duminică, 30 octombrie 2011

”paradis „ vine din persană

  La sfârșit de săptămână,  să ne aducem aminte  de poveștile  scrise,  în vremea  când aveam puțini prieteni, ne îndeamnă Tibi.
Am ales o poveste de duminică.
O ghindă cade dintr-un stejar bătrân, prinde rădăcini și crește, ajungând , la rândul ei, un copac puternic..”

 uite-așa de puternic, cum sunt eu, adaugă, hotărât,  nepoțelul meu  , umflându-și pieptul  prin tricoul  subțire.
Buni, ce este stejarul?
Citim , povestim… o ghindă  cade pe pământul reavăn,  încolțește, crește un copăcel..și tot crește..//

În ghindă încep toate speranțele viitorului uriaș arbore, întregul său  crez.. Își dorește într-atât să   fie puternic, să învingă toate opreliștile, încât grăbește ghinda să prindă suflet, să-și dorească să scape din ermetic,  să încolțească, și , de la nimic,  să ajungă la coacere deplină, la maturitate.
Stejarul este unic!
El creează sămânța, ghinda, din care   țâșnește  firicelul,  privind către cer.//
Se zice că paradis vine din persană, înseamnă  grădină, înconjurată de ziduri.//

Indiferent  unde/când/cum/cine suntem-nimeni  nu poate decide ce să simțim..
Toți oamenii mari au fost  mai întâi copii( dar puțini își mai aduc aminte). Antoine de Saint-Exupery.
p.s.ce zici?

28 de comentarii:

  1. eu spun, gina, că toţi oamenii suntem la început ghinde mici, sădite cu iubire. şi mai spun că cel care nu îşi are rădăcinile adânc înfipte în copilărie este condamnat să se uite pe sine, căci, deşi creştem asemeni copacilor, pe lumea aceasta noi rămânem mereu copii în faţa vieţii.

    RăspundețiȘtergere
  2. Ce să spun?
    Spun că atunci cînd suntem copii, ne grăbim să creştem pentru că habar nu avem că nu ne vom mai întîlni cu acele clipe minunate ale purităţii noastre.
    Şi mai spun că Exupery are dreptate dar, eu sînt printre cei puţini. :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Eu zic că îmi amintesc destul de des...şi mă bucur de asta !

    RăspundețiȘtergere
  4. @ Gina,
    Bună ziua !
    Corect spus : „ nimeni nu poate decide ce să simțim ” !
    Dar dacă, se găsește cineva care să decidă în locul nostru , cum ar fi de exemplu „ votul la două mâini ” ce-i de făcut ?
    O duminică frumoasă !
    Alioșa.

    RăspundețiȘtergere
  5. Zic ca este minunat.... sa redevenim copii, sa cautam puritatea in noi, sa fim alaturi de copii, crescandu-i frumos. :)

    Sunteti o bunica norocoasa si foarte frumoasa!


    Imbratisari si zambete. da, fiecare din noi este UNIC si PUTERNIC. :)

    RăspundețiȘtergere
  6. psi,
    Ce spun eu?când suntem copii, lumea este plină de armonie, ca adulți o căutăm peste tot, doar că prea puțini o găsesc.
    Mulțumesc frumos!

    RăspundețiȘtergere
  7. Tibi,
    Da, venim din copilărie , ca dintr-o poveste. Brusc , ne lovește apoi realitatea.
    p.s. și eu mă laud că sunt printre cei puțini, chiar dacă , pentru unii, asta înseamnă- a dat în mintea copiilor!!

    RăspundețiȘtergere
  8. Zina,
    Câtă vreme ne mai place șotronul, putem fi fericite!!
    Seară bună!

    RăspundețiȘtergere
  9. @Alioșa,
    Deja am pășit în teritoriul adulților , care nu au mamă, nu au tată.. cum să mai aibă copilărie în suflet?
    Seară bună!

