luni, 8 august 2011

zmeul se înalță contra vântului

Păsărilor care s-au născut în colivie le este frică, mai ales, de cer.
Rabindranath Tagore
N-o să-ți spun că mi s-au întâmplat toate chiar mie, pentru că nu este așa.
Și nu vreau să te mint. Spun doar că mi-a venit ideea să scriu despre tema asta, după ce o prietenă m-a întrebat  care este trăsătura cea mai pregnantă a noastră, a oamenilor, care ne apropie de maimuțe.
Întâi am râs, apoi, m-am lăsat păgubașă.
 Ca să mă ajute, persoana respectivă  m-a întrebat cum se vânează maimuțele în Africa. 
Nici asta n-am știut, parcă tu știi?
 Vânătorul le urmărește, ele se adună într-un loc. A doua zi, omul  pune în scorburile unde se adună maimuțele  niște pietre, care nu acoperă total gura scorburii. Fiind  foarte curioasă, maimuța își strecoară mâna să scoată obiectul, ea nu știe că este o piatră. Ar putea scoate mâna, dar nu se îndură,  pentru că îi este frică să nu piardă prada. Vânătorul se apropie și o prinde.
 Vezi,  ea  își riscă libertatea , de frică.
Noi-– tu, eu,  alergăm de dimineața până seara târziu. Vrei  să zici că facem asta pentru   a deveni liberi?
Dimpotrivă, pentru a strânge tot mai mult lanțul sclaviei.
Poți să mă  contrazici, încearcă!
Devenim sclavii fricii- frica să nu-ți ia cineva soțul/soția/iubitul/iubita.
-Nu este deloc adevărat, vor spune unii.
-Ba da- uite de ce- îl /o iubești  atât de mult, devii atât de insistent/ă, că ești disponibil(ă) la orice oră, până când se plictisește. 
Și te părăsește. Să nu spui că n-ai pățit-o.
 Pentru că-ți este frică  să nu-ți  pierzi jobul, faci tot ce ți se cere, chiar și pe deasupra.
Într-o zi, nu mai reziști, explodezi. 
Da? Te dă afară cât ai clipi!
Ți-ai cumpărat o locuință- o iubești ca pe ochii din cap.
De drag, dar și de frică, să nu fie alta mai frumoasă,   îți petreci tot timpul liber în casă. Uiți când înflorește liliacul, când se colorează frunzele, când cad primii fulgi de nea.
Într-o zi, te trezești  bolnav de nervi.
Vezi,  că și omul, ca și  maimuța,    își riscă libertatea , de frică??
-Ce-ți spuneam??
Se zice că  ești liber, când scapi de frică.
Ai nevoie de șapte pași.
1. Fă o lista cu lucrurile pe care le-ai adunat de-a lungul vieții și care te-au împiedicat să faci ceea ce iți doreai la un moment dat.
2.  Rupe lista! N-o să-ți rezolve ea problemele , dimpotrivă,  va accentua  frica.

3. Fă o lista cu lucrurile  pe care nu vei reuși niciodată să le ai.
4. Arunc-o , la ce bun s-o păstrezi, dacă nu le vei avea?
5. Deschide dulapul de haine.   Ia primul lucru,  pe care nu l-ai mai folosit de mai mult de un an .  Aruncă-l într-o cutie. Insistă, următorul!
 
Încă!
Păstrează doar lucrurile de care chiar ai nevoie.Uită-te în debara. Nu-i așa că ai o grămadă de pantofi/  genți,  ghete pe care nu le folosești niciodată? Ce faci cu ele?
6. Fă-le cadou cuiva care nu are.
Vor fi doi fericiți!
Dacă ai ajuns până aici, ești puternic(ă)!
7.Riscă!   Fă lucrul de care te temi cel mai mult. Bunăoară, îți este frică de întârziere la serviciu, din cauza ambuteiajelor. Renunță la mașină. Mergi pe jos.
O să-ți facă foarte bine!

p.s . ce zici,  începi din seara asta?

