Am zărit lumină pe pământ,
Şi m-am născut şi eu
Să văd ce mai faceţi.
Sănătoşi ? Voinici ?
Cum o mai duceţi cu fericirea ?
Mulţumesc, nu-mi răspundeţi.
Nu am timp de răspunsuri,
Abia dacă am timp să pun întrebări.
Dar îmi place aici.
E cald, e frumos, Şi atâta lumină încât
Creşte iarba.
Iar fata aceea, iată,
Se uită la mine cu sufletul...
Nu, dragă, nu te deranja să mă iubeşti.
O cafea neagră voi servi, totuşi.
Din mâna ta.
Îmi place că tu ştii s-o faci
Amară.//Marin Sorescu
De ce "in culori"?
RăspundețiȘtergereM-am cutremurat citind maxima lui Eminescu!Sincer.
Sorescu asta este teribil,are niste poezii sugubete si cu miez, nu gluma!
Am zambit citindu-i gandul...
ps;Asadar in culori amare...viata.
Exact!
ȘtergereÎn culori ..amare. fondul celor două „gânduri „ este colorat, verde și violet.
Realitatea este o cafea neagră, nu ?Trezire bruscă.La realitate!
N-am detaliat, a fost un gând, ca urmare a temei de ieri, un fel de meditație tristă.
Era o poezie a lui Sorescu parca,ceva...cartea citita de doua ori,si tot asa lucrurile de doua ori obsesiv pe tema contrastului binelui si raului din noi....o citisem pe un blog si mi-a placut mult.Am incercat dupa un timp sa dau de acel blog,articol,nu am mai reusit!Poti sa ma ajuti?Nu sunt foarte sigur daca era a lui Sorescu,totusi asa imi amintesc.
ȘtergereLipsesc câteva ore, promit să caut!
ȘtergereNegru este nonculoare!Nu are valente nici calde,nici reci,este asadar neutra!
ȘtergereAre puterea de a reliefa impecabil gradul de puritate al unei culori!Iar albul stralucirea lor!
p.s. S-a întâmplat ca un prieten să-mi trimită, azi dimineață, cele două idei în cadru colorat, în loc de comentariu la postarea de ieri.
RăspundețiȘtergereMi s-au părut, așa cum spui, extraordinare.
Am completat, pentru mesaj, cu un poem al lui Marin Sorescu, care îmi place mult.
frumos articol....
RăspundețiȘtergere!!
RăspundețiȘtergereAtunci, lasă-mă să-ți răstălmăcesc un
Vis, de Marin Sorescu
În fata casei în care convietuiesc cu mine însumi
Era o agitatie nemaipomenita.
Toata omenirea se adunase acolo
Si vroia sa treaca prin versurile mele.
Eu abia puteam stavili valurile de oameni,
Alergam de colo-colo, asudat tot,
Si împarteam bonuri de ordine.
Erau acolo si paduri, munti si rasarituri de luna:
Auzisera ca e vorba de poezii
Si venisera din obisnuinta.
Ca sa împac si oamenii, si natura,
Eu îi alegeam pe cei mai voinici,
Îi rugam sa ia în brate,
Pe lânga bucuriile si necazurile lor,
Un copac sau un munte,
Si numai asa le faceam vânt
În câte o strofa.
Niste femei foarte frumoase
T;ineau de patru colturi desertul Gobi
Si voiau sa mi-l deie cadou.
Le-am multumit emotionat si l-am primit,
Cu toate ca mai fusesem îndragostit.
Daca e ordin de la Marin Sorescu, nu raspund.
RăspundețiȘtergereNici chiar „Pe sub uşă„(??)
ȘtergereZiua de azi
Mi-a fost vârâtă, ca de obicei,
Pe sub uşă.
Mi-am aşezat pe nas ochelarii
Şi-am început
S-o citesc.
Nimic deosebit,
După câte văd.
Cică pe la prânz o să fiu cam trist,
Nu se specifică motivul,
Şi-o să continui să iubesc lumina
De unde-am rămas ieri.
Pagina exterioară informează
Despre tratativele mele cu apa, cu munţii, cu aerul,
În legătură cu pretenţia lor absurdă
De-a-mi intra în sânge, şi-n creier.
Apoi, obişnuitele ştiri
Despre puterea mea de muncă,
Despre drumul la pâine,
Despre buna dispoziţie
(Dar nu se suflă un cuvânt
În legătură cu situaţia
Din ficat).
Unde s-o fi tipărind
Viaţa asta a mea,
Că e plină de greşeli
Inadmisibile.
Da, da, fain Marin Sorescu, printre preferatii mei. Realitatea, o cafea neagra? Ce bine ca nu beau! :p
RăspundețiȘtergereCrenguța,
Ștergerece zici de
Actorii
Cei mai dezinvolti - actorii!
