marți, 19 iunie 2012

fiecare suflet

 este pentru alt suflet o lume  ascunsă. Friedrich Nietzsche


Când a venit în școală,  toți o priveau  de sus,  vorbea mult, se mișca  încoace și încolo, deși  nu fusese niciodată suplă.
Nici  eu nu  n-am fost prea cumsecade,  niște erori de gramatică,  ceva confuzii   în stilistica textului..
Suporta  tăcută  aroganța  colegilor. Avea, ce e drept,  din când în când, și răbufniri. Fără ecou..
Bogăția ei, părul! Oricum l-ar fi aranjat.
Pe la ședințe și consilii, ocupa același  loc-  partea opusă mie, aproape de peretele dinspre  vest. Ațipea,  îi vedeam  picotitul simplu, ca de prunc.
Soț   agresiv, un fiu risipitor,  nici fiica  nu era prea  apropiată.
  Într-o  pauză, mi-a spus ceva- știți(   mai mare cu vreo patru ani decât mine)  dimineața mă privesc în oglindă,  mai pun  ceva roșu, mă ciupesc de un obraz, fată, ești frumoasă foc!
 Am ascultat-o  cu un fel de plăcere copilărească.
 Au trecut anii.
Când cineva , vreo  altă colegă sau prietenă, se plângea că nu-i vine bine nu știu ce bluză, că i-au apărut fire albe, că  ochii nu mai au aceeași lumină, o citam pe doamna B.
  Când a fost să-și încheie  activitatea, nu-mi place deloc să spun  la pensionare , am mai explicat de ce- ăștia toți, chiar și tinerii colegi, au  impresia că trebuie să dea pomană celor care s-au născut înaintea lor.. cum spuneam, când  a fost  ziua aceea, cu petrecere, i-am scris ceva, un fel de medalion.
Și i-am  aninat niște violete.
A plâns de fericire.
 Am plâns și eu.//
 Și drumurile ni s-au despărțit.//
 Știu că   vrei să auzi doar lucruri frumoase, dar, vezi tu, viața  nu înseamnă doar  cărări drepte, muzică bună,  cină în familie,  duminici  curate..
 Doamna B. nu mai este.
Nimeni dintre colegi  n-a știut.
 S-a stins discret.
 Și-a așezat liniștea între dealurile satului ei  de câmpie, învăluit  în  poeme  nescrise.//
 cât contează pentru noi să contăm cât de cât în viața altora?

20 de comentarii:

  1. Mi-a tresarit sufletul... Mi-am amintit de cineva care de cativa ani nu mai e printre noi! Dumnezeu s-o odihneasca pe doamna B.!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Vezi tu, Crenguța, câtă vreme suntem unii în preajma altora, facem tot felul de lucruri- mai bune, mai rele, ne distrăm, suntem ironici, blazați, câin
      oși, înțelegători.
      Brusc, un loc rămâne liber. Abia atunci înțelegem ce am pierdut.
      Și ne facem reproșuri.. oameni suntem.

      Ștergere
  2. În momentele acelea, la desprţire, descoperim că ne-am cunoscut prea puţin, că poate am pierdut ceva ce doar acea persoană aparent insignifiantă ne putea dezvălui...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dragă Diana,
      Niciodată nu știm care este momentul potrivit, când putem spune cuiva ceea ce simțim cu adevărat.
      Amânăm..

      Ștergere
  3. Va imbratisez cu drag. Am mai trecut pe la dumneavoastra... ieri, am fost desi nu am spus nimic... astazi am zambit cand am gasit comentariul la mine pe blog....ma gandeam; oare, doamna Gina a simtit ca am umblat ieri pe blog?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Denise,
      Zicem- gând la gând, cu bucurie!
      Îmbrățășări!

      Ștergere
  4. Doamna B iti zambeste...
    atata timp cat cineva isi aduce aminte de tine ,chiar daca nu mai esti ,e un semn bun.