24 de comentarii:

  1. Nu mi-am făcut liste ca acelea de la 1 şi 3 şi nu aveam de gînd să fac vreodată.î
    Încă de mic, nu-mi plăcea să păstrez lucruri pe care nu le mai foloseam, inclusiv jucării; le dădeam altor copii mai săraci.
    Nu mi-a fost de prea multe ori frică în viaţa mea, deşi cunosc sentimentul destul de bine.
    Cît despre servici, în majoritatea timpului am lucrat ca independent, chiar şi înainte de '89 aţa că frică de a-mi pierde jobul, n-am prea avut. :)
    Am renunţat la automobil de vreo 10 ani! :)
    Merg foarte mult pe jos, da' în seara asta nu cred că mai ies din casă. :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Tibi,
    Recunosc, eu sunt dependentă de unele „nimicuri„- pietricele, flori uscate, bilețele, clopoței, lista ar putea continua. Nu le pot dărui nimănui, pentru că fac parte din existența mea.
    Frică mi-a fost de câteva ori, tare de tot, deși cei care mă știu cred că sunt foarte puternică.
    Și eu merg mult pe jos, în fiecare vară.+Într-o excursie, parcurg , fără exagerare, câteva sute de km.
    p.s. n-am condus niciodată( autoturismul)

    RăspundețiȘtergere
  3. Gina,
    aşa, am şi eu cîteva sertare cu tot felul de fleacuri la care ţin : ceasuri vechi, brichete, monede ieşite din uz, etc.
    Adesea, duminica, eu şi soţia dăm roată parcului Herăstrău (cam două ore de mers potrivit - nici prea alert, nici prea agale).
    Face o poftă de mîncare şi de bericăăă, teribil!
    O seară frumoasă

    RăspundețiȘtergere
  4. Interesanta tema de meditatie! Cred ca daca am face un sondaj de opinie despre ce anume inseamna pentru fiecare dintre noi libertatea, am fi tare surprinsi de raspunsurile primite...
    Da, la libertate renuntam din frica de a nu pierde lucruri marunte (dar nu neaparat si putin costisitoare), care ne hranesc si dezvolta egoul. Problema grava zic eu, este aceea ca suntem educati astfel - sa punem pret pe non-valori, ajungand chiar pana in punctul de a nu ne mai putea concepe viata fara ele.

    In ce priveste frica, oricate retete ni s-ar oferi, nu putem scapa de ea, o putem doar transcende. Iar asta este minunat, caci frica este ceea ce da masura curajului unui om!

    O noapte buna, Gina!

    RăspundețiȘtergere
  5. Ar fi un inceput bun.
    Laptopul nu-l arunc, deoarece il folosesc;inca...

    RăspundețiȘtergere
  6. In dulap mereu fac ordine si dau cam tot ce cred eu ca poate bucura pe altul,mic sau mare,numai ca nu stiu cum se face ca la randul meu primesc,asa ca pun la loc ce-m golit:).Acest fapt merge si mai departe de ...dulap.Am observat ,inca de mica,ca cel mai usor mod de a primi daca daruiesti,nu numai lucruri ci si sentimente.Deci nu mi-e frica sa dau.
    La masina pot renunta usor,iar baietii mei deja stiu ca vor avea carnet de conducere inaintea mea.Imi place s-o iau usor la picior,nu numaio daca sunt in excursii.Imi place miscarea.
    Locul de munca mi-l respect si incerc sa fac cat mai mult si cat mai bine nu pentru ca mi-e frica sa-l pierd,practic nu e chiar atat de "maret" sa lucrezi la tara,ar zice unii,dar pentrumine e poate la fel de important ca si cand ar fi scoala cea mai de seama din cel mai renumit oras.:)Copiii sunt la fel.Asteapta doar sa-i modelez.Deci nu mi-e frica nici de lucru.
    Asta nu inseamna ca sunt o fire curajoasa:),dar sunt muncitoare,asa ca...
    Bunica ne povestea ca cel mai usor mod de a prinde o maimuta e sa pui cate o cizmulita rosie,dar numai una,din loc in loc.Maimuta,curioasa din fire,isi va vari picioarele in cizmulita de care sigur este atrasa,si nemaiputand alerga e o prada usoar:).

