmat intotdeauna. Din pacate traim alte vremuri, in care este greu de vazut o schimbare in bine.

    RăspundețiȘtergere
  33. Dana,
    Mă înclin în fața imaginii mamei tale!
    Și a celor care ți-au făcut și își fac meseria de dascăl cu tot sufletul cu toată știința!
    Vină colectivă! este modul cel mai lipsit de control..educația, eu asta simt și știu - pentru nu știm să educăm, zilnic se dărâmă zidul, ca în povestea meșterului Manole..
    O zi bună îți doresc!

    RăspundețiȘtergere
  34. O mare personalitate! Un mare om! Dacă am lua aminte cât mai des la spusele unor astfel de oameni, poate am reuşi să ne ridicăm din mediocritatea acestor vremuri de noi create (sau tolerate!. Pentru că este păcat să lăsăm ca lucrurile să decadă din rău în mai rău.
    La BAC s-a ajuns la aşa ceva, pt că ne-am învăţat să închidem ochii şi să tolerăm din ce în ce mai mult lenea, neseriozitatea, ne-munca, mediocritatea. Dacă s-ar respinge cu intransigenţă toate acestea, cine ar mai îndrăzni să îşi bată joc de aceste examene?

    RăspundețiȘtergere
  35. @Alexandru,
    Da, ai răspunsuri pentru ambele probleme-există modele extraordinare, chiar dacă vorbesc doar operele lor.
    Seriozitate, exigență- vorbe mari!!

    RăspundețiȘtergere