fericire sau normalitate?
luni, 26 noiembrie 2012
normalitatea este un palier
Lumea suntem noi, emoții, interiorizări, mers înainte, priviri înapoi, de ce înfloresc violetele, de ce se ofilesc , brusc, frunzele, cât mai costă o pâine, cât îmi mai ajung banii, fraze și încrâncenări, ambiții și răni, haine doar pentru pe dinafară, promisiuni și încântare de sine, poeți ai prozei personale, ploaie, bradul - mereu verde!//
fericire sau normalitate?
fericire sau normalitate?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Am vazut intreg interviul...ce om minunat si bland...
RăspundețiȘtergereO admir nespus pe Eugenia Voda pentru profesionalismul si integritatea ei.
Îți împărtășesc gândurile, Vera!
ȘtergereO întrebare am , totuși: citim/ ne informăm/schimbăm opinii în legătură cu probleme fundamentale, doar pentru că ne fac bine? Pentru că ne transpunem , pentru o vreme, în ipostaza de ins care vrea să se cunoască?
Ne îndreptăm apoi, în convingeri/atitudine față de ceilalți?
Sau clipa trece, ca orice clipă?
Conteaza foarte mult la ce parte a paharului privesti.
RăspundețiȘtergereAdică fericirea și normalitatea se exclud?
ȘtergereAm cunoscut multi oameni, Gina, ca si tine si cred ca i-am si "cunoscut" un pic.Asa ca pot spune ca fericirea este o stare de spirit a acelora care s-au nascut cu ea.Poti fi fericit pentru niste nimicuri importante pentru tine si poti fi nemultumit cu toate bogatiile din lume.Si mai cred ca a fi fericit este o arta, un fel de arta, adica trebuie sa fii artist in suflet ca sa iti dai seama ca esti fericit.
RăspundețiȘtergereUite, Gina, cineva care este sanatos, are unde locui, are ce manca, are ce citi, are ce vedea, are cu cine vorbi, are posibilitate sa calatoreasca, are copii si nepoti (asta era in primul rand ), are si suflet ca sa se aplece spre cei care au nevoie de el, spune si tu, acest om ar putea fi fericit, da?
Si totusi, oamenii nu gandesc asa, majoritatea se uita la ce nu au si nu la ce au si la ce sunt si la cum isi traiesc zilele si atunci partea buna din viata lui devine opaca, mata, fada, nesemnificativa si el se tanguie sau tace in nefericirea lui in loc sa se bucure. Asa vad eu.
Până la urmă, dragă Elise, ne întrebăm și căutăm toată viața fericirea, trecând, poate, de prea multe ori, pe lângă ea.
ȘtergereMă gândesc în clipa asta că nu doar contemporanii, dar și generațiile următoare l-au numit pe Alecsandri „veșnic tânăr și ferice„..
Poate că el descoperise elixirul tinereții și al fericirii!
Oare, ca sa fii fericit musai sa fii si putin ludic?
ȘtergereCred c[ da. Uite ceva -
ȘtergereÎți ascunzi plânsul sub vălul surâsului.Te joci cu mine, ca să nu te înțeleg atât de ușor„.
Rabindranaht Tagore
Simpatic actorul Marin Moraru!
RăspundețiȘtergereCred ca cea mai buna alegere este calea de mijloc, iar fericirea este in mintea si in inima noastra!Mai concret pentru mine fericirea este pacea cu mine insumi si cu ceilalti si acea satisfactie care o da lucrul bine facut!
Toate cele bune, Gina!
DA!!
ȘtergereȘi cât de simple par, deodată, toate lucrurile grave, când le rostește el.
Cu scuzele de rigoare, Marycix, aș zice că această pace cu propriul eu este împăcarea.
Este marea înțelepciune, așa cred.
Seară bună !!
Pentru mine, "normalitatea" nu este un orizont de aşteptare ci, implicare activă în treburile societăţii, respectînd normele acceptate de majoritatea acelei societăţi.
RăspundețiȘtergereCum modelele de societate sunt extrem de diverse, şi noţiunea de normalitate capătă sensuri diferite de la caz la caz şi de la epocă la epocă, inclusiv pe acelaşi palier de timp, între generaţii.
Anormal este deci, să nu te încadrezi în acea "normă".
Despre fericire şi nefericire s-au scris tratate întregi dar, nu se poate ajunge la un consens, pentru că şi aceste sentimente fiind strict personale, nu pot avea o matrice universal valabilă, denumită definiţie.
Nu mă întind mai mult. :)
Nu poți să nu ai așteptări de la societate, câtă vreme „dai, muncești, te implici.
ȘtergereTe „lovești „ de anormal, când rezultatul implicării tale este altfel, nu?
Definiții? nu!