    RăspundețiȘtergere
  7. Gina:

    Mi-a mers la inima postul acesta, intr-un moment de diverse 'frici'.

    Incep din dimineata asta (caci e dimineata si la mine si la tine).

    Titlul postului cu zmeul iar mi-a placut ...revin in curand pe aceasta tema.

    Numai bine.

    RăspundețiȘtergere
  8. A fi liber inseamna a nu avea nicio constrangere de niciun fel, de la cea impusa de fiecare: temeri, prejudecati pana la cea pe care o impune sistemul judiciar.
    Sunt o fericita, am deschis dulapul si am constatat ca toate hainele existente, le-am purtat in ultimul an. De asemenea, merg mult pe jos.
    O zi excelenta!

    RăspundețiȘtergere
  9. Si mie mi-a plăcut foarte mult postul acesta. Trec prin perioada când tot scutur lanţurile, nu ca să-i aud zgomotul, nici ca să văd cât este de lung, ci ca o încercare de a afla cine stă la capătul celălat şi dacă nu este legat tot de mine mai demult.
    Dar dacă în loc de a începe să facem curat în şifoniere, am porni de la conştiinţă şi bibliotecă?!

    RăspundețiȘtergere
  10. Stii ce cred eu/noi petrecem mult timp cu bloggereala si asta nu face bine la sanatate, de exemplu.
    Din fericire ne salveaza indatoririle, treburile administrative etc. din viata reala.
    Cred ca e pericuos cand se ajunge la dependenta de internet.
    Sa ai o zi minunata, Gina!

    RăspundețiȘtergere
  11. Tibi,
    De când am descoperit„Dilema„, asta se întâmpla cam la vreo câteva săptămâni de la apariție, nu mai puteam renunța la nicio bucățică. Într-o zi, am dus tot ce adunasem, la țară. Rareori, când am vreme, răsfoiesc numere vechi.

    Între timp, am cam renunțat la a o mai cumpăra, s-a produs, așa, pur și simplu, într-o zi..
    O zi frumoasă vă doresc!

    RăspundețiȘtergere
  12. Ruxi,
    Duminică dimineață , eram la șară. M-am trezit pe la șase și ceva. Satul era învăluit într-o liniște, care vorbea. Este paradoxal..În afara celor câțiva câini , treziți ca și mine, cu noaptea în cap, nu se auzea ceva special.
    Auzeam cum crește iarba, străluceau bobițele de iarbă pe frunze.
    Soarele își deslușea, în mănunchiuri luminoase, genele.
    Atunci am simțit , fizic, libertatea!!Am alegat prin rouă, mi-am mângâiat florile!!
    Au fost niște clipe absolut sublime!
    Cred că fiecare își are propriul mod de a simți libertatea.
    Frica este undeva, la polul opus..dar știi ceva? cred că și ea își are un fel de frumusețe stranie..așa simt acum, gândindu-mă la niște momente speciale, încărcate de o frică uriașă...
    Zile bune îți doresc!

    RăspundețiȘtergere
  13. @Daurel,
    Gabi spune că laptopul creează dependență ..bolnăvicioasă.
    Eu aș zice că este ceva care ne adună, îmi place gașca noastră de prieteni!

    RăspundețiȘtergere
  14. Angi,
    Au fost niște ani, când simțeam frica la fiecare început de an școlar.Știi , este un paradox- să-ți alegi meseria cu mare drag, s-o faci din toată inima, dar să-ți fie îngrădită de niște oameni care aveau pâinea și cuțitul.
    Eu nu m-am putut „prezenta la post”- asta era formula, pentru că aveam un copil mic, soțul era aici, casa aici.A fost o perioadă groaznică, chiar după ce am luat concursul în oraș.

