sâmbătă, 24 noiembrie 2012

lectura de seară




Acum stiu
  " Cînd un om reuşeşte să facă ceva ce i-a solicitat mult efort, în el începe să lucreze trufia. Cel ce slăbeşte se uită cu dispreţ la graşi, iar cel ce s-a lăsat de fumat răsuceşte nasul  dispreţuitor cînd altul se bălăceşte, încă, în  viciul său.
    Dacă unul îşi reprimă cu sârg sexualitatea, se uită cu dispreţ şi cu trufie către  păcătosul, care se căzneşte să scape de păcat, dar  instinctul i-o ia înainte! 
 Ceea ce reuşim ne poate spurca  mai ceva decât păcatul însuşi. 
Ceea ce obţinem se poate să ne dea peste cap reperele emoţionale în aşa manieră,  încât ne umple sufletul de venin.
    Banii care vin spre noi ne  pot face aroganţi şi zgîrciţi, cum succesul ne poate  răsturna în abisul înfricoşător al patimilor sufleteşti.
 Drumul către  iubire se îngustează cînd ne uităm spre ceilalţi de la  înălţimea vulturilor aflaţi în zbor.
 Blîndeţea inimii se usucă pe vrejii de dispreţ, de ură şi de trufie, dacă sufletul nu este pregătit să primească reuşita sa cu modestia şi graţia unei flori... Tot ce reuşim pentru  noi şi ne aduce energie este menit a se întoarce către  aceia ce se zbat, încă, în suferinţă şi-n păcat. 
Ochii noştri nu sunt concepuţi pentru dispreţ, ci pentru a exprima cu ei chipul iubirii ce se căzneşte să iasă din sufletele noastre. Succesele nu ne sunt date spre a ne înfoia în pene, ca în mantiile statuilor, ci pentru a le transforma în dragoste, în dezvoltare şi în dăruire pentru cei din  jur.
    Dacă reprimi foamea în timp ce posteşti, foamea se va face tot mai mare. Mintea ta o să viseze mâncăruri gustoase şi alese, mintea o să simtă mirosurile cele mai apetisante chiar şi în somn, pentru ca, în ziua următoare, înnebunită de frustrare, să compenseze lipsa ei printr-un dispreţ sfidător faţă de cel ce nu posteşte. 
Atunci, postul devine prilej de trufie, de exprimare a orgoliului şi a izbînzii trufaşe asupra poftelor... Dar, dincolo de orice, trufia rămâne trufie, iar sentimentul frustrării o confirmă. 
Dacă ai reuşit în viaţă, nu te agăţa de nereuşitele altuia, pentru a nu trezi în tine viermele cel aprig al orgoliului şi patima înfumurării. Reuşita este energia iubirii şi a capacităţii tale de acceptare a vieţii, dar ea nu rămîne nemişcată, nu este ca un munte sau ca un ocean.  Îngâmfarea şi trufia reuşitei te coboară, încetul cu încetul de pe soclul tău, căci ele desenează pe cerul vieţii tale evenimente specifice lor.
    Slăbeşte, bucură-te şi taci! 
Lasă-te de fumat, bucură-te şi taci!
 Curăţă ograda ta, bucură-te de curăţenie şi lasă gunoiul vecinului acolo unde vecinul însuşi l-a pus. 
Căci între vecin şi gunoiul din curte există o relaţie ascunsă, nişte emoţii pe care nu le cunoşti, sentimente pe care nu le vei bănui vreodată şi cauze ce vor rămîne, poate, pentru totdeauna ascunse minţii şi inimii tale. 
    Între omul gras şi grăsimea sa există o relaţie ascunsă. O înţelegere. Un secret. Un sentiment neînţeles. O emoţie neconsumată. O dragoste respinsă.
 Grăsimea este profesorul grasului. 
Viciul este profesorul viciosului.
 Şi, în viaţa noastră nu există profesori mai severi decât viciile şi incapacităţle noastre.."

"Acum stiu, stiu ca orice ura, orice aversiune, orice tinere de minte a raului, orice lipsa de mila, orice lipsa de intelegere, bunavointa, simpatie, orice purtare cu oamenii care nu e la nivelul gratiei si gingasiei unui menuet de Mozart... este un pacat si o spurcaciune; nu numai omorul, ranirea, lovirea, jefuirea, injuratura, alungarea, dar orice vulgaritate, desconsiderarea, orice cautatura rea, orice dispret, orice rea dispozitie este de la diavol si strica totul.
Acum stiu, am aflat si eu...
  Nicolae Steinhardt
cutremurător!