Cu manecile suflecate
Cum stiu ei sa ne traiasca!
N-am vazut niciodata un sarut mai perfect
Ca al actorilor in actul trei,
Cind incep sentimentele sa se clarifice
Moartea lor pe scena e atat de naturala,
Incat, pe langa perfectiunea ei,
Cei de prin cimitire,
Mortii adevarati,
Morti tragic, odata pentru totdeauna,
Parca misca!
Iar noi, cei tepeni intr-o singura viata!
Nici macar pe-asta n-o stim trai.
Vorbim anapoda sau tacem ani in sir,
Penibil si inestetic
Si nu stim unde dracu sa ne tinem mainile.
Inapoi
Ce sa zic, ultima strofa spune tot! Inca mai avem de invatat! Sper doar sa nu pricepem prea tarziu!
ȘtergereCred că , dacă ne considerăm actori , pe carea scenă a vieții, trebuie să ne comportăm ca și cum am debuta în fiecare zi!
ȘtergereEu am o interpretare mai... chmmm...
RăspundețiȘtergereDin mana femeilor nu va iesi niciodata o cafea dulce!
Excesul de ..dulce dăunează grav orgoliului!
ȘtergereCopiii au fost dintotdeauna copii si copii vor ramane pe veci!
RăspundețiȘtergereAu dreptate "mai marii nostri"..."astia mari" trebuie sa se schimbe sau sa fie schimbati!
Zi frumoasa!
Cine și ce îi va schimba în bine pe oamenii mari, Angi?
ȘtergereÎmi vine în minte o vorbă a lui Nicolae Iorga, de fapt, o voi uita niciodată „Schimbați școala, veți schimba sufletele!„
Cine va schimba școala?
Nu scoala trebuie schimbata ci mentalitatea celor care spun in gura mare ca merg la scoala,ca au scoala sau scoli multe.
ȘtergereLucrurile bune pornesc cu cei 7 ani de-acasa.Daca pe ei nu-i avem,scoala nu ni-i va da niciodata!
Angi,
ȘtergereOmul cinstit recunoaște când și de ce se schimbă, celălalt tăgăduiește.
@Modart,
RăspundețiȘtergereAsta înseamnă că o cafea neagră nu schimbă nimic în existența noastră cea de toate zilele?
Țï-am găsit poemul-
ȘtergereDe două ori, de Marin Sorescu
Ma uit la toate lucrurile
De doua ori.
O data ca sa fiu vesel,
Si o data ca sa fiu trist.
Copacii au un hohot de ras
In coroana de frunze
Si o lacrima mare
In radacina.
Soarele e tanar
In varful razelor,
Dar razele lui
Sunt infipte in noapte.
Lumea se inchide perfect
Intre aceste doua coperti
Unde am ingramadit toate lucrurile
Pe care le-am iubit de doua ori.
Multumesc!!!
ȘtergereEste ceea ce voiai?
ȘtergereO,da!
ȘtergereSă știi că am recitit de câteva ori! Mai ales , acolo, la tine în fereastră, este și mai profund- alb, negru și un firicel de roșu!
ȘtergerePoemul este extraordinar!
Excepțional...E unul din acei oameni pe care mi-ar fi plăcut să-i întâlnesc, să fi stat la un pahar de vorbă, fie doar din priviri...
RăspundețiȘtergereVera,
ȘtergereFizic, acest Om, despre care vorbim, s-a stins în 1996. Avea 60 de ani! Câți de 6!!!născut în 1936, mort în 1966, la 6o de ani.
Scrisese 24 de volume de poezie, o trilogie, alte piese, două romane( am citit „Trei dinți din față- superb roman!)
În 1996, avea 15 volume în manuscris.
Uluitor!
„Îmi vine pe limbă să spun că Iona sunt eu... Cel care trăieşte în Ţara de Foc e tot Iona, omenirea întreagă este Iona, dacă-mi permite. Iona este omul în condiţia lui umană, în faţa vieţii şi în faţa morţii.„
Nimic nu se compara cu o cafea amara, servita atunci cand ai nevoie de ea! Amarul... e un dulce distilat! :)
RăspundețiȘtergereGabi,
ȘtergereDeunăzi, o cunoștință, întoarsă dintr-o excursie, mi-a adus o cafea. Marca nu-mi este deloc străină.
Astăzi am simțit (cel mai) extraordinar gust!
O fi , cumva, fiorul poeziei de noiembrie?
Da, poate nevoia de culcus sigur, cald si curat, stiind ca afara, frunzele mor iremediabil! :)
Ștergere„culcuș sigur„, ce fain sună!
ȘtergereCred ca a venit momentul sa il redescoperim pe Marin Sorescu. Multumesc pentru acest post.
RăspundețiȘtergereIrina,
ȘtergereDe ieri, tot citesc, recitesc, răscitesc!
Îmi este minunat!