    La fiecare început de an școlar, directorul- un comunist până în măduva oaselor- până ieri a fost inspector- mă trecea într-un tabel mare, în creion. Titularii erau scriși cu roșu.
    Era FRICA mea, o frică uriașă.
    Într-o zi, mi-am luat inima în dinți, am plecat la București, la minister. Până atunci doar prin corespondență absurdă mi se comunicau veșnic aceleași lucruri” tovarășulX...”
    Da, în ziua aceea, „m-am bătut „ cu tovarășul X, cred că încă există, conducea în anii trecuți o universitate particulară.
    Da, l-am învins!
    N-am ieșit din biroul lui, până când n-a semnat ce trebuia să semneze cu zece ani în urmă.
    Am învins un anume fel de frică!!!
    Chiar am învins!!
    Peste câțiva ani, în 89, deja mă simțeam puternică!
    Când le văd pe fetele astea, care obțin nota 1(UNU) la concurs, pentru a primi ”postul „ de profesoare, mă cuprinde rușinea .. cât de mult a coborât școala..
    Zile frumoase îți doresc!

    RăspundețiȘtergere
  15. Irina,
    Îți țin pumnii! Trebuie să câștigi în lupta cu aceste frici!
    Zile cu dimineți însorite îți doresc!!!

    RăspundețiȘtergere
  16. Cristina,
    Teoretic, sună minunat!
    Știu și eu, dacă poți fi liber cu adevărat, fără constrângeri de niciun fel? Care să fie forma socială de viețuire, că de conviețuire nu cred că poate fi vorba??
    //
    Ești atât de tânără!!
    O să vină o vreme, când hainele se vor voi dăruite altora. Cu plăcerea cu care au fost purtate de tine!
    Mult succes îți doresc!!
    p.s. aș vrea să fiu, măcar pentru câteva zile, studenta care așteaptă să primească bursa!!!
    Sau își numără bănuții care trebuie să-i ajungă până la bursa viitoare!

    RăspundețiȘtergere
  17. IonelMuscalu,
    Zdrăngănitul lanțurilor este , cumva, sinistru. Sau amenințător.Poate să anunțe și libertatea, un anume tip de libertate..
    Curățenie în conștiințe?Mă gândesc la maxima latinească- nulla dies, sine linea, altfel- să nu treacă nicio zi , fără să nu tragem linie și să vedeam ce a fost bine, ce a fost rău.
    Chestiunea este- o facem??
    Renunț cu mare greutate la cărțile mele, vor fi ale copiilor și ale nepoțeilor. Ei vor decide.
    Eu le păstrez, fac parte din mine, din viața mea.
    O zi frumoasă îți doresc!

    RăspundețiȘtergere
  18. Gabi,
    Ia gândește-te- cum ar fi viața noastră fără blogăreală? Eu cred că destul de săracă..
    Așa are un anume farmec, o frumusețe care nu seamănă cu altele!
    O zi bună îți doresc!

    RăspundețiȘtergere
  19. Sunt momente în care ne este frică şi de noi înşine. Sau, aş spune, mai ales de noi înşine. Atunci nu ştim ce să facem, oglinda ne înspăimântă, tot acest carusel al vieţii personale ne ameţeşte. La multe astfel de lucruri trebuie să reflectăm, tocmai pentru a reuşi să ne învingem temerile.
    Foarte frumos citatul de la începutul textului...

    Gânduri bune, Gina!

    RăspundețiȘtergere
  20. Intr-adevar cu o libertate totala e greu sa supravietuiesti, ar fi un trai intr-o jungla.
    P.S. Suna bine "bursa", sper de o valoare mai mare decat cea din liceu, era 25 lei pe luna, o primeam la final de semestru cumulata, ajungea la 80-90lei.
    Sa vad ce ma asteapta, e prea devreme sa ma gandesc la bursa.
    Multumesc mult!!!

    RăspundețiȘtergere
  21. Cris,
    Să fie frică de sine?
    Sau frica în fața neputinței sinelui de a-și învinge slăbiciunea?

    Poate că tocmai de asta se spune despre noi, femeile, că am fi partea slabă a întregului. Avem nevoie totdeauna de un umăr pe care să ne punem capul.
    Zile bune vă doresc!

    RăspundețiȘtergere
  22. Cristina,
    Bucură-te de vacanță!
    „Bursa„ trebuie câștigată!!

    RăspundețiȘtergere
  23. Sophie,
    Se zice că încercarea moarte nu are!
    Noroc!

    RăspundețiȘtergere