30 de comentarii:

  1. "Acum ştiu!"
    Ce facem cu cei care nu ştiu CE ESTE suferinţa?
    Unde-i aşezăm pe cei care apreciază preceptele dar nu le aplică?
    Cîţi dintre noi reuşesc să trăiască mai mult în "spirit" decît în "carne"?
    De ce închidem ochii la grozăvii?
    Suntem farisei? Egoişti? Supravieţuitori?
    Unde ne sunt idealiştii?
    ps. Servus Gina! Nici acest mesaj nu trebuie să treacă barajul de moderare decît, dacă vrei.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Vezi tu, Tibi, ne întrebăm mereu în legătură cu alții, dar noi, cu noi ce facem?Suntem mai buni decât alții, dacă-i judecăm? Ce spune gânditorul?

      „Acum stiu, stiu ca orice ura, orice aversiune, orice tinere de minte a raului, orice lipsa de mila, orice lipsa de intelegere, bunavointa, simpatie, orice purtare cu oamenii care nu e la nivelul gratiei si gingasiei unui menuet de Mozart... este un pacat si o spurcăciune„.

      De la tine am aflat că tot ieri, în urmă cu mulți ani, s-a stins Freddie Mercury- cât l-am ascultat!!
      Era idolul mezinului meu, când abia trecuse în clasa a VI-a. Toți îl ascultam..
      Și J.R, cu magia unei lumi pe care ne-a adus-o în case, săptămână de săptămână,tot ieri a plecat.
      Ce zi!

      Ștergere
    2. Regret că nu pot ajunge la târgul de carte- în anii trecuți , era una dintre sărbătorile mele de suflet.

      Ștergere
  2. Steinhardt are dreptate. El spune, cu alte cuvinte, ceea ce toți inițiații știu: că spiritualizarea existenței, inclusiv prin impunerea voinței minții asupra poftelor și viciilor trupești, nu este o calitate socială și nu trebuie văzută ca o cale spre succesul social. Iar cei care uită asta și se laudă ori capătă orgolii privind performanțele sociale dobândite nu fac altceva decât să păcătuiască, în alt plan, superior. Dacă nu cumva își revendică un loc în fruntea societății, pentru că au ajuns să poată face ceea ce fac, atunci ei rămân niște măscărici, ce folosesc învățăturile și practicile spirituale pentru spectacolul de circ.
    Și se cred mai grozavi decât spectatorii lor, ce nu au ajuns să poată face toate „numerele” acelea.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dar de ce alții și nu eu?
      Și eu, în micul meu spațiu în care am niște puteri, dacă nu-mi pot cultiva bunătatea, și eu provoc rău.
      O s-o iau mai cu „începutul„.
      Nu pot să dorm, ziua de ieri a fost mult prea ”altfel„.Și în sens pozitiv, dar și negativ.Textul gânditorului Steinhardt mi-a venit, pur și simplu, într-un moment excepțional.
      Aș zice că sfârșitul fizic al actorului a fost o mare și vie lecție de viață. Prin fața noastră s-a perindat un destin exemplar, cu tot ce-și poate dori și imagina cineva-glorie, recunoaștere,bărbat frumos, cuceritor, femei la picioare, talent, filme,teatru, intensitate,efort, succes, toate, în iureș, până sus, într-un punct de maximă trăire.
      Brusc, ghilotina își arată colții-suferință fizică, prizonierat sufletesc într-un trup care nu mai vrea să asculte nicio comandă, în paralel cu o viață socială complexă- iubiri trecătoare, arderi, abandon, întoarcere mereu acasă,împărțirea între două sau mai multe femei, imaginea libertății absolute, prin dorința de separare definitivă de mama copilului lui( știți cum am văzut-o eu pe doamna Magda Catone? o altfel de Vitoria Lipan, să vă uitați la poze, femeia care își face datoria până la capăt, înfruntând toate opreliștile( presiune avocățească, gura lumii, aruncarea cu pietre) alături- eterna măicuță bătrână, care se sacrifică neputincios, ca în „Miorița„.
      La capăt de drum- ”vama„.
      Nimeni nu poate schimba nimic.
      „Doamna„ despre care vorbea, conștient, chiar el, a învins irevocabil.
      O imensă scenă. Un spectacol viu- lumea toată, unii chiar acolo, lângă el, alții în fața televizorului .Cine a fost regizorul?
      Și dacă spectacolul a fost o fabulă- soră de mamă cu drama,rudă de-a comediei, ce alegem din alegorie?
      Astăzi știm să separăm grâul de neghină?
      Poate că știm.
      Întrebarea este: chiar dorim cu tot sufletul să facem doar bine, cum, indirect, ne învață gânditorul?