    Stau sa ma gandesc ce e in sufletul colegei mele,DOAMNA EDUCATOARE,care de 40 de ani lucreaza in aceeasi gradinita,acum cand mai are doar TREI zile pana cand isi poate trage putin sufletul?!
    Pe mine ma cuprinde o emotie aparte!A fost DOAMNA baietilor mei,si a atator generatii de copii,azi oameni maturi.
    Cred ca-i voi anina si eu cateva floricele langa buchetul de zambete inocente.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Știi, Angi, când vorbim , așa, despre chestii de astea, pare o joacă sau, oricum, ceva ca oricare altă problemă, în esență, sunt probleme foarte delicate.
      Da, anină-i cele mai frumoase flori! și scrie-i ceva.
      Ani de-a rândul, le-am scris colegelor mele care își încheiau activitatea, ceva, un medalion.
      Mă întâlnesc , adesea, cu unele dintre ele.Îmi spun că recitesc, tot recitesc ce le-am scris. și le este mai ușor.
      Vezi cât este de simplu să aduci alinare?

      Ștergere
  5. De obicei, încheiați un post cu o înterbare. De data aceasta, nu. De aceea, îndrăznesc eu să întreb: cât contează pentru noi să contăm cât de cât în viața altora?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ați intuit- nu găsisem întrebarea. Sau mă tememeam să întreb.
      Știți ceva? o să închei postul cu întrebarea dumneavoastră.
      Mulțumesc frumos!

      Ștergere
  6. Suntem frumosi asa cum suntem, frumusetea care se vede e data de comportament, de atitudine...
    Un corp "model" si un interior cu spini... hmmm, nu cred ca atrage! Si nu ma refer la atractia fizica.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, se poate spune și așa..lucrurile sunt ceva mai complicate, cred. Poate fi o legătură oarecare între aspectul fizic și ceea ce învelim în nu știu câte straturi.
      Cred că suntem tot- și ce se vede, și ce lăsăm să se vadă, și ceea ce văd alții din noi.

      Ștergere
  7. Buna seara, doamna Gina!
    Tare m-au emotionat cuvintele dumneavoastra.
    E minunat atunci cand, cineva, nu doar familia, isi aminteste de noi cu drag.
    Asa este viata, venim pe lume cu un scop si-o misiune de indeplinit. Cand ne-am indeplinit misiunea, chiar daca am mai avea inca multe de facut, trebuie sa plecam, in eternitate. Important este cum plecam (?)...
    In orice clipa sa fim gata.
    Dumnezeu s-o odihneasca in pace!, pe, doamna B!

    Va doresc sa aveti o seara binecuvantata, doamna Gina!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ștef,
      A trebuit să aflu ceea ce ai citit absolut întâmplător, de le cineva străin.Mă gândeam că ne lăsăm furați mereu de lucruri pe care le credem foarte importante. Da, sunt importante, dar viața cuiva, problemele lui, familia ..sunt lucruri cărora cei din jur nu le află rostul, sensul, decât , uite, în situații ca aceasta.
      Nu prea am scris ceea ce voiam,pentru că sunt tristă..

      Ștergere
  8. Toate suntem nişte doamne B, doar că, fie ne credem doamna A, fie doamna C, căci părelnici/ce, deh...Dumnezeu s-o odihnească!

    RăspundețiȘtergere
  9. @ Gina,
    Bună ziua !
    Interesantă dar și lacrimogenă poveste !
    Și când te gândești că sunt foarte multe doamne ca cea descrisă de tine ......
    O zi bună !
    Alioșa.

    RăspundețiȘtergere
  10. Emotionant ati scris...
    Cat conteaza?...E greu de spus.Stiti,daca as putea sa fac un aparat de masurat, unul asa asemanator celui de presiune, unde se face calculul, pai sigur ca l-as construi...Dar cum aparatul asta inca nu exista, eu as spune ca conteaza mai mult ceea ce persoana conteaza pentru mine. Iar daca pot si eu sa fac in asa fel incat sa contez pentru respectivu/a,imi dau toata silinta...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Vera,
      Ce știu eu este că poți face rău într-o clipă. Mult rău.
      Binele se construiește atât de greu, cere dăruire, sacrificiu, grijă, și totuși, este atât de ușor să faci și bine, doar că lumea are predispoziție către a face, instinctiv, rău..

      Să fii iubită!

      Ștergere