    RăspundețiȘtergere
  10. @DOAR NOI,
    Bine ai venit în căsuța mea!
    Da, am fost și sunt privilegiată- viața de profesoară mi-a redat darul mirării. Ca buni, am primit prospețimea întrebărilor!
    Este aproape ireal să te simtă copiii că ești de-a lor!
    Seară frumoasă!

    RăspundețiȘtergere
  11. Rappa_ru',

    Ultima duminică de octombrie are un farmec copilăresc!
    Seară bună!

    RăspundețiȘtergere
  12. Copilaria este cel mai frumos dar pe care il primim. Unii uita si, mai grav, incearca sa ucida copilaria din noi.

    RăspundețiȘtergere
  13. @Mihai,
    Cred că sunt și situații când cineva îți intră cu bocancii pe suflet, este aparentă strivirea, câtă vreme îți păstrezi acea inocență, pe care doar mirajul copilăriei ți-o conferă.
    Seară bună!

    RăspundețiȘtergere
  14. Cred ca abia cand crestem mari, ajungem sa intelegem copilaria. Si am vrea s-o mai traim o data! Din pacate, nu e posibil, dar macar putem incerca, din cand in cand.

    RăspundețiȘtergere
  15. câteodată, copilul din noi îşi mai face apariţia...

    seară faină!

    RăspundețiȘtergere
  16. Gabi,
    Eu cred că o scăpare tot avem, câtă vreme jinduim după acel paradis pierdut. Căutându-l, redevenim copii, nu?
    Seară bună!

    RăspundețiȘtergere
  17. Ottilia,
    Bunăoară când ne alintăm, așa-i?
    Seară frumoasă!

    RăspundețiȘtergere
  18. Eu rămân permanent ancorat în ideea nespus de frumoasă şi incitantă că am reuşit şi voi reuşi în continuare să păstrez copilăria în suflet. Geanina ştie cel mai bine cum pot să devin brusc copil, iar faptul că m-a acceptat aşa şi chiar a întreţinut sentimental această stare de bine m-a făcut şi mă face să o respect foarte mult.
    Da, e greu să nu fim afectaţi de maturitate. Dar nici copilăria din noi nu trebuie să dispară...

    Gânduri bune la ceas de seară, Gina!

    RăspundețiȘtergere
  19. Cris,
    Dacă poezia adevărată nu are vârstă, cum să-mi imaginez poetul fără copilărie eternă?
    Seară bună și vouă!

    RăspundețiȘtergere
  20. Am observat ca omul, cu cat e mai batran isi aminteste si chiar isi doreste sa mai fie copil.
    O fi din cauza bolilor, a teamei de ce va fi?
    Oricare ar fi raspunsul, toti avem nevoie de mangaiere, de ocrotire asa cum doar copiii au.

    RăspundețiȘtergere
  21. Gabi,
    Toată viața dorim și dăruim tandrețe!

    RăspundețiȘtergere
  22. Gina:

    Nu stiam etimologia cuvantului paradis...dar m-am bucurat ca am gasit-o intr-un post potrivit cu acest cuvant.

    Imbratisari dintre coji de dovleac.

    RăspundețiȘtergere
  23. Irina,
    Chiar mi-a plăcut !
    Ai pregătit, cumva, și o plăcintă!!
    Îmbrățișări cu mare poftă cucurbitacee

    RăspundețiȘtergere
  24. M-am hotarat sa incurajez copiii; inclusiv in blogging...
    PS. Pe tinerii de varsta fiicelor mele (peste 30...)i-am terminat...

    RăspundețiȘtergere
  25. @Duarel,
    De tot??la cei peste 30 mă refer.

    RăspundețiȘtergere
  26. Vorba vine...; in realitate s-au plictisit.

    RăspundețiȘtergere
  27. @Daurel,
    Parcă n-aș crede..îi tot văd în vizită!

    RăspundețiȘtergere