      Ștergere
  3. Trufia. Un strop exista in fiecare. "Am facut ceva si sunt mandru de mine". Problema este intotdeauna legata de limita. Pana unde? Intotdeauna avem tendinta de a ne evalua gresit. Ori ne supraevaluam si devenim trufasi, ori ne subevaluam. Dar asta e alta poveste.

    RăspundețiȘtergere
  4. Da, aveți dreptate, cu sau fără voie , suntem trufași.
    Ne putem stăvili pornirile? Poate așa, pe moment.
    Oameni suntem. Supuși mereu greșelilor.
    Subevaluarea nu este smerenie- este un fel de ipocrizie.
    Ceva, la fel de dureros, precum trufia. Așa cred.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu, nu ma refer la ipocrizie. Ma gandesc la acele persoane care se tem sa incerce. "Vai de mine! Nu cred ca pot asta!"

      Ștergere
    2. Nu știu alțíi cum sunt, eu nu prea am ocolit provocările!
      La urma urmei cum ar fi viața, mergând așa, pe vârfuri, de teamă să-i trezești pe cei din jur?
      Bine, nu sunt adepta tropăielilor..

      Ștergere
  5. Steinhart vorbeste despre un aspect,diametral opus eu vad alt aspect;cel ce se straduie sa realizeze ceva,si nu i se recunoaste munca,efortul,valoarea!Ca devii mandru/trufas pentru o realizare e firesc,omeneste,insa mult mai grav mi se pare sa nu ti se respecte munca ta.
    Defel nu ma caracterizeaza mandria,insa uneori e nevoie si de asa ceva,imi pare rau chiar ca nu reusesc sa fiu mai drastic uneori,in sensul afirmatiei cuiva:"Uneori mandria nu este decat o forma de aparare a autonomiei personalitatii in fata unor mediocritati obraznice,impertinente!"Cam asa stau lucrurile in lume!Mai ales intr-o societate neocomunista! Cu duhul blandetii nu tine,risti sa o iei razna.Te vor vana altii considerandu-te o prada usoara.Nu vor lua aminte ca la ceva bun si nobil.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu cred că toate se întrepătrund.
      Cum ar fi, după ce construiești orice: artă, poezie, o casă, o grădină, o haină, să poți spune tu, chiar tu- „este cea mai bună din câte am văzut„!
      Poți face asta?
      Este moral?
      Sau, invers- după ce totul este gata, să ai curajul de a recunoaște că ai ratat?
      În lauda proprie este infatuare,cred, în cealaltă o fi smerenie?

      Ștergere
    2. Oamenii cand reusesc,sunt sanatosi bine mersi,au bani,etc ,devin egoisti si trufasi!Li se pare mai mult ca sunt binecuvantati prin asa ceva,ca au merite in plus fata de ceilalti,oropsitii.Acesta eate mesajul lui Steinhart si are perfecta dreptate!
      Da,se intrepatrund ca intr-un malaxoar.As de unde menuet,asa ici colo,sa nu uitam ca in univers exista implozie si explozie, si in societate asemeni!Viata este un tavalug teribil in care se emit prea multe pretentii, si as spune eu... prea multa morala!Din punctul meu de vedere cel putin.

      O nedumerire totusi;
      Viciul este de la diavol rezulta din text,si totusi "viciul este profesorul viciosului"...constructii in itemi paradoxistici.

      Ștergere
    3. Eu aș zice că tot eseul este un ansamblu de maxime. De concluzii. Asta ar însemna că sunt rodul experiențéi de o via'[.
      Noi, oamenii, exersăm.Așa cum putem , cum știm, cu simțím.
      Vă viața este un tăvălug, asta simt și eu, nu poți să alegi ce să ți se întâmple, eventual, poți să te împotrivești, dar este, deja, târziu, nu? Reacția este un rezultat..
      Cât despre„ viciul este profesorul viciosului „ cred că este un fel de meditație tristă pe tema ironiei sorții.

      Ștergere
  6. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  7. Mulțumesc frumos!
    u vreau crime, vreau ceva de suflet, pentru minte, pentru mine!

    RăspundețiȘtergere
  8. Pline de intelepciune sunt cuvintele lui Nicolae Steinhardt.
    Ar fi bine sa fie citite de cat mai multi oameni si luat aminte la ele. Fiecare din noi sa ne intoarcem catre noi insine si sa lucram asupra propriei noastre persoane. Asa cum Sfantul Isaac Sirul scrie: „Daca iubesti curatia, intra si lucreaza in via inimii tale, dezradacineaza din sufletul tau patimile, straduieste-te sa nu cunosti rautatea omului".
    Totul este sa ne curatim ochii sufletului, incat sa ni se desavarsesca vederea sa-i putem vedea pe oameni cu ochi dumnezeiesc, nu cu ochi omenesc, iar greselile celorlalti sa le indreptatim in sensul bun.
    "Nu judecati, ca sa nu fiti judecati. Caci cu judecata cu care judecati, veti fi judecati, si cu masura cu care masurati, vi se va masura" (Matei 7, 1-2)
    O noapte linistita va doresc, doamna Gina cu mult drag! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ce frumos o spui, Ștef!
      Îmi plac judecățile limpezi și gândurile bune!

      Seară blândă!

      Ștergere
  9. Superb post, Gina! O analiza a trufiei, intr-unul dintre momentele ei cele mai interesante - geneza trufiei. Paradoxal, ceea ce ne face puternici, ne face slabi. Si indiferent in ce situatie ne aflam, asupriti sau puternici, dimensiunea morala e cea mai importanta. In momentul de emergenta a trufiei, compasul moral a intrat in dizolvare.

    Multumesc pentru o lectura extrem de interesanta.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Acum am înțeles și eu, draga mea Irina, cât de complicați suntem în mereu altele noastre căutări-ceea ce ne face puternici ne face atât de fragili..

      Cu mare drag!

      Ștergere
  10.  “Benjamin Franklin îşi făcuse o listă cu 13 virtuţi de trimestru. Câte una pe săptămână,se străduia să progreseze. La capătul experienţei îndelungate, descoperi că tot progresul lui era de suprafaţă:”Nu există nicio patimă naturală atât de greu de supus ca “mândria”, scria el în concluzie: ‘Ascunde-o, luptă-te cu ea, frânge-o mortific-o... şi totuşi, ea va fi tot vie şi va continua necurmat să-şi scoată capul şi să se arate... Şi când vei crede că ai biruit-o complet, vei fi cu siguranţă “mândru” de umilinţa ta”(L.Cristescu. Galileanul)
     ’’Gasesc dar in mine legea aceasta : cand vreau sa fac binele, raul este lipit de mine”(Rom.7.21.)
     N.Steinhardt. Jurnalul fericirii, Ed. Dacia. 1991.pag.195. alin.3-8 :’’Acolo, în mica oază de linişte ( şi curăţenie, era un loc îngrijit, pe când străzile şi casele pluteau în praf şi paragină), Paul Sim. Mi-a încredinţat, bătut la maşină pe foi subţiri, textul celor două volume ale Spovedaniilor unui pelerin rus în traducera părintelui Chiricuţă. Mi-a spus :-E o carte pe care o laşi după primele pagini sau o citeşti până la capăt şi te duce departe-.’’O posibila solutie.Dar trebuie citita cartea mentionata la alin.6-8.Se gaseste in librariile diecezane.

    RăspundețiȘtergere
  11. În cuvântul dumneavoastră, găsesc mai mulți „centri„ către care trebuie să ne aplecăm.Smeriți.
    Vorbiți despre Benjamin Franklin, într-o vreme, am căutat și am găsit multe însemnări despre acest Om , iată ceva-

    http://incertitudini2008.blogspot.ro/2010/01/un-om-pentru-omenire.html

    Acum , îl „aflu„ într-o altă ipostază, dar nu înțeleg-„ascunde-o, luptă-te cu ea, frânge-o , mortific-o( mândria).Dacă o ascunzi, nu este o lucrare zadarnică? Cum s-o frângi, dacă nu recunoști că greșești fiind mândru, pentru a înceta să mai fii așa?
    Vorbeam despre drama artistului, cu trimitere la Șerban Ionescu- credeam că am înțeles și am învățat lecția despre tentație , înălțare, decadență..
    Aș! deja ”țin „ partea cuiva în războiul care, deocamdată, se află în faza lui „teoretică„.
    Va fi un câștigător. Și va fi un învins, de ce?
    Cred că asta este natura umană- amestec de bine și de rău, cum să te purifici?

    RăspundețiȘtergere
  12. În cuvântul dumneavoastră, găsesc mai mulți „centri„ către care trebuie să ne aplecăm.Smeriți.
    Vorbiți despre Benjamin Franklin, într-o vreme, am căutat și am găsit multe însemnări despre acest Om , iată ceva-

    http://incertitudini2008.blogspot.ro/2010/01/un-om-pentru-omenire.html

    Acum , îl „aflu„ într-o altă ipostază, dar nu înțeleg-„ascunde-o, luptă-te cu ea, frânge-o , mortific-o( mândria).Dacă o ascunzi, nu este o lucrare zadarnică? Cum s-o frângi, dacă nu recunoști că greșești fiind mândru, pentru a înceta să mai fii așa?
    Vorbeam despre drama artistului, cu trimitere la Șerban Ionescu- credeam că am înțeles și am învățat lecția despre tentație , înălțare, decadență..
    Aș! deja ”țin „ partea cuiva în războiul care, deocamdată, se află în faza lui „teoretică„.
    Va fi un câștigător. Și va fi un învins, de ce?
    Cred că asta este natura umană- amestec de bine și de rău, cum să te purifici?

    RăspundețiȘtergere
  13.  Sf. Augustin : “De la 19 ani când începusem să mă preocup cu toată seriozitatea de studiul înţelepciunii şi cum m-am decis ca, îndată ce o voi afla,să părăsesc toate speranţele goale ale poftelor deşarte şi nesănătoasele minciuni...Oare nu se poate şti nimic cu certitudine pe lumea asta,ca să ne putem duce viaţa? Dimpotrivă! Va trebui să cercetăm cu mai multă atenţie şi să nu disperăm...Să luăm deci în calcul toate clipele, să împărţim orele pentru mântuirea sufletului...să lăsăm deoparte cele deşarte şi nefolositoare; să ne concentrăm atenţia numai asupra cercetării adevărului.Viaţa asta este nenorocită,iar moartea ne ia prin surprindere;dacă ne ia fără de veste,în ce fel vom pleca de aici?şi unde va trebui să învăţăm ceea-ce aici n-am luat în seamă?Nu va trebui oare să ispăşim mai întâi chinuri grele pentru această neglijenţă?...Aşa dar, pentru ce să mai zăbovim ca,după ce am abandonat orice speranţa în cele ale veacului nostru, să nu ne încredinţăm cu totul căutării lui DUMNEZEU şi vieţii fericite?
    Dar şi cele ale lumii acesteia sunt plăcute, şi ele au dulceaţa lor, şi încă deloc neglijabilă. Nu este uşor să-ţi asumi hotărârea de a te desprinde de ele, fiindcă ar fi ruşinos să te întorci iatăşi la ele. Iată de câtă trudă este nevoie ca să se poată dobândi o anumită onoare!
    Aici pe pământ, O, Doamne, suntem în fiecare zi încercaţi de ispite, fără încetare suntem încercaţi. Un cuptor zilnic este limba omenească...
    ...în veşnicie nimic nu trece,ci totul este pururi prezent; într-adevăr, nici un timp nu este în întregime prezent; tot trecutul este alungat de viitor şi tot viitorul vine din trecut; tot trecutul şi viitorul sunt create şi decurg din ACELA CARE este mereu prezent...
    Vai mie, fiindcă nu ştiu nici măcar ce nu ştiu!”

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc mult pentru atâta bogăție de informație!
      Trebuie să citesc pe îndelete.

      „să ne concentrăm atenţia numai asupra cercetării adevărului.”

      Cine știe care este adevărul?

      Ștergere
  14.  “Tot ce spui, atât altora cât şi ţie, să fie adevărat –iată ceva ce nu poate fi întotdeauna sigur, deoarece poţi greşi; dar se poate şi trebuie întotdeauna să fi sigur că ceeace spui e sincer pentru că de asta îţi poţi da seama imediat” (Immanuel Kant”)
    Iertare pentru prea multele interventii. Dar ar fi atatea de spus.
    Iertare si pentru "anonim". Corect ar fi "anodin".

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ce să zic?
      Eu spun sincer ce spun sau mă străduiesc să spun sincer, deși, de multe ori, sinceritatea mi-a adus prejudicii. De toate felurile.
      Adevărurile dor. Unii spun că puțină diplomație ar fi calea cea mai bună. Această diplomație este, de fapt, neadevăr.
      De aici apar „ încurcăturile„ eu am calea mea; mi se spune, cu diplomație, altceva, eu iau drept sincer ce mi se spune, fără a fi.
      Mai este doar un drum?
      Sunt, deja, două- al meu și al celuilalt.
      Ele pot fi , de acum, total paralele. Greșesc?
      p.s. de ce „anodin„???

      Ștergere
  15. Pentru ca m-am grabit
    Pentru ca B.F. are dreptate.
    Pentru ca m-am grabit „sa fiu mandru de umilinta mea”
    Pentru ca n-am stiut sa tac.
    Pentru ca “ Se spune despre avva Agathon că trei ani s-a ostenit ţinând piatra în gura sa, până când s-a deprins să tacă”(Pateric)"

    Si pentru ca va osteniti in ale educatiei, unde rabdarea e o calitate, imi permit o mica „addolcendo”,pe/care am auzit-o, nu stiu cand, nu stiu unde, pe/care poate o stiti:
    "O educatoare isi ajuta unul din copii sa isi puna cizmultele in picioare. El a cerut ajutor si acum si-a dat seama de ce. Cu tot trasul si impinsul, cizmulitele nu vroiau nicicum sa intre. ?
    Pana cand a reusit sa ii puna si a doua cizmulita, i-au aparut broboane de transpiratie pe frunte. De aceea, aproape ca i-au dat lacrimile cand baietelul a zis: “Doamna, dar sunt puse invers.” Intr-adevar, erau pe picior gresit. ?

    Nu a fost cu nimic mai usor sa ii scoata cizmultele decat sa i le puna, totusi a reusit sa isi pastreze calmul pana cand din nou cizmulitele erau incaltate, de data aceasta asa cum trebuia. Doar atunci a zis baietelul: “Cizmulitele astea nu sunt ale mele.”?
    In loc sa strige la el: “De ce nu mi-ai spus!” si-a muscat buza si inca o data s-a chinuit sa il descalte.?

    Atunci baietelul a zis: “Sunt cizmulitele fratelui meu. Mama mi-a zis sa le incalt pe astea azi!”?
    Acum ea nu mai stia ce sa faca, sa planga sau sa rada. A reusit totusi sa stranga suficient har pentru a se lupta din nou cu cizmulitele. ?
    Cand in sfarsit l-a incaltat, inainte de a-l trimite afara la joaca, l-a intrebat: “Si acum, unde iti sunt manusile?”?
    Raspunsus? ?
    “Le-am bagat in cizmulite ca sa nu le pierd...”

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cred că am citit parabola, cândva, o uitasem.
      Frumoasă! Profundă!
      Vedeți , răbdătoarea este educatoare, și copilul este mic, dar înțelept!
      Poate că dacă fiecărui copilaș i s-ar dărui răbdare, și dacă toți educatorii ar fi răbdători, lumea noastră ar arăta altfel, ar fi mai bună, mai dreaptă.
      Noi suntem lumea, nu? Mereu suntem în grabă..
      Mă gândesc acum, de câte ori am fost „pripită„, așa îmi spunea mama, pripită cu mine, pripită cu alții.

      Îmi face bine să vă ascult!
      Vă sunt recunoscătoare!
      p.s. cred că mi-ați sugerat o temă- RECUNOȘTINȚA!

      Ștergere
  16. Pur si simplu... multumesc! Dvs. si tuturor celor care au lasat cate-un gand. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Este frumos să ne trimitem unii altora gânduri frumoase, Crenguța!

      Să fii iubită!

      Ștergere